Ce mai zice Durasel

12 lucruri pe care le-am invatat in excursia la Londra

17 Iul 2011 9 comentarii

by durasel in Calatorii Etichete:12 lucruri pe care le-am invatat in excursia la Londra, excursie de patru zile la Londra, haine reduse in Londra, impresii de la Londra, musical-uri la Londra, Phantom of the Opera musical, Portobello, preturi in Londra, Primark, Regent's Park, romani in Londra

Nici nu m-am intors bine din Londra unde am vizitat-o pe coleguta mea din clasa I (multumesc de invitatie, Andreiuta!) si era sa fac insolatie.

Breee! La Londra au fost maxim, dar maxim, adica pe la ora 12 – 24 grade C, iar cand am pasit gingas pe Baneasa la aeroport era sa fac soc termic…37 grade C!!! Mon Dieu!

Dap, in Londra e racorica vara, asta ca sa nu zic frig la naibii si ca am racit in gat de am facut si temperatura. Dar na, eram in Londra unde am visat de ani de zile sa merg, asa ca nu mi-a pasat, am baut doua vodculici, Andreiuta mi-a plasat niste Modafen si m-am facut bine, asa incat am putut sa vizitez in continuare.

Chiar a fost haios ca inainte sa aterizam la Luton pilotul zice in casca: “Good weather in Luton, 13 degrees.” Io: “Caaaaaaaat?” Stai sa auzim si in romana, poate n-am inteles eu bine. Nu astept mult si aud: “Vreme buna in Luton, treisprezece grade.” Io: “WTF? 13 grade? Pai si unde dracu e vremea buna? Tampitule!”

Nu stiu daca mai are rost sa precizez ca eram imbracata intr-o rochita de vara si cu un cardigan foarte frumos si modern, dar subtirel subtirel.

“Gulp! Ce ma fac, Sarik?” intreb eu disperata, cum fac intotdeauna cand am o problema. Asa am facut si ultima data cand i-am promis eu ca gatesc si a sfarsit totul cu Sarik gatind si eu uitandu-ma la tv.

Sarik, hatru: “Pai te duci la baie in aeroport si te schimbi, ce naiba altceva sa faci?”

Bai si m-am dus, doar ca si asa, schimbata, culmea e ca tot imi era frig, ca imi luasem eu haine mai groase, dar nici chiar de 13 grade…ma rog, de vreo 17, ca atatea erau in Londra cand am ajuns. Si imi era un frig la gat de muream, ca in momentul meu de inteligenta maxima atunci cand mi-am facut lista si apoi bagajul mi-am zis ca ce imi trebuie mie esarfa? Ce, e toamna?

Andreiuta a fost cea mai tare cand ne-am intalnit la descinderea noastra din autobuzul care ne-a dus din Luton in Londra si care ni s-a parut scump la 10 lire de caciula, dar care nu avea sa ni se mai para dupa cele 4 zile petrecute in Londra. Andreiuta era foarte frumos imbracata intr-o pereche de pantaloni de in, un tricou si un cardigan si sandale in picioare. Zicea ca a venit vara, de ce are trebui sa se imbrace mai gros? Pai ce vara, ca la noi asa e pe la jumatatea spre sfarsitul lui octombrie, cum e la ei in iulie.

In fine, Andreiuta mi-a imprumutat o prea frumoasa esarfa cu motiv indian (cred) primita cadou de la colega ei indianca (din India nu din America). Si era groasa esarfa, asa, cam pentru vremea aia. Doamne ajuta!

Asta a fost asa, de incalzire, ca sa pot face introducerea catre cele 12 lucruri pe care le-am invatat despre Londra si despre londonezi in excursioara noastra pe la ei.

1.   Indiferent de vreme, femeile englezoaice vor purta sandale decupate pe piciorul gol, si cand spun indiferent de vreme ma refer aici la luna februarie, dupa spusele mai multor apropiati In februarie ce-i drept n-am fost in Londra, dar la 17 grade si chiar mai putin, femeile purtau pantaloni foarte scurti de blugi, dintr-aia care au prins foarte bine si la noi, dar la peste 30 grade.

Indiferent de vreme englezoaicele vor purta rochite de vara si maieuri decoltate, iar ca sa va faceti o idee, in timp ce ele erau imbracate asa eu aveam rochie (ca mai mult rochii luasem in bagaj, in inconstienta mea), dres negru de 100 deni, mocasini in picioare, cardigan siiiiiiii…prea frumoasa esarfa indiana.

2.   Pub-urile englezilor sunt ca si Casa Poporului, cat e la vedere atat e si in adancime sapat. Doar ca pub-urile englezesti erau in felul urmator: cati oameni erau inauntru atatia erau si afara. Si mai si stateau draga Doamne doar in camasi in bataia vantului nebun (si bineinteles in rochite decoltate femeile). La astia e ciudat, adica toti stau in usa afara cu o sticla de bere in mana si trancanesc, nici gand sa vrea sa stea pe scaun inauntru. Bine, inauntru e de obicei plin, plus ca inauntru nu ai voie sa fumezi, dar la noi iesi putin si fumezi si te intorci daca tot e musai, dar in Londra nu, e un fel de cult al bautului berii in picioare. Stau toti, la gramada, femei cu barbati, unora le-au amplasat si niste masute dintr-alea inalte de bar, la care stau in picioare afara. Ce mai, le-au creat toate conditiile ca sa isi bea berile afara.

Mda, ce poate fi mai placut decat o bere rece bauta in picioare in frig?
3.   Englezii au niste muzee superbe, dar daca nu ai norocul sa fie niste muzee de stat unde intrarea e gratuita (gen British Museum, Tate etc) platesti. Si daca ziceam eu ca 10 lire nu-i pana la urma chiar atat de scump pentru un autocar, stiam eu ce stiam. Pai costa, draga Doamne 30 lire ca sa intri la Madam Tusseaud’s, 20 la Tower of London si la restul nici n-am mai intrebat, ca m-am speriat.

Dar stati linistiti, am ramas cu banii in buzunar, ca la Madam Tusseaud’s era o coada de 4 ore, asa ne-a zis aia care rupea biletele: “Daca este coada pana la stalpul ala (si ne arata un stalp in zare, ca de abia se mai vedea) inseamna ca dureaza 4 ore ca sa intrati.” Si era chiar mai departe de stalpul ala (ne-a luat ceva si ca sa mergem pana la el, daramite ca sa ne mai si miscam in ritmul cozii pana la intrare). Am mai incercat o data a doua zi, cand coada era doar de 3 ore si ne-am lasat pagubasi si de data asta. Lasa ca o sa mai mergem noi si alta data la Londra si mai vedem atunci.

Iar cu Tower of London situatia a fost cam asa: ne-am dus pana acolo, dupa ce ne-am plimbat prin oras si am platit pentru 2 sandwich-uri si o cafea in jur de 10 lire (cifra magica, deh) si am mai cheltuit noi si pe biletele la musical cate 30 lire de caciula. Cand am ajuns ne-am extaziat, ca ce misto e inchisoarea, ca o fortareata, ca ce turnuri are, ce misto ar fi sa o vizitam etc. Si cand am ajuns in fata scria: “intrarea 20 lire de persoana”. Caaaaaaat? Asa ca am zis pas. Cu englezii astia ajungeam in sapa de lemn.

4.   Daca vizitezi Londra, musai trebuie sa vezi un musical. Si au londonezii la musical-uri cu ghiotura, nu-i problema. Cum ziceam la 3. am dat 30 lire de persoana ca sa vedem “Phantom of the Opera”, dar a meritat fiecare lira. A fost superb, am prins si niste locuri foarte bune in prima parte a salii, am vazut bine ca in fata mea statea o pitica, spectacolul a fost splendid, cantaretii cantau de ungea pe suflet, costumele, dansurile, machiajele erau divine, au avut si efecte scenice de genul, cadea un candelabru, ridicau fantoma deasupra salii. Spectacolul de joaca de 25 de ani, cu Sarah Brightam solista initial, deci va puteti inchipui. Noi ne-am dus sambata la matineu iar sala era plina. Mi-au ramas cantecele intiparite in minte.

Imi pare bine ca Andreiuta si Richard au avut ideea sa ne invite. Sarik tragea sus si tare ca nu si nu. Ca mai tuturor barbatilor din Romania, genul opereta, ca la noi nu prea se stie ce e musical, si lui Sarik i se parea cam gay. Dar cine canta dupa terminarea spectacolului “The phantom of the opera”? Cine altul decat Sarik? Deci chiar trebuie vazut, a fost mai mult decat frumos! O sa imi amintesc mereu. Si daca ma mai duc la Londra sigur o sa mai vad o data spectacolul. Divin! Se joaca la Londra de 25 de ani, e cel mai longeviv. Mergeti si vedeti!

Asa ca duceti-va la un musical daca ajungeti la Londra! O sa vedeti, sunt multe si e pe alese (inclusiv Lion King si Shrek).

5.   Cand dau noroc englezii zic “Cheers three beers!” chiar daca nu beau bere

6.   Fish and chips, meniul traditional al englezilor e foarte uleios. Si iti dau foarte multa mancare. E o varianta ieftina (daca poti numi ceva ieftin in Londra) ca sa umpli burta. E bun, dar foarte greu, noi nu prea mancam asa, cartofii prajiti nu sunt pai, ci mai mult wedges, iar pestele e prajit integral in baie de ulei, asa ca la o portie uriasa ca aia, daca nu esti obisnuit, te saturi repede.

7.   Dupa cat am vorbit despre asta merita sa precizez odata pentru totdeauna: Londra e scumpaaaaaaaaaaaa! Scumpa rau! Cand plecati intr-acolo luati-va lovele, ca e groasa! Adica mancarea e la acelasi pret in supermarket, dar cum cumperi ceva in orice tip de restaurant, indiferent ca e dintr-ala de colt de strada sau dintr-ala cu sandwich-uri, asteptati-va sa coste totul de la 4-5 lire in sus…foarte sus. Asa ca sfatul meu e sa mergeti la Tesco, aia au tot felul de mancarici, de la legume la branzeturi la tot felul de preparate gata, si alea sunt rezonabile.

Dar evident, aici nu vorbim numai de mancare, deci daca vreti sa mai si vizitati, si cum spuneam la 3. nu numai muzee de stat, pai strangeti bani din timp. Ca o precizare, si la Westminster Abbey se plateste (16 lire de caciula). Cand am vazut, n-am mai vrut sa intru. Stiu, zgarcita, dar nu m-am putut abtine. In mintea mea faceam calcule cam cat muncesc pentru 32 lire (ca doar intram cu Sarik) si am preferat sa pun bani pentru “”Fantoma de la opera” care m-a impresionat mai mult decat orice altceva.

8.   Englezii chiar stiu sa faca reduceri. Adica gaseai fuste (mie mi-a placut una galbena) la 10 lire. Si tot felul de alte magazine, gen Primark, unde se mergea pe preturi mici, ca si la H&M. Dar parca Primark, din ce mi-a zis Andreiuta, e pai ieftin decat H&M. Mi-ar placea sa vina Primark si in Romania.

9.   Apropierea fata de celebrul magazin ”Harrod’s” se poate calcula dupa densitatea de arabi pe metru patrat, care chiar in buza magazinului e uriasa. Bai, au arabii din Londra la bani de pute. Harrod’s e plin de arabeti si de araboaice, care sunt mult mai flamboaiante decat ei. Adica poarta ele valuri pe crestetul capului, dar ce cercei cu diamante se vad, ce machiaje au, ce pantofi si ce genti, numai Prada si Louboutin, iti iau ochii.

Andreiuta e foarte incantata de Harrod’s dar mie sincer magazinul mi-a produs o mare tristete. Stateam in mijlocul standurilor cu Versace si D&G, cu Gucci si alte alea si parca ma bufnea plansul…atatea desertaciune. Nu stiu, nu imi explic.

10.    Au englezii niste parcuri superbe. Am fost in Regent’s Park si am petrecut cateva ore doar plimbandu-ne pe alei, pe langa lag, uitandu-ne la ratuste. Am vrut sa inchiriem si o hidrobicicleta, mai ales ca se tot facusera vreo 24 grade, adica deja scoteam limba de cald, dar pana la urma n-am mai inchiriat. Alta data.

Si am fost cu autobuzul ala rosu si supraetajat in jurul lui Hyde Park. E urias Hyde Park, dar mare rau, adica pana acum n-am mai vazut nici un parc asa de mare.

11.   Stradutele laturalnice sunt mai impresionante decat obiectivele alea celebre pe care le avem in cartea de engleza din clasa a V-a. Am vazut Trafalgar Square, Piccadilly Circus, Buckingham Palace etc. dar nu pot spune ca am cazut pe spate…am mai fost prin Europa si am vazut chestii similare. Dar cel mai mult si mai mult mi-a placut strada Portobello pe care am vizitat-o in ultima zi. A fost ideea Andreiutei sa ne plimbe prin jurul serviciului ei si a fost cea mai tare idee. Acolo sunt casute mai vechi si pictate vesel, in toate culorile, adica fiecare casuta are alta culoare, care se potriveste de minune pe strada si da frumos de la distanta. Am vazut casa in care a locuit George Orwell, autorul cartii cu anul in care m-am nascut eu si apoi am ajuns in Portobello.

Portobello e superb, e o strada pe care se organizeaza targuri, e plina de artizani si de obiecte hand made, e romantica si intima, are un farmec aparte, acolo as putea trai toata viata…la fel ca si multa alta lume, fapt pentru care acolo pretul apartamentelor e de milioane de lire…Daca as avea milioane de lire, acolo as trai!

12.   Londonezii au atatia bani ca doar la Londra am vazut un pahar de sticla abandonat asa cum lasa pe la noi pe jos sau pe banci paharele de plastic de la cafea. Asta inseamna bunastare.

In concluzie, lasand deviatiile mele literare la o parte, luati-va bani la voi cand mergeti la Londra! Adica nu inseamna sa va spargeti toti banii acolo, dar nici sa ramaneti in pana si sa cautati in disperare un Western Union.