Ajunul Craciunului. Pregatiri. Ce bine-i cand pleci mai devreme de la serviciu!

Chestii de indeplinit pe ziua de azi! Ajunul Craciunului!

1. sa ma tarasc ca rama jos din pat si sa ma conving sa merg la serviciu…de maine intru in concediu. Uraaaaaa!

2. sa reusesc sa nu fac ca toti dracii daca pierd unul dintre cele 3 metrouri cu care merg la serviciu (schimb de 2 ori, mama ei de treaba), sau pe toate 3, cum am patit ieri de ex. Macar acum, ca vine Craciunul, sa vorbesc frumos. Si sa nu imi mai inchipui ca o strang de gat pe tipa care sta in picioare in fata mea in metrou foarte aproape de mine, desi ar avea loc, si aproape imi da cu geanta in cap, asta in timp ce imi scoate ochii cu ziarul din mana. Moare daca nu rasfoieste ziarul ala nenorocit chiar atunci. Dar na, vine Craciunul, deci tipa respectiva a scapat.

2. sa termin un mic dosarel dragut … il alint, e al meu 🙂

3. sa termin raportarea orelor lucrate;

4. sa beau ud florile prin birou…avem 3: o violeta de Parma (credeam ca e muscata pana de curand), o Craciunita (imi place ca e rosie), si un fel de tufa neidentificabila. da’ da ea O2? da.

5. sa fac nitica ordine pe birou si sa caut sa imi umplu burta cu bomboanele pe care le-a adus o coleguta. Ohohoho, a adus si Cola! Meserie! …Da, nici anul asta n-am ajuns sa tin post. 😦

6. sa imi notez mental ce mai am de facut pe ziua de azi dupa ce ajung acasa (mor dupa expresia asta, mai ales ca o folosea un coleg mega plictisit cand cineva ii facea un training. Gen: „Ai grija sa-ti notezi chestia asta!”. Si ala sictirit: „Mi-am notat…mental”.

7. fiind zi scurta la serviciu, am timp sa merg sa imi aleg un cadou – de la Sarik. Stiu ca esenta cadourilor este sa fie o surpriza, dar na, mai bine merg cu Sarik sa imi aleg eu unul. prietenele stiu de ce. Deci da: cadou.

8. sa incerc sa apuc sa-mi spal cam toate tzoalele care au ramas. urmeaza o perioada luuuuuuuuuuunga, in care nu se mai poate spala, asa ca in ritmul asta ajung sa imi cumpar altele noi. Nu ca m-ar deranja, o viata avem, dar na, e criza.

9. sa fac bradul. sunt o tipa traditionalista la acest capitol, asa ca nu concep sa il fac inainte de Ajunul Craciunului. Bine, sa il fac e impropriu spus, ca e din ala din plastic cu fibra optica, care se baga in priza si beculeaza. Mai agat cateva globulete (mici mici mici, ca si bradu-i mic) si gata. Dupa aia urmeaza partea favorita, sarmalele si tuica. Tuica romaneasca e divina, e de la tara si am cateva sticle de 2 litri. Urmeaza o perioda frumoasa din viata mea. 🙂

10. sa impachetez cadourile. anul asta am fost prevazatoare ca niciodata (deh, intelepciunea vine cu varsta) si mi-am luat cadourile dinainte, ca sa nu mai trebuiasca sa fac azi treispe paispe prin Unirii, gafaind cu geaca pe mine, ca am mainile ocupate, si facand slalom printre ceilalti intarziati, care culmea, sunt multi si ei.

10. sa ma tolanesc la teveu, doar doar baga aia unul dintre filmele alea pe care le dau an de an de Craciun. Sincer, mi-ar placea sa fie ala cu Arnold cand tre’ sa-i ia copilului lui un fel de jucarie Action Man, numai ca mult mai misto. Oricum, Action Man e pentru pampalai. Nu ca Barbie, care e pentru fetite adevarate.

11. sa mai mananc niste sarmale udate cu tuica si sa ma culc.

De abia astept ziua de maine: tot familionul petrece! Alte sarmale, alta tuica!

Cele mai bune tutoriale de machiaj. Chiar ai ce invata!

Ok, youtube-u’ e plin deja de tot felul de tutoriale de machiaj, majoritatea facute de pustoaice care vor sa ne arate ce stiu. Sunt si makeup artiste – gen Kandee Johnson, care machiandu-se pe ele insele incearca sa ne invete tot felul de tehnici si trucuri de machiaj. Asta e bine.

Totul a pornit de la Lauren Luke, adica Panacea81, care a facut primele filmulete-tutoriale de acest gen. Nu vreau sa intru in detalii, tipa e deja celebra, are filme cu ghiotura pe Youtube. O admir foarte mult pentru ceea ce a reusit sa faca, a lansat un trend al tutorialelor online, a inceput timid, iar acum si-a lansat o linie de machiaj distribuita prin Sephora (evident, nu si in Romania…grrr), a publicat o carte despre machiaj, ce mai, e tare! Si dintre toate tipele cu tutoriale, ea mi se pare cea mai simpatica. Pare si un om minunat.

Dar sa trecem acum la tutorialele pe care eu (dupa un indelung zapping pe Youtube) le consider cele mai utile si mai bine realizate. Tipa e makeup artist de vreo 20 de ani cred, o cheama Eve Pearl si a castigat chiar si cateva premii Emmy pentru machiaj, pentru niste seriale. Si-a lansat si ea o linie de produse de makeup, si acum posteaza la greu tutoriale pe Youtube pentru a-si face reclama. Mi se pare cea mai profesionista dintre toate, si asta din mai multe motive:

1. nu se machiaza pe ea insasi (asta e cel mai usor, pentru ca pana la urma pe tine te cunosti cel mai bine), machiaza diferite modele;

2. modelele nu sunt tipe superbe, cu fatza de reclama, pe care oricum e usor sa le machiezi, pentru ca nu-i asa, deja arata incredibil; sunt in general tipe obisnuite. Si da, asta e mult mai greu de facut, sa scoti dintr-o tipa normala una superba. Si Eve Pearl reuseste, si reuseste fara sa puna tone de machiaj.

3. imi place cum explica tehnicile pe care le foloseste. Chiar te ajuta sa inveti, asta daca nu stiai deja, si mai ales te ajuta cum sa folosesti fondul de ten, pentru a conferi o acoperire completa, asta fara a incarca tenul. Si e foarte important. Si imi place ca arata totul incet, fara sa se grabeasca, pentru ca tu, ca spectator, sa inveti cat mai multe.

4. Foloseste un numar rezonabil de produse. OK, pe multe le foloseste in mai multe straturi, mai ales fardul pulbere, dar abordarea asta e oricum mult mai buna decat in cazul altor tutoriale. Acolo unde vedem diverse tipe care machiaza sau se machiaza si care folosesc enspe tipuri de produse, de la enspe game, incat e putin probabil sa le ai pe toate. Aici bineinteles vorbesc despre o tipa normala, nu despre un makeup artist.

5. Imi place personalitatea tipei, e vesela, sfatoasa, si  nu se teme sa vorbeasca despre propriile probleme cu tenul pe care le-a avut, si care a avut chiar curajul sa machieze intr-un tutorial o tipa cu acnee, iar rezultatul a fost spectaculor. Acum, intre noi fie vorba, cate tutoriale de machiaj ati mai vazut, in care modelul sa aiba acnee? Eu sincer n-am prea vazut. Pentru ca e mult mai simplu sa machiezi o tipa cu un ten marmorean si perfect, decat una cu probleme. Asta se cheama stil, si asta-i motivu pentru care imi place tipa la nebunie! E o profesionista!

6. Imi place linia ei de cosmetice, e cam tot ce iti trebuie, na, asta fara fitze.

Are si un site, daaaaaa, asta e http://www.evepearl.com/

Merita vizitat, contine tot felul de sfaturi si de makeovers misto.

Si acum cateva pictoriale pe care eu le consider de capatai:

aici tipa chiar nu e cine stie ce la inceput…hmmm…cam uratica, dar ia uite ce transformare.

Aici e tipa cu tenul cu probleme. In afara de asta, foarte frumoasa, trebuie sa recunosc.

Aici avem un smokey eyes foarte finut. Spuneti nu violentei hehe

Aici o machiaza pe o tipa a la Megan Fox. Un machiaj sexy si curat.

In incheiere, hop si concluzia: in mod cert, motivul pentru care imi plac atat de mult tutorialele lui Eve Pearl este ca foloseste ca modele femei obisnuite (nu modele mega perfecte), cu calitati si defecte, incercand sa le sublinieze calitatile, nu neaparat sa le reduca defectele. Asta-i gandirea pe care ar trebui sa o aiba cam oricine cand se machiaza, sa isi dea seama care sunt trasaturile sale cele mai frumoase si sa se axeze pe ele, incercand evident sa minimizeze si imperfectiunile, dar fara sa fie obsedata de ele (un nas mare, niste ochi prea mici, buze subtiri gen…). Oricine are trasasturi demne de scos in evidenta, si cam asta ar fi dupa mine teoria machiajului 🙂

Nostalgia Sailor Moon

Fratilor, nu stiu cum sa va zic, dar eu am crescut cu Sailor Moon! Am vazut desenul asta de vreo 4-5 ori, toate cele 200 de episoade.

Pai uite asa: la inceput il dadeau pe TV5 cred, pe francezi  – eram prin clasa a 3-a. Dupa l-au bagat pe SAT1 pe nemti – evident nu intelegeam nimic.

De unde si bucuria mea cand au bagat Sailor Moon pe italieni. Deh, italiana mai e cum mai e, germana…

Asa am ajuns sa invat italiana. Am vazut la desene pe italieni de am spart. Pai aveam si program: dimineata devreme inainte sa ma duc la scoala (eram intr-a 5-a si invatam dupa masa) aveam program la tv – ma uitam pe Italia 1. Seara, cand veneam de la scoala erau pe Canale 5 desene. Inainte de culcare, pe Rete 4. Am tinut-o tot asa cativa ani, si eu si colegii mei. Daca intrai la noi ini clasa ziceai ca suntem italieni nu alta, dupa atata invatat intensiv 🙂

Una peste alta, Sailor Moon mi-a ramas la inima. Au mai fost si alte desene, multe si marunte, superbe la randul lor (Candy Candy, Sandy Belle – primul desen de dupa Revolutie), dar Sailor Moon a ramas pentru mine un simbol. E copilaria mea.

Am vazut Sailor Moon pana la urma si pe TVR, dar parca nu mai era la fel. Italienii aveau si si siglele alea misto cantate de Cristina D’Avena. Cel mai mult mi-au placut: „Sailor Moon e il cristallo del cuore”, „Sailor Moon la luna splende”, si „Sailor Moon/raggio di luna” (asta ultima nu mai stiu cum se numea, numele oficial adica).

Pentru cine o iubeste pe Crisina D’Avena si mai ales pe Sailor Moon, uite niste melodii de generic. Deosebite! Haha, urla fana din mine.

Sailor Moon e il cristallo del cuore

Sailor Moon la Luna splende

Sailor Moon la prima sigla

Si melodia aia trista si frumoasa din Sailor Moon…atat de frumoasa…

Hand made si cadouri de Craciun

OK, lumea a intrat deja in febra sarbatorilor. Putin prematur as zice, dar a intrat. Tot drumul de intoarcere de la Cheile Gradistei a cantat la radio doar muzica de Craciun – de la George Michael la Jingle Bells.

I got it, I got it, vine Craciunul! Suna ca reclama aia la Coca Cola. Deci ce naiba sa fac? Ma duc sa iau cadouri, deh!

Zis si facut, maine dau o raita pe la targul hand made de la Palatul Sutu, care cica se numeste de fapt Muzeul Bucurestiului. Sincera sa fiu, pana sa vad afisul cu Targul Hand Made de la Muzeul Bucurestiului, habar n-aveam ca asa se cheama…silly me.

Cu mana pe inima spun ca sunt o mare fana hand made. Obiectele sunt inedite, vesele si fistichii si mai ales, sunt facute cu mult drag fie de studente la arte plastice, fie pur si simplu de iubitoare de migaleli. In ambele cazuri, imi pare bine ca pot sustine si eu, pe cat pot, productia interna 🙂 . Acum serios, de ce sa cumpar nush ce gablont din mall, sau si mai si, de pe Rambla sa zicem (e la moda) cand pot lua ceva facut de romancute.

Mai ales ca multe dintre ele sunt foarte talentate. M-am uitat pe blogul Chez SeReBe si m-am minunat. Il stiu blogul de cand am fost in octobrie la celalalt targ de hand made din Bucu’ si mi-am luat de la ea niste brose. Foarte originale! Ei bine, tipa esti si pictorita, face niste tablouri vesele si colorate, fix pe gustul meu. Uitati-va pe blogul ei ! E de referinta, din umilul meu punct de vedere, e foarte talentata si ingenioasa.

Deci cum spuneam, o idee de cadouri de Craciun ar fi niste chestii hand made. Targul are loc weekendul asta, a inceput ieri, si tine pana maine 6 decembrie. Treceti macar pe acolo, o sa va placa!

In afara ca vreau sa iau un colier pentru mama, o sa caut si ceva pentru o colega de-ale mele. Am facut anul asta faza cu pusul tuturor numelor angajatilor intr-o caciula, si tras la intamplare cate un biletel. Tre’ sa-i luam cadou persoanei scrise acolo. Si e secret, hihi, ca sa fie surpriza! Uraaa, iubesc surprizele!

Am avut noroc ca am tras o tipa,  cu baietii e mai greu. Adica, niciodata nu stiu ce ar trebui sa le iau si sfarsesc prin a lua ceva de baut…cica nu ii deranjeaza, dar nici la fix nu e mereu, ca na, fiecare are preferintele lui la bauturi. whatever. Si caut pentru colega mea fie o brosa misto, fie un colier finut din sidef, cum mi-am luat eu data trecuta, e absolut superb si m-a costat doar 15 lei. E deosebit.

Asa ca maine  sunt motz la targ! Hand made para siempre hihihi!

Chillout prin Cheile Gradistei

Tocmai m-am intors din cel mai misto team building din relativa mea experienta de munca de ceva vreme incoace. Adica am fost la munte, la Cheile Gradistei, cu echipa, pluuuuus consortii. 4 zile. Asta avand in vedere ca team building la firma unde lucram anterior presupunea mers o data (maxim doua ori) pe an la bowling. La Mall.

Deci da, din start team building-ul se anunta a fi unul vesel si optimist. 4 zile la munte, pe o vreme superba, de geaca dar cu soare, cu portii uriase de mancare traditionala (am mancat pana si un porc cu lapte; prima data in viata, n-am mai apucat pana acum si pot spune ca e delicios miam) si papanasi, cu somn si relaxare.

Cheile Gradistei e o statiune destul de noua, la cum au fost facute vilutele, care au pana si sala de fitness si piscina. Ma rog, sa te duci la fitness cand esti la munte mi se pare grobian, dar intotdeauna exista si dintr-aia cu activitati indoors. Piscina mi se pare un element misto, avand in vedere ca prin Bucuresti ca sa te duci la piscina fie dai o poala de bani, fie e la mama dracu si mergi prin aglomeratie de ti se ia, asa incat nimeni nu se mai duce.

In fine, Cheile Gradistei consta intr-un ansamblu modern de vilute (chiar viloaie) de la 3 la 5 margarete, cu conditii de cazare foarte bune si muuult lemn. Da, era lemn peste tot, podeaua era in intregime facuta din lemn masiv, ceea ce e foarte placut iarna cand mergi cu picioarele goale prin camera si simti placut. Au aia un restaurant de toata frumusetea, cu un paraias care trece fix prin mijloc, de se vede cum curge apa prin mijlocul localului si au pus evident si cativa pestisori…probabil viitoare victime. Asta e la piece de resistance. Iar mancarea e divina, asta daca nu esti vegetarian. Pentru ca acolo porcul e rege, facut in toate felurile posibile. Bine, exagerez, poti manca tot ce iti trece prin cap, traditional sa fie, au si pui si vita si peste, totul gatit foarte bine. Si papanasi, si clatite!!! Tocmai a iesit si gurmanda din mine, hei there!

Peisajul e extraordinar, vai si munti nu foarte inalti, cu varfuri ninse, cu soare si brazi, cu aspect rustic si totul foarte accesibil unor excursionisti de ocazie ca noi. Adica, in juma de ora cam esti pe varf, adica pe platou, ceea ce nu poate fi decat incurajator pentru cineva care nu exceleaza la capitolul excursii in mijocul naturii, mai ales dintr-alea cu rucsacul in spate. Marturisesc, nu sunt o temerara.

E un loc unde vii ca sa te odihnesti, sa te simti bine, sa mananci bine si sa dormi bine. Daca vrei sa faci performanta n-ai nimerit-o. Aici e de puturosi, excursiile sunt usoare si lente, nu iti dai plamanii afara urcand. A da, si e liniste.

Asa cu dupa 4 zile m-am intors mai bucalata decat atunci cand plecasem (mancarea bune, ehei), fara cercuri negre sub ochi si cu conversatia up to date. Ne-am jucat si mima, ne-am mai amintit si noi de copilarie. Am moralul ridicat si maine, ca m-am intors acasa, am chef sa dau o raita prin centru. Parca n-am mai auzit de multisor un claxon sau niscaiva sirene.

Decembrie 2009
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 46 de urmăritori