Chillout prin Cheile Gradistei

Tocmai m-am intors din cel mai misto team building din relativa mea experienta de munca de ceva vreme incoace. Adica am fost la munte, la Cheile Gradistei, cu echipa, pluuuuus consortii. 4 zile. Asta avand in vedere ca team building la firma unde lucram anterior presupunea mers o data (maxim doua ori) pe an la bowling. La Mall.

Deci da, din start team building-ul se anunta a fi unul vesel si optimist. 4 zile la munte, pe o vreme superba, de geaca dar cu soare, cu portii uriase de mancare traditionala (am mancat pana si un porc cu lapte; prima data in viata, n-am mai apucat pana acum si pot spune ca e delicios miam) si papanasi, cu somn si relaxare.

Cheile Gradistei e o statiune destul de noua, la cum au fost facute vilutele, care au pana si sala de fitness si piscina. Ma rog, sa te duci la fitness cand esti la munte mi se pare grobian, dar intotdeauna exista si dintr-aia cu activitati indoors. Piscina mi se pare un element misto, avand in vedere ca prin Bucuresti ca sa te duci la piscina fie dai o poala de bani, fie e la mama dracu si mergi prin aglomeratie de ti se ia, asa incat nimeni nu se mai duce.

In fine, Cheile Gradistei consta intr-un ansamblu modern de vilute (chiar viloaie) de la 3 la 5 margarete, cu conditii de cazare foarte bune si muuult lemn. Da, era lemn peste tot, podeaua era in intregime facuta din lemn masiv, ceea ce e foarte placut iarna cand mergi cu picioarele goale prin camera si simti placut. Au aia un restaurant de toata frumusetea, cu un paraias care trece fix prin mijloc, de se vede cum curge apa prin mijlocul localului si au pus evident si cativa pestisori…probabil viitoare victime. Asta e la piece de resistance. Iar mancarea e divina, asta daca nu esti vegetarian. Pentru ca acolo porcul e rege, facut in toate felurile posibile. Bine, exagerez, poti manca tot ce iti trece prin cap, traditional sa fie, au si pui si vita si peste, totul gatit foarte bine. Si papanasi, si clatite!!! Tocmai a iesit si gurmanda din mine, hei there!

Peisajul e extraordinar, vai si munti nu foarte inalti, cu varfuri ninse, cu soare si brazi, cu aspect rustic si totul foarte accesibil unor excursionisti de ocazie ca noi. Adica, in juma de ora cam esti pe varf, adica pe platou, ceea ce nu poate fi decat incurajator pentru cineva care nu exceleaza la capitolul excursii in mijocul naturii, mai ales dintr-alea cu rucsacul in spate. Marturisesc, nu sunt o temerara.

E un loc unde vii ca sa te odihnesti, sa te simti bine, sa mananci bine si sa dormi bine. Daca vrei sa faci performanta n-ai nimerit-o. Aici e de puturosi, excursiile sunt usoare si lente, nu iti dai plamanii afara urcand. A da, si e liniste.

Asa cu dupa 4 zile m-am intors mai bucalata decat atunci cand plecasem (mancarea bune, ehei), fara cercuri negre sub ochi si cu conversatia up to date. Ne-am jucat si mima, ne-am mai amintit si noi de copilarie. Am moralul ridicat si maine, ca m-am intors acasa, am chef sa dau o raita prin centru. Parca n-am mai auzit de multisor un claxon sau niscaiva sirene.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Decembrie 2009
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 48 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: