Cine se mai uita la „Spartacus: Blood and sand”?

De ce ceva vreme se difuzeaza un super serial – „Spartacus: Blood and sand”. Am devenit fana de la primul episod. Si asta spune multe, avand in vedere ca nu ma prea omor dupa seriale. Daca stau sa ma gandesc, nu m-am mai uitat la un serial de la „Xena printesa razboinica”. Culmea e ca si serialul asta e tot cu Lucy Lawless, adica Xena, dar cu mana pe inima spun ca m-as fi uitat la el si daca nu juca ea.

Imi place in primul rand cum e realizat – muuuuuulte efecte speciale. Daca v-a placut „300” o sa va placa si „Spartacus”. Daca nu, habar n-am.

Are niste scene de caft, mama mama.

Povestea e arhi-cunoscuta – cum a ajuns Spartacus de la un simplu gladiator  sa-si faca armata si sa bage spaima in jumatate de peninsula Italica. Cam toata lumea stie asta, numai aia mici nu, dar filmul nu e pentru copii; daca va ganditi sa-i mai culturalizati pe pici cu serialul asta, nu e o idee buna. Contine cu ghiotura scene violente cu sange improscat, capete aruncate, sabii rupte, si scene de sex. Doar e leit „300”…

Bineinteles, istoria e foarte romantata, cu tot felul de intrigi si personaje nu tocmai cinstite, ba chiar fitiliste, asa ca vrei (cel putin eu vreau) mereu sa vezi si episodul urmator. Ma dau in vand dupa personajele fitiliste!

Lucy Lawless are un rol de aristocrata romana, Lucretia, care alaturi de sotul ei (tipul pampalau din „Mumia”, foarte al dracu aici) e stapana intrigilor pentru putere. Imi place de ea, imi place cum arata, imi place coafura, machiajul. E misto rau!

Biiiiiig fan!

Imi place cum e redata epoca, imi plac decorurile, costumele, machiajul, parul. Aristocratele purtau pe atunci cu multa mandrie peruci blonde sau roscate, aranjate in coafuri pretentioase.

Imi plac scenele de lupta, imi plac gladiatorii. Ehei, gladiatorii… Sunt multi si vanjosi.

Recomand fetelor!

Barbatii si tipurile de femei

Bancul weekendului trecut!

Barbatul imparte femeile in trei categorii:

– alea cuminti – care se culca cu un singur barbat;

– curvele – care se culca cu mai multi barbati;

– curvele dracului – care se culca cu toti in afara de mine!

Micile placeri ale vietii

Ehei, micile placeri ale vietii…Voua ce va place mult mult mult de tot? Mie sa ma scol tarziu sambata si sa gasesc croissant-uri proaspete aduse de Sarik. Sa imi pap croissant-ul incet, fara graba, neaparat cu cafea si ascultand muzica. Chestia cu muzica nu are neaparat explicatie, alta decat ca atunci nu ma mai gandesc la nimic. La nimic altceva decat la ce zice Sarik, se intelege. 🙂

Sunt o persoana activa dar am ajuns sa urasc graba. Graba de a ma trezi in graba, pentru a ma spala si pieptana in graba, pentru a manca ceva in graba, si a ma imbraca in si mai mare graba. Daca ma grabesc rau de tot nici nu ma mai machiez. Buuuuuuu!

Alerg in cea mai mare graba la metrou, unde dau peste oameni care nu se prea grabesc (mai ales cand trebuie sa schimb la Eroilor, si fac pe culoarul ala nenorocit dintre linii cateva minute, ufaaa), ajung la serviciu in graba, unde apuc sa ma desfasor in sfarsit, nu numai sa alerg.

Seara merg grabita pe unde pot si in weekend cand am programate meditatiile la germana, alerg in graba unde sta profa. Tocmai in Titan gen…iar eu stau in capatul celalalt al orasului. Contrar bunului obicei, la germana nu mai trebuie sa ma grabesc, ca daca ma grabesc gresesc declinarile…le gresesc si asa, dar cand ma si grabesc se-mpute treaba. 🙂

Ce imi mai place sa fac in afara sa mananc croissant-ul saptamanal cu cafea, in liniste?

A da, neaparat sa merg la film. Nu se compara nici pe departe filmul vazut la cinema cu filmul vazut acasa. Bine, nici la bani nu se compara, dar acum vorbesc despre senzatii, nu despre economii. Imi place la nebunie sa merg la cinematograf.

Imi mai place sa ma plimb cu castile in urechi. Imi place sa ma plimb prin parc si sa miros florile si copacii infloriti. Imi plac acadelele rosii si brosele hand made. Iubesc targurile hand made, ultima data am cam exagerat cu cheltuitul cand mi-am luat tot felul de brose, inele si rame de tablou. Dar sunt atat de dragute!

Cel mai mult imi place tabloul facut de ChezSeReBe, cu pasarea si cu catelul, pe care mi l-am pus in sufragerie. E cu roz si verde si mov si galben, e o nebunie. Big fan, deh!

Imi place sa ma duc la toate muzeele de arta de pe unde apuc sa calatoresc. Imi place sa ma plimb cu transportul in comun pe unde apuc sa calatoresc si sa ii observ pe oameni. Imi place sa descopar cat de diferite sunt unele popoare, fara sa generalizez. Imi place sa incerc sa ma integrez, imi place mult cand reusesc 🙂

Acum de abia am ajuns in Satu Mare si marea mea bucurie ar fi sa stea ploaia si sa merg sa vizitez maine ce pot vizita intr-o ora, seara. Am auzit lucruri frumoase despre Satu Mare.

Aaa, ce imi mai place in ultimul timp e sa citesc bancuri despre Chuck Norris! Sunt mortale! La piece de resistence e filmuletul de pe youtube in care Chuck Norris citeste top 10 bancuri despre el. E demential.

Si imi mai place sa mai uit pe failblog.

Micile placeri ale vietii…

Care e diferenta dintre vintage si second hand?

Peste tot numai despre vintage se vorbeste: ca e cool, ca e actual, ca e altfel, ca daca te imbraci vintage tipi de atata stil.

Pana la urma ce e vintage? Sau mai bine zic, unde incepe vintage si unde se termina second hand?

Despre vintage stiu cateva lucruri: unul ar fi ca hainele vintage sunt vechi, adica purtate de mama/bunica si care imbinate cu haine de actualitate denota multa eleganta si bun gust. E acel „je ne sais quoi” care pimps your look.

Totusi, daca stam sa ne gandim, cam de unde poti sa faci rost de haine vintage? Bun, de la mama si bunica, dar de aici incolo?

De pe site-urile cu haine vintage, da, dar aia de unde le au? Doar de la mame si bunici? Ok, si de la second hand… Pai nu? Totusi, diferenta pe care eu o vad e urmatoarea: hainele vintage sunt de la second hand, dar reprezinta…ta daaaaaaaaaam: crema second hand-ului! Adica doar hainele de calitate, bine croite, dupa un tipar din anii ’40 – ’80, banuiesc eu. Nu orice turcism.

La noi in tara sa porti second hand e rau. Sa porti haine noi e bine. Sa iei haine purtate e rau (asta daca nu esti de la tara…). Sa te innoiesti mereu e bine.

Eu personal nu am nimic cu second-hand-ul, e bun daca n-ai mereu bani de haine sau daca vrei ceva inedit – vintage. Ceea ce poate parea demodat e acum cool bre! Ceea ce ma enerveaza sunt fitzele.

Stiu, pot fi si haine vintage care sa nu mai fi fost purtate, sa fie create special pentru a satisface gustul de retro. Imi place retro, sustin oamenii care se imbraca altfel, dar nu imi plac fitele. Daca te imbraci cum simti, si simti ca vrei sa porti si altceva decat ultima colectie Zara e ok. Dar sa te imbraci cu haine doar pentru ca se poarta – vintage deh, mai bine te duci la Unirea.

Si acum ceea ce inteleg eu prin haine vintage, pe care nu am nici o problema sa le numesc second hand.

Am de la bunica mea doua rochii si o curea foarte misto, mostenire de familie, iar de la strabunica mea o pereche de cercei de argint cu care tare ma mai mandresc! Dar nu trebuie sa le numesc neaparat vintage – sau de fapt nu asta e ideea. Imi place cum imi vin si gata!

Aprilie 2010
L M M M V S D
« Ian   Iun »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 46 de urmăritori