Care e diferenta dintre zborul la business class si ala la economy

Culmea, foarte mare nu e diferenta. De fapt e chiar mica.

Pentru ca a trebuit sa luam bilete de pe azi pe maine, iata-ma zburata in minunata delegatie la business class. La economy se vandusera toate bilelete, asa ca fortate de imprejurari, Durasel si Sefa s-au indreptat pe calea aerului spre teritorii virgine inca de audit. Inca…

Ce se intampla la business si nu se intampla la economy? Pai sa o luam in ordine:

1. Ai scaune mai maricele, adica in loc de trei locuri pe fiecare parte, la business ai doar doua.

2. Ai de asemenea mai mult loc la picioare. Eu de exemplu am stat intinsa picior peste picior doar asa, gen „ai vazut ca si in avion se poate?”

3. Ai o masuta hoata care se scoate din manerul scaunului. Eu nu m-am prins de smecherie, asa ca la intrebarea stewardesei „doriti sa luati micul dejun?” in afara ca mi-am belit ochii cat cepele (ca n-am mai prins mancare in avion dinainte de criza, acum dau cel mult un Snickers sau un Rontzy), mi-am si dat seama ca n-am masuta. S-a rezolvat repede, stewardesa, dupa o evaluare profesionista din ochi, s-a prins ca eu habar n-am care-i treaba cu masuta, asa ca mi-a scos-o ea din maner si mi-a pliat-o.

4. Dupa cum zic si la pct 3, ti se da de mancare. Bine, nu va inchipuiti acum un mic dejun copios, cu carnati si oua Benedict (nu stiu exact cum se gatesc dar suna cool), dar am primit niste felii de pui cu un fel de gem si salata de cartofi, plus eterna chifluta cu unt. Acum nu stiu, dar chifluta asta are farmecul ei, si parca m-am bucurat mai mult de ea decat de restul mancarii.

5. Stewardesele sunt mai serviabile. Si pentru ca esti in cap de rand, primesti primul mancarea si atentia.

Aaa, si ce mi s-a parut haios: in timpul zborului stewardesa trage o perdea, chipurile sa te separe pe tine ala de la business de pleava de la economy. Dar parca ar fi perdea de dus.

Oricum, pe langa figuri si alte alea, scaunele late chiar fac diferenta. Mai ales daca ai in fata un zbor lung. Uite, de exemplu, asta vara, cand am zburat la Barcelona, eu m-am pus la geam, Sarik la mijloc, iar la margine, vine frate ditamai femeia. Care, dupa ce se aseaza pe scaun, adica jumate pe Sarik si jumate pe coridor, de trebuia sa se urce pe Sarik 3/4 cand treceau cu carutul cu mancare, cauta in geanta si scoate un sandwich cu snitzel de pui. Privirea lui Sarik in momentul ala: priceless.

Iar mancarea nu e nici ea de lepadat. Pai unde a mai pupat cineva papica pe Tarom, zboruri interne (exclus Ronzi mai sus mentionat)? Si cum regula de aur in audit este : „mananca tot ce prinzi, nu stii daca mai primesti mai incolo”, am savurat deliciosul mic dejun.

Anunțuri

Aventurile lui Sarik in Germania – partea I – bagajul

Ok, deci este prima plecare a lui Sarik in afara tarii fara mine. Pleaca la un simpozion ceva, in interes de serviciu. Pana acum toate bune si frumoase (mai putin ca pleaca fara mine!). Stie de plecare de vreo luna, asa ca nu se poate spune ca nu ar avea timp sa se pregateasca. Si totusi… 🙂

De vreo cateva luni imi tot zice ca trebuie sa ii iau un super scaun, dintr-ala directorial de ziua lui, ca de la scaunul nostru de bucatarie pe care il folosim pe post de scaun directorial il doare spatele. Dupa ce imi arata o gramada de poze cu ce scaun ar vrea si dupa ce chiar incep sa ma obisnuiesc cu ideea de a da 800 ron pe un scaun!!! (fie el si directorial…) ieri ma suna si imi zice ca ii trebuie costum.

„Ce costum?” intreb eu contrariata. Nu de alta dar s-a apucat de vreo 3 luni si de catarari (cica sa dea jos burta) si dintr-o clipa intr-alta ma astept sa vrea costum d-ala mulat, de sportiv.

„Costum de haine”, zice Sarik. „Stii ca maine plec in Germania si costumul meu vechi e cam urat. Nu o sa dea prea bine. Hai te rog eu mult, uite, il facem cadou de ziua mea!”

„Whaaaaaaat? Cadou de ziua ta? Pai nu vroiai scaun? Acum vrei scaun plus costum?”

„Nu, vreau doar costum, lasam scaunul pe alta data.”

In fine, discutia a continuat pana am ajuns la concluzia ca pana la urma e ziua omului si ca trebuie sa ii cumpar ce isi doreste, nu? Mai ales ca Sarik mi-a atins o coarda sensibila cand mi-a spus ca vechiul costum e urat. De fapt, urat e putin spus, e odios, il face sa para gras, plus ca e lucios! Grrrrr, urasc din toti rarunchii costumul ala, de care totusi Sarik a fost foarte mandru la vremea lui. Ca a dat pe el cam jumate din cat ar fi costat in oras, pentru ca l-a luat din Dragonul Rosu. Dar e oribil, asta nu mai conteaza? Corolar la toata treaba asta: urasc vechiul costum si il sustin pe Sarik sa isi ia altul.

Asa ca azi de dimineata, dupa ce fac ochi cu chiu cu vai (ca e sambata) ma imbrac si plec cu Sarik in fundu’ Militariului, adica la „Militari Shopping Center”. E la mama dracu’ dar, ca sa il fericesc pe Sarik, imi calc pe inima si ne urnim intr-acolo.

Ne-am fatait ce ne-am fatait si am gasit un super costum, frumos, ptiu ptiu ptiu sa nu-l deochi (pe Sarik vreau sa spun, cand il vad imbracat cu noul costum). Eu cand am vazut costumul am simtit ca „it’s the one”. Cica senzatia asta o mai au miresele cand isi gasesc rochia pentru nunta. Asa ca l-am luat si mi-am zis ca gata pe ziua de azi, de acum Sarik mai are doar de facut bagajul si voila! Poate sa plece maine linistit in Germanica.

Dar na, cum sa fie gata? Pai Sarik a constatat ca pantalonii ii vin nitel cam lungi si ca trebuie scurtati. Asa ca a da o raita pe la mama lui, fuguta fuguta, sa ii mai scurteze putin.

Se intoarce acasa pe la 7 seara, moment in care zic eu ca e bine sa ma apuc de gatit. Gatesc rar, nu ma omor prea tare, dar imi era o pofta nebuna de pui Szechuan. L-am asteptat pe Sarik sa se intoarca si sa taie ceapa. Eu nu pot sa o tai pentru ca port lentile de contact si daca am pus mana pe ceapa ma ustura ochii 10 minute cand imi scot lentilele, chiar daca ma spal pe maini insistent. N-am ce-i face.

Asa deci, ma apuc de puiul ala si Sarik zice ca se duce sa isi calce camasa pentru maine. Oki doki, zic eu, si ma pun si eu pe treaba. Nu apuc sa tai nici puiul fasii, cand apare Sarik in bucatarie si imi zice ca si-a dat seama ca pentru maine nu are nici tricouri curate. Cum sa plece el fara tricouri curate, asa ca se apuca sa bage la masina niste tricouri. E deja 19:30, dar programul masinii este de 30 minute, ca l-am setat pe 30 grade, ca sunt doar niste tricouri purtate o data gen… Zis si facut, Sarik pune la spalat, urmand ca dupa sa isi usuce tricourile pe calorifer, si eu incep sa pun deja puiul cu ceapa in tigaie.

Nu trec 5 minute iarasi si Sarik apare intempestiv in bucatarie. „Trebuie sa plec pana la serviciu!” „Poftim?”zic eu. „Da, ca mi-am uitat cartile de vizita. Alea in engleza!” (pe alea in romana le avea, mama lor)

„Pai acuma? E aproape 8 seara” ma precipit eu.

„Hai ca vin repede” Si il vad cum isi trage geaca de piele pe el si dispare in noapte.

OK, revin la puiul meu, incordata toata, si imi dau seama ca mi-a cam trecut foamea. I’m pissed off!

Termin pana la urma nenorocitul ala de pui Szechuan si o sun pe mama ca sa ma mai calmez. Cochetez si cu ideea de a-mi face o Bloody Mary asa, de nervi.

In fine, pe la 21:15 revine si Sarik. Eu intre timp ii intinsesem tricourile ude pe calorifer si ma apucasem sa ii calc o camasa pentru maine. Nu iese prea misto, pentru ca Sarik e calcatorul de camasi in casa asta. Dar na, am zis sa sar si eu in ajutor. Revine Sarik si termina de calcat camasa, iar eu pun in farfurie. Mancam si Sarik se apuca de bagaj.

Atunci constata ca nu are deodorant pentru luat cu el, pentru ca la bagajul de mana in avion nu poti lua spray-uri mari, spume de ras, etc. Ca au peste 100 ml. La aproape 10 seara ii vine ideea stralucita sa coboare sa isi cumpere repede de la Mega Image. Asta in conditia in care nu isi facuse bagajul pana atunci. Pana la urma se decide sa se dea dimineata cu deodorantul ala mare si dolofan spray, si sa isi ia din Germania unul mic pitic, pentru bagaj. Aleluia!

Acum e 22:22 si inca isi face bagajul. L-a apucat si reciclatul, by the way. Acum sorteaza alea. Ii zic ca trebuia sa ma lase pe mine, dar s-a apucat el.  Mai are doar sa se barbiereasca si sa se spele pe par, o nimica toata pe langa tot ce a fost azi. Maine se scoala la 4 jumate.

Nu stiu el, dar eu am obosit 🙂

Primul fir de par alb

Primul fir de par alb…dar nu in capul meu! Huh!

Oare ce sentiment are cineva cand isi gaseste primul fir alb in cap? Ei bine, ieri seara am tras o sperietura mare cand mi s-a parut ca mi-am descoperit un fir ALB!!! Ma spalasem eu frumos pe par, ma uscasem si dai dai cu peria sa il aranjez nitel. Caaaaand, ma uit in oglinda si inghet. Un fir alb, haiti! Ptiu!

Il strig pe Sarik: „Sariiiiiiiiiik, vino repede!” Sarik apare in goana, crezand ca am patit ceva. Dar eu, femeie nebuna, „Sarik, am un fir alb!!!”

Sarik imperturbabil si fara pic de simtire pentru mine: „Si ce?” (el are deja multe fire albe, eu i le-am scos)

Eu, pe un ton ridicat (a se citi isteric): „Cum adica si ce? Am un fir alb, nu vezi?”

El se uita, parca nu vede nimic. Ma mai uit eu inca o data, il iau in mana, i-l arat. Lui nu i se pare chiar alb.

Pai chiar nu era alb, era doar foarte decolorat, blond foarte deschis – platinat gen. Tampita de mine uitase ca parul nu este de o singura culoare. De fapt, culoarea pe care noi o percepem este  un amestec de mai multe nuante.

Asa ca dupa revelatia serii trecute am inceput sa imi studiez mai indeaproape parul si sa constat ca am fire de la saten mediu la blond foarte deschis…In fine…M-am linisit. Nu trebuie sa incep sa ma vopsesc…Mai am sper eu cativa ani buni pana atunci. Nu de alta, dar sunt relativ puturoasa cand e vorba de look-ul meu, nu cred ca m-ar tine nervii sa ma vopsesc o data pe luna, sau mai stiu eu cand.

Gata, acum sunt Zen. 🙂

…si totusi, oare cum o sa ma fac eu pentru prima data? Eh, las’ ca vad io…cica e indicat sa iti deschizi parul cam cu doua nuante, pentru efect de intinerire…dar atunci o sa arat ca un Golden Retriever…oh well, I’ll see…sper in cat mai multi ani de acum incolo!

 

Tunsoare Pixie pentru par ondulat

Monica spune ca i-ar placea tunsoarea Pixie, dar ea are par ondulat si eu pusesem in postul anterior poze doar cu Pixie pentru par drept…Eu am par drept, de aia.

Dar Pixie merge foarte bine si pe parul ondulat. Audrey Tautou arata adorabil cu parul asa. Nu vi se pare? Eu sunt topita toata dupa freza asta…dar sa nu ma auda Sarik, bine? Ca toti barbatii, spune sus si tare ca lui ii place parul lung. No…cum ar zice ardelenii.

Si acum, poze!

Daca m-as hotari vreodata sa ma tund scurt, Pixie m-as face

Pletele mele lungi de Ileana Cosanzeana fara niciun fir alb (desi Sarik…) si lasate in bataia vantului nebun au fost pazite pana acum de foarfeca. Ma rog, pana acum adica de cativa ani (si da, imi tund varfurile, ca n-am innebunit!).

Pentru ca de-a lungul vietii, am avut mai mult parul scurt decat lung (inclusiv tunsoarea – bomba din clasa a 11-a, cu masina nr 2-3, pe care o numesc acum ‘moartea pasiunii’, dar ce mandra eram atunci…) nu mi-e frica sa ma mai tund din nou. Dar acum parca prea am chef de par lung. Pe viitor, who knows…

Pentru ca stiti cum e, la un moment dat fiecare are nevoie de o schimbare, asa ca daca ar fi vreodata sa ma mai tund scurt mi-as face tunsoare ‘Pixie’. Vezi varianta Victoriei Beckham sau a lui Natalie Portman. Si imi mai place si Carey Mulligan! Cica si Wynona Rider e tot Pixie, dar cu perciuni mai lungi si…e cam de baba freza, parerea mea. Asa ca tot Victoria e cea mai ochioasa!

Ia uitati ce tunsori de mai mare frumusetea!

Voua cum vi se pare? Ati avea curajul sa va tundeti asa? Sau e prea scurt?

Cine a mai fost la Teatrul Evreiesc de Stat?

 

Stiu teatrul de multa vreme (sau mai bine zis stiu locatia), este ‘in spatele magazinului Junior’ cum spune cei care l-au apucat, adica in spatele judecatoriei, la Unirii. Mergi pe strada aia cam 200 m si ajungi la teatru.

Cu toate astea n-am apucat niciodata sa merg la o piesa. Habar n-am de ce…in orice caz, stiam ca sunt piese si in limba romana, nu numai in idis. Si mai stiam ca vedeta teatrului este Maia Morgenstern (pe care am vazut-o o data iesind de la ‘Cora’ si este foarte inalta. Are aceeasi prestanta si voce ampla ca la tv, pentru cine nu a vazut-o inca pe scena).

De vreo luna am inceput sa ma uit mai atenta la programul teatrelor si am constatat ca la Teatrul Evreiesc de Stat ar fi niste piese interesante. Pentru ca am vazut filmul  ‘Driving Miss Daisy’ cand eram mica si m-a impresionat atunci (este despre rasismul din State prin prisma relatiei dintre batrana evreica Miss Daisy si soferul ei negru), mi-a atras atentia ‘Miss Daisy si soferul ei’ care este in repertoriul acestui teatru.

Vad ca se joaca in general duminica, nu ar fi nicio problema sa ajung.

Dar stie cineva cum este cu rezervarile? Se gasesc bilete sa zicem, daca ma duc inainte de spectacol la casa de bilete, sau este tot asa de complicat, cum e la Teatrul de Comedie de exemplu, cand de abia daca apuci sa faci rezervare. Pentru ca miercurea, cand se pun biletele in vanzare, sta toata lumea pe telefon si nu prea apuci sa suni si tu sa rezervi.

Sper sa fie mai usor de cumparat bilete. Stie cineva, este aglomerat rau? Chiar vreau sa merg.

Bucuria zilei de vineri

Ehei, e vineri, ma asteapta o seara foaaaaaarte placuta in compania lui Sarik (imi face o surpriza cica), este frumos afara, sunt imbracata cu tricoul cu Packman, parul imi straluceste in soare, rad cu gura pana la urechi, tipul de la IT a reusit sa puna la loc un folder mare sters din greseala din retea si tocmai am aflat ca unii care trebuiau sa faca inventar inainte de Revelion (that would really suck) l-au amanat pana dupa…ce iti poti dori mai mult?

Micile placeri ale vietii.

Banc mortal cu unguri

Haha, tocmai am auzit un banc criminal si l-am testat deja pe colegul meu ungur. A trecut testul!

Deci:

Ion se duce sa isi schimbe numele.

„Si cum ati dori sa va cheme?”

„Istvan”, zice Ion.

„Pai de ce tocmai Istvan?”

„Daca mor macar sa moara unul de-ai lor”…

Transforma-te in Avatar! Joc vesel

 

Am gasit de curand programelul asta prin care iti upload-ezi poza si te transformi in avatar. Cu piele albastra si dungulite si par in codite si toate cele. Merita incercat!

Asta sunt io!

Iar dand click pe link-ul de mai jos va puteti incarca si voi poze ca sa va transformati in Avatar. E haios! Nu sunt eu fana numarul 1 a filmului, dar sunt a jocului. Hihi! Asa ca incercati si voi, nu mai stati! 🙂

http://www.avatarizeyourself.com/

Cine se mai joaca escape games?

Stiu deja de ceva vreme site-ul Kongregate si Escape games.

Kongregate este un super site unde te poti juca jocuri online, ceea ce e mistooo. Iar escape games sunt un tip de jocuri in care esti inchis de regula intr-o incapere si trebuie sa evadezi. Trebuie sa cauti tot felul de indicii si de obiecte pentru a deschide usa. Mama escape games-urilor este Submachine, cu toate reeditarile sale. Le gasiti accesand link-ul dinainte.

Totusi mie, being a girl and all, imi plac escape games-urile mai dragute, gen Charger Escape, Escape the artist sau toate The great…room escape (livingroom, bathroom, basement etc). Sunt desenate cel mai frumos, mai ales ca celelalte, mai pentru baieti sunt mai angulare si cu mai putina atentie la detalii. Sau mai sunt desenate exceptional Vision, Lights sau Sphere care sunt undeva sus (si care sunt toate facute de niste japonezi, geniali de altfel). Plus ca astea ale japonezilor si sunt mult mai grele decat primele, care sunt chiar relaxante in comparatie, asa, mai de vineri seara.

Un timp am lasat-o mai moale cu escape games-urile, pentru ca pur si simplu nu prea aveam rabdare. Astea sunt jocuri de gandire si daca esti brain dead nu prea merg. Dar acum m-am resuscitat si am revenit. Perioada de intre am umplut-o cu girly games, gen dressup si makeovers, pe care le recomand din suflet fetelor care se plictisesc.

Site-ul meu preferat de gen: www.dressupgames.com. I love it!

Previous Older Entries

Noiembrie 2010
L M M M V S D
« Oct   Dec »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 48 de urmăritori