Cum sa fii vesel tot sezonul de audit

Am fost zilele trecute pe la bunici. Tataie m-a intrebat ca de obicei: „Tuica mai aveti pe acasa?”

Mai aveam.

„Dar vin? Vin mai aveti? Ca uite, am unul bun rosu, d-ala de tara!”

„Hmmm…zic eu…nu mai avem”, si deja incep sa-mi sticleasca ochii numai la gandul de vin rosu de tara. Vinul rosu e slabiciunea mea. Si tuica e, ca acuma pe bune, ce bautura merge cel mai bine la ciorba cu ceapa? Sau la mancare in general?

Bre, si imi da Tataie o sticloanta plina cu vinisor rosu rubiniu.

O duc acasa si imi pun repede un pahar, cu gandul sa-i dau si lui Sarik. El ia o gura, o plimba prin gura, ii soarbe aburii de alcool, o inghite…si…si nu-i place. Cica nu e genul lui de vin.

„Nu e genul tau, Sarik? Numai bine, ca al meu e.”

Si asa m-am trezit singura cu butelca. Acuma ce era sa fac? Sa las vinisorul ala ghiurghiuliu sa stea singur singurel in camara? Sa se trezeasca el? Nuuu, da-i cu paharul. Azi asa, maine asa, si uite ca dintr-o data am inceput sa vad sezonul de audit cu alti ochi. Ce naiba, asta sa fie capatul de tara pentru mine?

Lasa ca vine vara si imi iau si eu concediu, si ma plimb prin Germania, si merg sa vad pelicanii in Delta, si sa mananc ciorba de burta de-aia buna la Sibiu, si cate si mai cate.

Mai sunt doar vreo 3 luni si gata, se termina si greul. Pe cand stocul de vin al lui Tataie este solid. Mai rezista destul, auditul e mic copil.

Mor dupa brosele si pandantivele Alinei Panait!

Vroiam eu sa scriu mai demultisor despre minunatiile handmade ale Alinei Panait, dar stiti cum e, m-am luat cu treaba…

Eu sunt fana handmade cam de prin vremurile incipiente ale acestei indeletniciri rodnice la noi, asa ca am o mini colectie la care tin foarte mult. Cel mai mult si cel mai mult imi plac brosele, iar pe locul doi pandantivele. Nu port inele (beats me ce fac cu verigheta) si sunt fidela de vreo 5 ani unor cercelusi absolut adorabili cu gargarite, luati de pe Ponte Vecchio din Florenta, asa ca au si valoare sentimentala.

Dar imi place sa ma joc cu brosele, asa ca an de an, colectia mea s-a mai infoiat cu cateva noi achizitii.

Pasiunea mea pentru creatiile ChezSerebe si Joliesse este deja declarata intr-un post de mai de mult, asa ca azi vin cu ceva nou, si anume cu Alina Panait, care si ea face niste chestii foaaaaaarte dragute si pe gustul meu. E adevarat, fetitele ei nu sunt vesele ca cele ale lui Chez si Joliesse, dar imi place ideea si mai ales felul in care sunt realizate. O cunoscatoare mi-a zis ca le lucreaza pe email pe care apoi il baga in cuptor ca sa se intareasca. Eu nu pot spune ca ma pricep, dar apreciez intens creatiile.

Aceasta este imaginea de pe unul dintre pandantivele mele. In poza de fata, luata de pe pagina de pe breslo a artistei, imaginea este pusa pe o brosa, dar dupa cum o sa vedeti, intrand pe site-ul artistei, si anume alinapanit.blogspot.com sau pe pagina ei de pe breslo, imaginile din colectia „il etait une fois” se pot gasi pe o varietate de forme si nuante.

De pilda, imi place versatilitatea de a combina o imagine preferata cu o anume montura, cu un anumit lant, dupa preferinta fiecaruia.

Eu mi-am mai comandat un pandantiv, il numesc „piesa de rezistenta”, cu o fetita roscata, pe care mi-o doream eu mult pe un pandantiv, dar la care mi-as fi dorit o alta montura. I-am dat mail Alinei si am intrebat-o daca o bijuterie creata de ea se poate „customiza”. Iar ea a zis ca sigur.

Asa ca mi-am ales dimensiunea, montura anume (rotunda si simpla), piatra – rosie, ca e culoarea mea preferata, lantucul, tot simplu, iar atasat de el alt lantuc, cu fluturas, si evident, poza cu fetita roscata. A iesit la mare arta. A costat 75 ron, dar a meritat. Plus ca nu mi se pare chiar atat de scump, avand in vedere ca alte bijuterii handmade pot ajunge la preturi si mai mari. Iar pandantivul asta a fost facut pentru sufletelul meu, sa ma gadile la inimioara, ca a iesit exact asa cum mi-am dorit.

Nu am poza din pacate sa il arat, dar promit sa ii fac si sa o atasez.

In rest, mai am de la Alina un pandantiv pentru mama cu o fetita bruneta tunsa bob, l-am luat de Craciun, si o brosa pentru mine, cu alta fetita cu parul alb, in zapada.

POZELE PE CARE LE-AM AFISAT SUNT DE PE SITE-UL PERSONAL AL ALINEI PANAIT.

Si acum, uitati minunatiile!

Si stiti ce? O sa imi iau si cutia de bijuterii tot cu fetita roscata! Asa, pentru ca imi place place place 🙂

Se pare ca fraza asta si cam toate replicile din „RObotzi” mi-a intrat repede in vocabular.

Caut locatii mai altfel pentru nunta

N-as fi crezut ca o sa ma apuce si pe  mine febra nuntii, dar gata! I’m on!

Stiu, mai am un an si cateva luni, dar tot ma gandesc. Mi-ar placea sa ma marit intr-o casa gen, cum era Tralala. Nu cum si-a facut Geanina Corondan, dar imi place ideea de mai multe incaperi si de meseni pusi la mese mai mici (nu de-alea lungi ca o zi de post) dupa afinitati. Adica rudele mele la o masa – doua, ale lui Sarik la fel, grupate intre ele, prietenii nostrii poate mai amestecati, ca macar sunt de varste apropiate. Dar e esential sa se simta bine toata lumea, sa aiba ce trancani etc.

Cel mai mult mi-ar placea sincera sa fiu, muzica diferita dupa incaperi, dar asta e un vis, stiu. Adica niste camere medii, dar unde sa danseze fiecare ce-i place. Nu prea sunt fana „”Pusca si cureaua lata”, iar ca sa ajung sa o inghit chiar n-am chef sa ma imbat fix la nunta mea.

In fine, mai caut, dar sunt deschisa si sugestiilor.

Si nu vreau nici sa fie foarte multi invitati doar de dragul de a aduce tot familionul. Sa fie ceva vesel si intim…Hmmm…vesel si intim…

Si stiti ce? Nu cred ca o sa rezist prea mult pe tocuri si cu rochie mare si infoiata! Mai pe noapte asa cred ca o sa trec la o rochita de vara – alba, si cine stie, fie sandale romane, fie Conversi albi (sau rosii, ca e culoarea mea preferata, si oricum, rochia de mireasa as vrea sa fie nude – culoarea 🙂  si nu alba, asa ca ce conteaza daca dupa imi iau tenisi albi sau nu?)

Oricum, acum sunt ca un pitbull, caut locatie si nu mai dau drumul pana nu gasesc.

Cum sa il faci sa te ceara de sotie in 5 minute

 

Bai, asta chiar e pe bune! Nu imi vine sa cred ca a fost atat de simplu.

Ideea mi-a dat-o Alex de la IT, pe care de acum inainte o sa il numesc „Dr Love”. Stateam eu intr-o zi si ma gandeam, in timp ce el se uita sa vada ce naiba are mouse-ul meu de nu mai merge. Si imi vine o idee: „Bai, Alex, tu esti de varsta mea, tu cum ai cere-o de nevasta pe iubita ta?”

Sta Alex si se gandeste: „Pai as astepta sa adoarma si i-as sopti la ureche”.

Hmmm…complex, zic eu.

Bai si cine asteapta seara sa adoarma Sarik si se ghemuieste langa el? EU!

Ma asigur eu ca doarme, ma postez langa Sarik si ii susur dulce la ureche: „Cere-o pe Durasel de sotie, cere-o pe Durasel de sotie”. Ma gandisem la toate, adica sa ii zic sa ma ceara pe mine de sotie, ca nah, mai stii, se trezeste Sarik dimineata si isi zice: „Trebuie sa o cer de sotie…Dar pe cine?” Vedeti voi, totul era pus la cale in cele mai mici detalii.

Asa ca ii tot repet eu asta la ureche, pana se scoala Sarik intr-o rana…”Ce tot balmajesti acolo?”

Eu panicata: „Nu dormeai?”

„Pai m-ai trezit tu!”

„Si m-ai auzit?”

„Da, ziceai ca sa te cer de sotie!”

Eu: „Hmmm…”

Sarik, tandru: „Chiar atat de mult iti doresti sa te cer de nevasta?”

Eu: „DA DA DA!!!”

Bai, si ma ia in brate si imi pune INTREBAREA: „Vrei sa fii sotia mea?”

A fost romantic, a fost ca in filme, adica el barbatos si eu izbucnesc in plans de emotie…N-as fi crezut ca o sa plang dar na. M-am emotionat rau. Si ma smiorcai eu pana cand Sarik imi zice: „Inca astept raspunsul!”

Eu, inlacrimata: „DA!”

Si asta a fost!

Habar n-am cand ne casatorim, Sarik zice ca nu vara asta, cealalta, dar trebuie sa ne mai sfatuim. Oricum, sunt foarte fericita!

Multumesc, Alex!

„Inception”, frate! Asa mi-au zis astia de la serviciu cand le-am povestit.

De acum ma cheama „Mireasa Durasel”. Imi las parul si mai lung, vreau bucle lejere la nunta. Ehei, buclele lejere… Si mai vreau o rochie de la Vera Wang!

 

 

 

 

 

Super filmulet cu accente…sunt pe jos!

E genial omul asta!

 

Martie 2011
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 46 de urmăritori