Cum e sa nasti prin cezariana…nu e chiar asa de rau

Hei, am ramas in urma cu blog-ul pentru ca acum 3 saptamani am nascut. Asa ca m-am ocupat de Pufosenie mai mult, desi draguta de ea nu prea mi-a dat batai de cap, e cuminte, papa o gramada (a pus pe ea 300 gr pe saptamana hehe), doarme, pana acum n-a facut colici. Dar chiar si asa, e o provocare primul copil, nu prea stii nici cum sa il tii ca lumea in brate, ai impresia ca se rupe, asa e de fragil un bebelus. De fapt, doar aparent, pentru ca in burta a stat foarte contorsionata Pufosenia, asa ca nu prea ai cum sa o ranesti, atata timp cat ii tii capsorul.
Dar sa trec la impresiile despre cezariana, ca asta am scris in titlu 🙂

Eu am fost convinsa si am sustinut ca o sa nasc natural. Ei bine, nu s-a mai putut. De ce? Pentru ca ajunsesem in 40 saptamani, colul era inchis (era „beton” cum a zis dr), iar Pufosenia ramasese aproape fara niciun pic de lichid amniotic. Dr mi-a zis ca se pot intampla nasoale daca nu mai are lichid, asa ca luni seara am facut ecografia, iar miercuri deja a scos Pufosenia prin cezariana. Asta a fost, dar sa stiti ca pana la urma nu imi pare rau.

Eu am nascut la Medlife pana la urma, initial trebuia sa nasc la Polizu, dar am auzit niste povesti mai infricosatoare in legatura cu nasterea la stat, asa ca m-am decis sa merg la privat.

Mie mi s-a parut nasterea prin cezariana foarte ok. Acuma nu stiu, poate din cauza ca:

1. am nascut la privat si au avut cei de acolo mai multa grija (adica, atunci cand ziceam ca am dureri mari la operatie, venea repede cineva si imi facea un analgezic, ma controlau in permanenta, asistentele au fost extraordinare, dar despre asistente o sa vorbesc in a doua parte a post-ului);

2. dr meu a avut mana buna;

3. organismul meu m-a ajutat.

Cezariana se face in felul urmator:

Pasul 1: Iti fac in spate un mic anestezic pentru a putea baga apoi cateterul fara sa te doara. Bine, pe mine m-a durut putin, dar a fost ceva foarte usor, nimic de speriat, o intepatura si gata.

Pasul 2: Iti amortesc bine de tot picioarele si abdomenul. Partea cu faptul ca nu mi-am mai simtit picioarele m-a speriat cel mai tare din toata operatia. Ai impresia ca ai paralizat, nu mai simti nimic nimic. Atunci m-am panicat putin, dar m-au calmat dr meu si dr anestezista, mi-au zis ca e normal si gata. Evident ca era normal, dar tot o iei putin razna.

Pasul 3: Intinsa pe masa, iti acopera jumatatea inferioara a corpului, ca sa nu vezi ce fac aia, adica sa nu te sperii cand te taie.

Pasul 4: L-au adus pe Sarik (al meu sot) in alta camera decat cea in care ma operau, pentru ca a zis ca vrea sa asiste la operatie si sa vada cum scot Pufosenia. Pe mine m-a incurajat enorm cand l-am vazut pe Sarik printr-un gemulet, parca mi-a dat cu vitamine. Ne uitam unul la altul prin gemuletul care dadea in cealalta camera, pentru ca de intrat nu avea voie sa intre in camera de operatie, ca la mine era mediu steril.

Pasul 5: Am inceput sa simt cum „surubaresc” aia in mine. Adica incepusera deja sa ma taie. Faza e ca doar simti cum se misca prin tine, dar nu doare deloc.

Pasul 6: AU SCOS PUFOSENIA SI AM AUZIT-O CUM PLANGE!!! M-am cam emotionat atunci. Sarik mi-a zis ca nu e ca in filme, adica nu ii da dr o palma la fund ca sa planga, ci a gadilat-o pe burtica 🙂

Pasul 7: Au dus Pufosenia sa o spele si dupa i-au dat-o lui Sarik in camera cealalta in brate. Dupa, au plecat cu Pufosenia sa o masoare/cantareasca. Cu ei a plecat si Sarik.

Pasul 8: M-au cusut pe mine. Chestia cu cusutul a durat cel mai mult. Adica de cand a inceput anestizia si pana s-a incheiat operatia a durat 1 ora (aveam un ceas pe peretele din fata), in vreo 20 minute Pufosenia era scoasa, dupa vreo 30-40 minute m-au cusut pe mine.

Pasul 9: M-au dus la terapie intensiva, un am si ramas pana a doua zi dimineata.

La terapie intensiva a fost bine, au avut grija de mine, mi-au dat calmante ca deh, imi taiasera muschii abdominali. Am simtit durere intre calmante, ca nici nu am cerut asa de multe calmante ca si celelalte paciente, dar durerea era suportabila.

Foarte misto a fost ca mi-au adus Pufosenia la terapie intensiva la nici o ora dupa nastere si am incercat pentru prima data sa alaptez. Vorba vine „alaptez” pentru ca la inceput nu iese decat colostru, dar e bine ca a inceput Pufosenia sa se invete sa suga. Bine, am si avut noroc cu Pufosenia ca e foarte mancacioasa, si din prima clipa a avut instinctul de a manca.

Noiembrie 2013
L M M M V S D
« Sep   Dec »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 47 de urmăritori