Mi-e dor de copilarie si de Cristina D’Avena

Imi aminteam zilele trecute de cantecelele care mi-au incantat copilaria…Majoritatea erau ale Cristinei D’Avena, cea care a interpretat melodiile de pe genericele desenelor de la italieni. Mama mama ce ma mai uitam la italieni la desene. De fapt, de acolo am si invatat limba, ce am facut mai tarziu a fost frectie. Bazele mi le-am pus in copilarie cand nu doar eu, ci si colegii mei de clasa am invat italiana uitandu-ne zilnic, cu evlavie chiar, la minunatele desene pe care le dadeau pe Italia 1, Rete 4, Canale 5. Haha, ce ne mai spargeam in figuri in italiana pe vremea aia…sa tot fi fost prin clasa a 5-a  sau a 6-a. Ehei…

Da, si cum spuneam, Cristina D’Avena era cea care canta pe genericul tuturor desenelor. Si ce melodii frumoase avea…Cel mai mult si mai mult imi placeau „Sailor Moon e il cristallo del cuore” (Sailor Moon fiind oricum si desenul meu all time favourite), „Occhi di gatto”, „Lady Oscar” si „Prince Valiant”. Imi placeau mie, ce mai! Si aveau farmec, erau speciale, romanii nu ar fi facut asta, ei nu aveau decat un traducator care facea toate vocile personajelor si atat. Pe cand italienii aveau actori care dublau. Cam cum avem si noi acum pe Cartoon, dar mai avansat. Era super tare! Plus ca faceau si tot felul de emisiuni pentru copii cu papusi si personaje, si mai si dadeau filmele alea pentru copii: „Sorellina e il Principe del Sogno”, „Fantaghiro” (mama, ce mi-a placut Fantaghiro, era asa de girl power). Iar in pauzele de reclame dadeau doar reclame la jucarii, si ce papusi frumoase aveau, si robotei, si modelino, si chestii de construit…Acum au adus si la noi, dar ce folos, ca acum sunt mare 🙂 Vorba aia: „acum se vine?”

Dar Cristina D’Avena mi-a ramas la inima, si acum caut filmulete cu ea pe youtube. E simpatica, e micuta si are o gura mare 🙂 Si un par carliontat si bufant.

Imi aminteste de copilarie si ma bucura. Cred ca asta inseamna fericirea in lucruri simple.

Mai jos o inregistrare cu ea, imi e foarte draga.

Reclame

Am fost la Disneyland! Impresii si iar impresii

De mica tot speram ceva, atata am asteptat ca nu mai credeam ca o sa ajung si eu pana la urma la Disneyland! Dar iata ca dupa 20 de ani, ca la „Dansez pentru tine”, „visul meu s-a indeplinit”.

Pe bune acum: dupa Revolutie au bagat cei de la Egmont revista „Mickey Mouse”. Va mai amintiti? Ei bine, rar, cam de Craciun sau de Paste, era cate un concurs la revista; premiul: o excursie la Disneyland cu familia. Vreau sa spun ca am completat toate taloanele (de abia invatasem sa scriu), am participat la toate concursurile, si ioc. Mereu castigau alti copii, ceea ce ma enerva peste masura. Iar in numarul urmator dadeau poze cu copilul cel norocos si cu neamu’ lui la Disneyland, dandu-se in nu stiu ce masinuta, saaaaaaaaaaaaaaaaaaau, in CESCUTE!!!

Asa ca toata viata am ramas cu gandul sa ma dau si eu o data in cescute. Ce sunt cescutele? Arat mai jos.

M-a surprins atmosfera de m-a dat pe spate – oricat de frumos iti inchipui ca e la Disneyland, oricate poze sau filmulete cu Disneyland-ul ai vazut, nu iti poti inchipui ca e atat de frumos acolo! Parcul asta n-are varsta, pe bune: am vazut cohorte de copii si parinti, dar si cupluri mature venite doar pentru distractie. Mi-a atras atentia o doamna foarte eleganta cam de vreo 60 si ceva de ani care venise cu sotul ei sa petreaca o zi la Disneyland. Deci daca ai depasit varsta de 10 ani si nu ai apucat sa vezi parcul, stai fara grija, ai toata viata timp.

Dar pentru copii este ceva absolut special: totul pare desprins din povesti: toate decorurile, butaforia, personajele, sunt din desene. Casutele par din Alba ca Zapada si Alice in tara minunilor. Sau din Hansel si Gretel (bine, nu a fost ecranizat de Disney, dar cam asa imi inchipui eu casa vrajitoarei, aia din vata de zahar). Remarci imediat atentia la detalii: casutele nu sunt doar frumoase, la geam au jardiniere pline de flori colorate, perdelute fine si dungate, lampi se pot vedea inauntru. Ai zice ca sunt locuite. E foarte frumos!

La Dineyland e aglomerat. Trebuie sa stai la cozi peste cozi, o data am stat chiar si 50 minute pentru a ma da intr-un trenulet din Frontierland, dar stiti ce? Merita! Si merita chiar si pretul de 53 euro (adulti) pentru o singura zi in parc. Si stiti de ce? Pentru ca totul acolo e impresionant, mai ales daca esti prichindel, dar si batranel. Oricum, la fiecare trenulet, masinuta, obiectiv in general, la intrare iti afiseaza timpul de asteptare, asa ca daca nu esti sigur ca poti sa astepti atata, macar nu mai pierzi timpul sa stai la toata coada. Statistic vorbind, sunt unele jucarii in care sa te dai la care astepti mai mult decat la altele. In general este vorba despre acelea pentru copii mai mari, gen Montagne Russe, unde cei mici nu prea au voie, si unde evident oamenii mari sunt mai atrasi sa se dea. Eu m-am dat doar in Montagne Russe-ul din Frontierland, putin mai mic decat omologul lui din Adventure land, dar care te baga printr-un tunel pe sub apa, si care te scoate pe un munte creat special, ca in vestul salbatic. Totul dureaza 1 minut si 2 secunde (putin pentru entuziasmul nostru si pentru cat am asteptat), dar oricum, e foarte frumos. Am inteles ca cel din Adventure land e mai mare si mai spectaculos, dar n-am mai apucat sa ne dam si in el. Lasa, alta data…

Am tot vorbit despre Adventure land si Frontier land, dar ce sunt ele de fapt? Ei bine, parcul Disney 1, ca exista si parcul 2, mai nou construit, este impartit pe zone: Fantasy Land, Discovery Land, Frontier, Adventure. Toate sunt tematice. Poza de mai sus e din Fantasy Land si reprezinta palatul Frumoasei din Padurea adormita. Se poate vizita si in interior. In Fantasy Land sunt si cescutele Palarierului nebun, si labirintul lui Alice. In Discovery land vezi tot felul de nave spatiale, si exista chiar si o simulare de zbor din Star Wars.Frontier land imita atmosfera din vestul salbatic, iar in Adventure Land te simti ca Indiana Jones.

La intrare iti dau o harta, ca sa stii pe unde sa te duci, pentru ca parcul e mare, si daca vrei sa vezi cat mai multe intr-o singura zi, trebuie sa te organizezi. E asa frumos totul!!!

Sunt foarte multe de vazut, o singura zi e insuficienta pentru a te da intoate si in tot, mai ales din cauza cozilor, dar si pentru ca totul e foarte frumos, si ramai sa te zgaiesti la minunatiile alea si sa faci nspe mii de poze.

Si partea cea mai frumoasa e parada, cand toate personajele costumate se plimba pe strada principala. Toti copiii sunt atunci innebuniti, toti vor sa se pozeze cu Donald si cu Goofy. Am spus pana acum ca Donald e personajul meu preferat? Ei bine, Donald e personajul meu preferat!!!

Cred ca sa iti duci copilul la Disneyland e cel mai frumos cadou pe care i-l poti face! Cand o sa am copii sigur ii duc acolo. Si ii dau sa studieze in alta tara la facultate, dar asta e alta poveste. Sa nu incep acum o polemica despre calitatea invatamantului romanesc. Nu dupa Disneyland.

Asa arata toate vitrinele si toate casutele, zici ca acolo locuieste cineva. E de poveste!

Si uite si casutele, celebrele casute, parca ar fi facute din turta dulce, nu?


Si astea sunt, ei bine – CESCUTELE!!! Da, visul copilariei mele. Nu fac mare lucru, se invart si atat, dar atat mi-am dorit sa ajung si eu acolo sa ma dau in ele, ca na, dupa ce m-am dat, m-am simtit de parca tocmai as fi luat BAC-ul. Sau o Vespa rosie cocheta, o alta mare dorinta a mea! Ehei!

Aici suntem in vestul salbatic, in Frontier land!

 

Ia uite-l pe Donald pe scena, face show!!!

In Discovery land il au pe R2D2.

 

Si pe afara, tot in Discovery land, aglomeratie mare, deh. Si un Soareeeeeee…

 

Si au aia acolo de vanzare cele mai bune gauffre din lume! La noi sunt niste chestii foaaaaarte dulci si se rup greu, parca sunt din elastic. La aia erau dulci doar putin, puteai sa iti mai pui ciocolata, si crocante, si bune de ti se topeau in gura! Bun bun bun!

Ce mai, daca ajungeti la Paris mergeti si la Disneyland! E adevarat, nu este ieftin de loc, dar veti ramane cu amintiri pentru toata viata! Eu de abia m-am intors si parca as vrea sa merg din nou.

Mergeti si voi si fiti iar copii pentru o zi!



Nostalgia Sailor Moon

Fratilor, nu stiu cum sa va zic, dar eu am crescut cu Sailor Moon! Am vazut desenul asta de vreo 4-5 ori, toate cele 200 de episoade.

Pai uite asa: la inceput il dadeau pe TV5 cred, pe francezi  – eram prin clasa a 3-a. Dupa l-au bagat pe SAT1 pe nemti – evident nu intelegeam nimic.

De unde si bucuria mea cand au bagat Sailor Moon pe italieni. Deh, italiana mai e cum mai e, germana…

Asa am ajuns sa invat italiana. Am vazut la desene pe italieni de am spart. Pai aveam si program: dimineata devreme inainte sa ma duc la scoala (eram intr-a 5-a si invatam dupa masa) aveam program la tv – ma uitam pe Italia 1. Seara, cand veneam de la scoala erau pe Canale 5 desene. Inainte de culcare, pe Rete 4. Am tinut-o tot asa cativa ani, si eu si colegii mei. Daca intrai la noi ini clasa ziceai ca suntem italieni nu alta, dupa atata invatat intensiv 🙂

Una peste alta, Sailor Moon mi-a ramas la inima. Au mai fost si alte desene, multe si marunte, superbe la randul lor (Candy Candy, Sandy Belle – primul desen de dupa Revolutie), dar Sailor Moon a ramas pentru mine un simbol. E copilaria mea.

Am vazut Sailor Moon pana la urma si pe TVR, dar parca nu mai era la fel. Italienii aveau si si siglele alea misto cantate de Cristina D’Avena. Cel mai mult mi-au placut: „Sailor Moon e il cristallo del cuore”, „Sailor Moon la luna splende”, si „Sailor Moon/raggio di luna” (asta ultima nu mai stiu cum se numea, numele oficial adica).

Pentru cine o iubeste pe Crisina D’Avena si mai ales pe Sailor Moon, uite niste melodii de generic. Deosebite! Haha, urla fana din mine.

Sailor Moon e il cristallo del cuore

Sailor Moon la Luna splende

Sailor Moon la prima sigla

Si melodia aia trista si frumoasa din Sailor Moon…atat de frumoasa…

Cine a dansat primul blues pe „Strani amori”?

Cine isi mai aminteste cand a dansat primul blues ? Eu stiu ca eram la serbarea scolara de la sfarsit de an, pe la 11 ani. Imi povestise mie o prietena mai mare cam cum se danseaza blues-ul, ca te ia baiatul (in cazul meu, baietelul 🙂 ) in brate, cum il iei de gat, cum te lasi pe pieptul lui. Moaaaamaaaaaaa, ma pusese pe ganduri.

La sfarsit de an, tup si serbarea. Eee, ne-am pus noi pe dansat, imi amintesc cum invitau baietii fetele la dans, ne emotionam, dansam cam stangaci, eram haiosi rau.

Imi amintesc de „Strani amori”. Era la mare trecere in perioada aia, asa ca asta am si dansat. Melodia imi place si acum. E sensibila si te relaxeaza dupa o zi agitata. Merge la marele fix cand esti cu partenerul… eu fac niste ochi de Bambi.

septembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori