Mi-e dor de copilarie si de Cristina D’Avena

Imi aminteam zilele trecute de cantecelele care mi-au incantat copilaria…Majoritatea erau ale Cristinei D’Avena, cea care a interpretat melodiile de pe genericele desenelor de la italieni. Mama mama ce ma mai uitam la italieni la desene. De fapt, de acolo am si invatat limba, ce am facut mai tarziu a fost frectie. Bazele mi le-am pus in copilarie cand nu doar eu, ci si colegii mei de clasa am invat italiana uitandu-ne zilnic, cu evlavie chiar, la minunatele desene pe care le dadeau pe Italia 1, Rete 4, Canale 5. Haha, ce ne mai spargeam in figuri in italiana pe vremea aia…sa tot fi fost prin clasa a 5-a  sau a 6-a. Ehei…

Da, si cum spuneam, Cristina D’Avena era cea care canta pe genericul tuturor desenelor. Si ce melodii frumoase avea…Cel mai mult si mai mult imi placeau „Sailor Moon e il cristallo del cuore” (Sailor Moon fiind oricum si desenul meu all time favourite), „Occhi di gatto”, „Lady Oscar” si „Prince Valiant”. Imi placeau mie, ce mai! Si aveau farmec, erau speciale, romanii nu ar fi facut asta, ei nu aveau decat un traducator care facea toate vocile personajelor si atat. Pe cand italienii aveau actori care dublau. Cam cum avem si noi acum pe Cartoon, dar mai avansat. Era super tare! Plus ca faceau si tot felul de emisiuni pentru copii cu papusi si personaje, si mai si dadeau filmele alea pentru copii: „Sorellina e il Principe del Sogno”, „Fantaghiro” (mama, ce mi-a placut Fantaghiro, era asa de girl power). Iar in pauzele de reclame dadeau doar reclame la jucarii, si ce papusi frumoase aveau, si robotei, si modelino, si chestii de construit…Acum au adus si la noi, dar ce folos, ca acum sunt mare 🙂 Vorba aia: „acum se vine?”

Dar Cristina D’Avena mi-a ramas la inima, si acum caut filmulete cu ea pe youtube. E simpatica, e micuta si are o gura mare 🙂 Si un par carliontat si bufant.

Imi aminteste de copilarie si ma bucura. Cred ca asta inseamna fericirea in lucruri simple.

Mai jos o inregistrare cu ea, imi e foarte draga.

Nostalgia Sailor Moon

Fratilor, nu stiu cum sa va zic, dar eu am crescut cu Sailor Moon! Am vazut desenul asta de vreo 4-5 ori, toate cele 200 de episoade.

Pai uite asa: la inceput il dadeau pe TV5 cred, pe francezi  – eram prin clasa a 3-a. Dupa l-au bagat pe SAT1 pe nemti – evident nu intelegeam nimic.

De unde si bucuria mea cand au bagat Sailor Moon pe italieni. Deh, italiana mai e cum mai e, germana…

Asa am ajuns sa invat italiana. Am vazut la desene pe italieni de am spart. Pai aveam si program: dimineata devreme inainte sa ma duc la scoala (eram intr-a 5-a si invatam dupa masa) aveam program la tv – ma uitam pe Italia 1. Seara, cand veneam de la scoala erau pe Canale 5 desene. Inainte de culcare, pe Rete 4. Am tinut-o tot asa cativa ani, si eu si colegii mei. Daca intrai la noi ini clasa ziceai ca suntem italieni nu alta, dupa atata invatat intensiv 🙂

Una peste alta, Sailor Moon mi-a ramas la inima. Au mai fost si alte desene, multe si marunte, superbe la randul lor (Candy Candy, Sandy Belle – primul desen de dupa Revolutie), dar Sailor Moon a ramas pentru mine un simbol. E copilaria mea.

Am vazut Sailor Moon pana la urma si pe TVR, dar parca nu mai era la fel. Italienii aveau si si siglele alea misto cantate de Cristina D’Avena. Cel mai mult mi-au placut: „Sailor Moon e il cristallo del cuore”, „Sailor Moon la luna splende”, si „Sailor Moon/raggio di luna” (asta ultima nu mai stiu cum se numea, numele oficial adica).

Pentru cine o iubeste pe Crisina D’Avena si mai ales pe Sailor Moon, uite niste melodii de generic. Deosebite! Haha, urla fana din mine.

Sailor Moon e il cristallo del cuore

Sailor Moon la Luna splende

Sailor Moon la prima sigla

Si melodia aia trista si frumoasa din Sailor Moon…atat de frumoasa…

decembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori