Eu si limba maghiara

Am un coleg ungur foarte simpatic si i-a venit si lui vremea de insuratoare. Eu il intreb: „Bre, cum se zice la ‘mire’ in ungureste”?

Si el imi raspunde (acum dau paste de pe google translate, va inchipuiti): „vőlegény”. Nu stiu cum naiba se face, dar imi e imposibil sa pronunt, adica pot sa zic ceva, dar mie imi iese „vénlány”.

Habar n-aveam ca eu pronunt diferit, si incep eu sa il strig „vénlány, bai vénlány!”.

Unguru’ sa intre in pamant de rusine: „Stii, nu se pronunta asa, ci „vőlegény”.

Da, da, zic eu, vénlány!

Nuuuuuuu, face el, vőlegény!

Mie sincer imi suna la fel. De fapt mi-am dat seama ca mie nu imi e foarte clar unde incepe un cuvant in ungureste si unde se termina. Cand aud vorbindu-se in maghiara pentru mine o propozitie e doar un cuvant foarte lung, cam ca alea din germana, doar ca si mai lung.

Dar am inteles mai tarziu de ce ma tot batea la cap sa pronunt corect. Asa cum il strigam eu insemna „fata batrana”, hahahaha! Sau mai rau, barbat trecut si ofilit.

Deci ce inteleg eu de aici e ca ungurii au o limba foarte logica, adica inainte esti flacau tomnatic vénlány si dupa mai adaugi o litera doua si te insori, si devii vőlegény, adica mire. Absolut de inteles.

Reclame

octombrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori