Agitatie inainte de Craciun

De abia acum apuc si eu sa mai scriu dupa doua saptamani yuck rau de tot: adica am tot invatat si am dat examene ACCA (singura distractie fiind X Factor, deci…), iar dupa ultimul examen am plecat atza la Sibiu. Adica dupa masa am terminat examenul, am trecut pe la serviciu si mi-am luat laptop-ul, m-am intors acasa sa imi fac bagajul si am plecat fugutza la aeroport sa prind zborul de 21:20 spre Sibiu. De fapt, de ce ma mai mir, ca practic decembrie marcheaza cu brio inceputul perioadei mele „up in the air” (ca nu degeaba am si card la Tarom, si de abia astept sa trec la silver; iar in ritmul asta…Cel putin sunt perioade incepand cu ianuarie in care merg cu avionul in fiecare saptamana, sunt o navetista).

Iar joi m-am intors intempestiv in Bucuresti cu zborul de dimineata, dar dimineata de abia se crapa de ziua, ca la 7 eram in Bucuresti, iar la 8 eram iar la birou si pacaneam la tastatura (din pacate nu pe blog).

Dar am scapaaaaaaaaaaaaaat, cel putin pana dupa Sarbatori (sau ma rog, pana dupa Craciun, ca intre Craciun si Revelion mai am un inventar, dar asta e alta mancare de peste.)

Asa ca weekendul asta am refulat toate frustrarile mele si tot timpul petrecut invatand sau pe teren sau in aer – am fost la MacDonald’s si desi mi-am zis ca nu mai mananc acolo, in 3 zile am mancat de doua ori. Si nici macar nu aveau jucarii dragute la Happy Meal…Adica ma enerveaza astia de la Mac, pana la urma e clar pentru toata lumea ca toata lumea il vrea pe Puss in boots, dar ei baga gastele alea toata saptamana…buah!

Mi-am facut si cumparaturile de Craciun, bravo mie, dar inca nu i-am luat cadou lui Sarikov, iar problema e ca acum vorbesc de cadou pentru ziua lui de nastere, care a fost pe 29 noiembrie, daramite cadou de Craciun/Revelion…nici de Sf Nicolae nu i-am luat…Am fost prinsa rau rau de tot si acum sunt cu curu-n sus ca sacoul pe care il vazuse el acum doua saptamani si pe care il probase si ii venise ca turnat cica…s-a vandut. M-am dus eu ieri sa spal rusinea si sa il iau si culmea, se vanduse. Am o mare bila neagra, de fapt un mare guguloi negru.

Acum caut disperata sacouri barbatesti. Sper sa gasesc ceva care sa ii scoata in evidenta umerii lati si funduletul sexy.

Dar tot nu ma las! Durasel power!

Si am fost cu bunicuta mea si cu mama la „Puss in boots 3D”. Bai, deci e foarte misto! Trebuie neaparat sa te duci sa il vezi daca ai copii, sau bunici pasionati de 3D. Si mai vreau sa o duc pe bunicuta mea Picu la filmul ala nou pentru copii in care joaca Borat, nu imi amintesc cum se cheama, dar sigur ma prind eu cand apare in oras. E foarte draguta bunica mea, dupa am facut poze cu bradul din mall si cu ursii polari robotici (hmmm…suna foarte hight tech, asa). Chiar, ati vazut ursuletii din Plaza? Cred ca sunt pasiunea copiilor.

In rest am mai primit cadourile de Craciun de la ai mei, si mi-au luat fel de fel de lucruri frumoase, si mai ales o superba fusta tricotata de la Promod. E alba si merge la orice.

Si am mai primit o caciula rosie cu motz si o brosa dintr-aia cu bradut de Craciun din Viena, cine a fost de Craciun in Viena nu are cum sa nu stie celebrele brose cu braduti. Bun bun buuuuuuuun! Si am mai primit cadouri, dar mai scriu despre ele si de Craciun 🙂

Sunt asa de fericita ca vin Sarbatorile ca am un zambet tamp pe fatza si nu mi-l pot sterge de nicio culoare! Sunt fericitaaaaaaaaaaaaaa!

Acum daca as mai gasi si sacou pentru Sarik…

Mai bine mai tarziu decat la sfarsitul lunii

Da, m-am lasat pe tanjala cu blogul de cand cu sarbatorile si cu burta plina de Revelion. Da, mi-a fost greu sa ma dau jos din pat si sa ma tarasc pana la laptop sa mai scriu ceva. Da, da, da.

Dar acum am revenit, ca mirosul de cartofi prajiti de la MacDonald’s la Unirii in fata, acolo unde treci podul spre Sitraco.

Acu tre sa precizez ca ne-am luat si computer nou. Adica pe langa MSI-ul meu mic si roz, cu mouse roz si abtibilduri cu pisici a vrut si Sarik un calculator. Asta e rebeliune da’ n-am ce-i face. Cica ce sa faca el cu MSI-ul meu, ca de abia intri pe net si iti pui muzica. Cum sa joace el Dragon Origins la laptopul cel rozaliu. Cica nu permite nici calculatorul, de parca tre’ sa i ceri permisiunea, si cred eu si ca e sub demnitatea lui de barbat sa joace un joc atat de barbatesc, cu personaje barbati adevarati ca in Dragon Origins la un laptop mic si roz atat de feminin? Se termina toata smecheria… Sau Risen, oh da…

Si asa am descoperit eu, o femeie ingenua de felul ei, ca atunci cand iti iei calculator nu iei numai calculatorul in sine. Adica toate se petrec cam asa:

– Ce ai zice tu sa ne luam un calculator? zice Sarik. K uite, asta mic al tau nu mai face fatza deloc…

– Pai cum adica nu face fatza? Ce, nu mai merge netu’? intreb eu.

– Eee, merge, zice Sarik, dar uite ca daca vreau sa joc si eu ceva nu pot. Nu-mi perminte calculatorul. Again faza cu permisiunea calculatorului. Da ce, simte el ceva?

…N-are rost s-o mai lungesc, deznodamantul e evident: ne-am luat calculator. Bani, distractie…

Dupa:

– Da’ ce-ai zice sa ne luam un monitor nou? Ca asta e vechi, are 8 ani. (era vorba de un vechi monitor de-al meu, vechi vechi, dar mergea, chiar nu era momentul sa mai cheltuim, mai ales ca stam cam prost cu banii, dupa sarbatori deh)

Ne-am luat si monitor…Si asa ne-am luat si nu stiu ce tastatura, ce mouse si inca altele. Fratilor, am ajuns sa cred ca un calculator e ca o masina nenorocita: o iei, dar ii pui volan in piele, „clima bizonica” (cum zicea un compatriot de-al nostru ajuns in Spania) piele pe scaune, nush ce boxe, o tunezi…si e alta masina. una dubla la pret.

Uite de aia ascult eu Sinatra acum.

Aoaleu, a scazut consumul rau de tot!

Aseara muream de foame, era vreo 19:30, faceam pe noi de frig, eram in Romana, hai la KFC. Zis si facut, intram noi zgribuliti in magazin si ne asteptam la 2 lucruri cu care eram obisnuiti din partea KFC. Spun ca eram obisnuiti pentru ca n-am mai fost cam de multisor pe acolo, cam de cand am citit articolul legat de felul in care prepara mancarea…

Cum ziceam, ma asteptam la 2 lucruri:

1. Sa fie cozi mari si sub forma de gramada.

2. Sa fie cald.

N-am nimerit nici unul dintre puncte. La fiecare casa era cam 1 om, iar in magazin era frig rau. Din economie n-au mai dat astia drumul la caldura, desi cred ca pe seara se facusera afara cam in jur de 2 grade, daca nu zero, si cam era indicat. Am stat zgribulita rau, in timp ce Sarik a stat la coada de 1 persoana, apoi in timp ce ne-am mancat strips-urile si cartofii mici mici pitici. Portia de cartofi mare e chiar patetica.

Bai, chiar nu mai iese lumea sa manance in oras ca inainte! OK, criza, stiu, dar parca nici chiar asa! Bine, poate ca e si din cauza ca toata lumea a fost luata prin surprindere de frigul instalat de Halloween (ca tot e valva mare pe faza asta) si ca or fi stat mai mult prin casa sau prin barurile cu petrecere de Halloween.

Am observat fenomenul si la Mac, unde cica e mai multa vanzare decat la KFC. Habar n-am de ce, ambele au mancarea cam la fel de posirca si de scumpa. A da, sau vesnica rivalitate Mac vs. Burger King…in fine…

Deci romanii chiar au strans cureaua! Stiu ca peste tot, la tveu, in ziare numai despre asta se vorbeste, dar acum chiar se vede.

Acum un an ziceau toti ca o treaca criza in 2 ani. Anul asta zic ca o sa treaca criza in 2 ani. What the fuck?

Cum nu am mai ajuns sa vad „Francesca”

avatar Azi trebuia sa mai iau o portie de filme romanesti, asa ca am vorbit cu buna mea prietena de la 3 ani – Andutica sa mergem la „Francesca”. Era de la 17 la Scala. Eu trebuia sa biletele.

Zis si facut, ma pregatesc eu de plecare, planuiesc totul pana la cel mai mic detaliu, ma gandesc la traseul optim pentru a ajunge in timp util la cinematograf, ma relaxez pe net, ma machiez putin, totul merge struna. Cand ma uit la ceas: 17!!! Am incurcat ora la care trebuia sa fiu la cinema cu ora de plecare de acasa. Oare mai poate fi cineva in halul asta de idiot? Sarik zice ca da, si ca se intampla de obicei cand nu esti atent atunci cand stabilesti intalnirea. Dar cum sa nu fiu atenta, ca doar eu am cautat filmul pe „Sapteseri” si eu am zis ce si cum?!?

Si asa a vazut Andutica „Francesca” singura. Eu am ajuns cam la 45 de minute de cand a inceput filmul, numai ca tipa de la bilete n-a vrut sa ma mai lase sa intru. Eu tineam mortis sa intru, asa ca sa nu am obraz gros si s-o las pe Andutica singura, ca doar era vina mea. Dar tipa de la bilete nu si nu. Cica venisem prea tarziu. Prea tarziu sa ce? Ca nu de deranjat spectatorii era vorba, ca doar sunt atatia care vin la 10 min de cand incepe filmul si fashaie punga de floricele. In fine…

Andutica zice ca nu prea i-a placut filmul, ca e cam deprimant (ce surpriza!), cam ca si alte filme romanesti, si ca mai are si final naspa. Na, eu fiind o cinefila convinsa si mai ales o mare sustinatoare a filmului romanesc, tot planuiesc sa merg. Mai trebuie doar sa-l pacalesc pe Sarik, ca la genul asta de film merge numai cu rugaminti.

Asa ca dupa esecul respectiv  m-am dus frumos cu pretenuta mea la o mica bauta, si dupa la cel mai sanatos loc unde se poate manca – MacDonald’s; ideea mea. Ma enerveaza ca mi-am luat Happy Meal si au adus astia numai jucarii urate. Alea pentru fetite, adica niste papusi nasoale din plastic, sunt complet inutile. Adica nu fac nimic. Barem jucariile de baieti sunt niste masinute gen Lego (bine, Lego e mult spus), pe care lipesti niste abtibilduri. Asa cu mi-am luat masinuta.

Mi-e dor de vremea cand la Mac aduceau jucariile alea frumoase, cred ca au trecut mai bine de 10 ani, cand erau jucariile alea „‘Furby”: din plus si cu baterii.

…Ca sa n-o mai lungesc, ziua s-a terminat cu bine.

decembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori