Sunt foarte mandra de mine, am facut pui cu sos de rodii dupa reteta!

Ingrediente:

350 g pui

sare si piper

sos de rodii (este produs de „Durra” si l-am luat de la Mega Image; il gasiti in sectiunea cu orez expandat, sosuri chinezesti si noodles tot chinezesti)

marar

1 ceapa mica

2 catei de usturoi

pasta de ardei iute (daca vreti)

orez

Durata de preparare: aproximativ jumatate de ora

Grad de dificultate: minim (adica am putut pana si eu il fac hehe)

 

Inainte de a incepe sa ma laud cu ce mi-a iesit din manutele astea doua, trebuie sa precizez ca habar n-am sa gatesc…sau ma rog, stiu sa gatesc niste feluri de mancare, dar cam atat. (Niste feluri = in jur de 3, si toate cu pui)

Doar ca intr-o zi cu soare m-am dus cu Sarikov la restaurant libanez si ne-am comandat minunea asta: pui cu sos de rodii, si tare ne-a mai placut. Asa ca mi-am dorit sa pot face si eu, pe principiul bani mai putini, mancat ca porcu’. La restaurant sunt portiile alea minuscule si dau aia cu preturile ceva de speriat. Asa ca dupa cautari asidue 🙂 am gasit o reteta si am facut puiul cu rodii in felul urmator:

Pasul 1. Mi-am cumparat de la Mega Image pui d-ala refrigerat gata taiat bucatele, cam 350 g cred ca intra intr-o casoleta dintr-aia micuta (am gatit pentru 2), stiti, cam la 11 lei casoleta.

Pasul 2. Am taiat puiul ala si mai marunt, cam cat bagi in gura o data, sau si mai mic.

Pasul 3. Am facut puiul in tigaie in care am pus putin unt si ulei de masline. (Imi place mult sa adaug unt la mancare, ii da o savoare aparte, uleiul de masline e putin cam fad singur, parerea mea…) Facut puiul inseamna lasat pe foc mic in jur de 10 min, dupa ce am pus sare si piper, pana ce nu mai arata roz si alb, si incepe sa se stranga, pentru ca iese apa din el. Nu l-am lasat sa se prajeasca, doar l-am preparat.

Pasul 4. Dupa ce am facut puiul l-am scos si l-am pus pe o farfurie. O sa fie nevoie de el mai tarziu.

Pasul 5. Am calit in untul si uleiul de masline ce mi-a ramas dupa ce am scos puiul o ceapa si doi catei de usturoi taiati marunt (la care mai puteti adauga unt si ulei daca vreti, dar daca preferati sa mancati mai dietetic, lasati-l asa). Cam 5 minute cu totul, ceapa si usturoiul trebuie doar sa se inmoaie, nu sa se prajeasca. Totul se face la foc mic.

Pasul 6. Am adaugat cam 4 linguri de sos de rodii (puteti sa puneti si 5 sau mai multe, dar atunci iese sosul mai acru, pentru mine 4 linguri sunt suficiente), putina pasta de ardei iute, sare si piper. Chestia cu ardeiul iute e optionala, puneti sau nu. Am lasat sa fiarba amestecul 1 minut. Da, 1 minut.

Pasul 7. Am pus in sosul de pe foc puiul pe care il facusem inainte. Am mai adaugat de asemenea marar uscat din pliculet. (Ideal ar fi mararul proaspat, dar n-aveam). Am lasat sa se mai faca totul 5 minute. Daca vreti sa iasa cu mai mult sos, mai adaugati vreo cateva linguri de apa.

Pasul 8. Am terminat puiul, care e deja facut bine. Fac in paralel niste orez fiert. Mie imi plac pliculetele alea de la Uncle Ben’s, pentru ca un pliculet e deja masurat sa ajunga la doua persoane, si se face foarte simplu, iar la sfarsit e foarte usor de scurs apa din el. Thumbs up for orezul la pliculet!

Pasul 9. Se papa tot! 🙂 Sarik s-a ocupat de aranjatul in farfurie, intai orezul si apoi puiul in sos de rodii deasupra. Tot Sarik a participat activ la mancare, tocand marunt ceapa si usturoiul. Urasc sa toc ceapa…La tortura.

Bre, a iesit bun de tot, acum nu ca ma laud, dar am mancat tot amandoi. Am sters farfuria! Noua ne place sa mancam cu niste salata, sau cu muraturi – mai ales conopida murata! Stiu, deja ne indepartam putin de reteta libaneza, sau ce-o fi ea, dar na, mancarea e facuta sa iti faca placere, asa ca imbucam la ea ce ne trece prin cap.

Hehe, sunt foarte multumita! Acum scriu postul cu burta plina si cu un zambet laaaaarg pe fata!

Deh, traiesc ca sa mananc!

Reclame

Chillout prin Cheile Gradistei

Tocmai m-am intors din cel mai misto team building din relativa mea experienta de munca de ceva vreme incoace. Adica am fost la munte, la Cheile Gradistei, cu echipa, pluuuuus consortii. 4 zile. Asta avand in vedere ca team building la firma unde lucram anterior presupunea mers o data (maxim doua ori) pe an la bowling. La Mall.

Deci da, din start team building-ul se anunta a fi unul vesel si optimist. 4 zile la munte, pe o vreme superba, de geaca dar cu soare, cu portii uriase de mancare traditionala (am mancat pana si un porc cu lapte; prima data in viata, n-am mai apucat pana acum si pot spune ca e delicios miam) si papanasi, cu somn si relaxare.

Cheile Gradistei e o statiune destul de noua, la cum au fost facute vilutele, care au pana si sala de fitness si piscina. Ma rog, sa te duci la fitness cand esti la munte mi se pare grobian, dar intotdeauna exista si dintr-aia cu activitati indoors. Piscina mi se pare un element misto, avand in vedere ca prin Bucuresti ca sa te duci la piscina fie dai o poala de bani, fie e la mama dracu si mergi prin aglomeratie de ti se ia, asa incat nimeni nu se mai duce.

In fine, Cheile Gradistei consta intr-un ansamblu modern de vilute (chiar viloaie) de la 3 la 5 margarete, cu conditii de cazare foarte bune si muuult lemn. Da, era lemn peste tot, podeaua era in intregime facuta din lemn masiv, ceea ce e foarte placut iarna cand mergi cu picioarele goale prin camera si simti placut. Au aia un restaurant de toata frumusetea, cu un paraias care trece fix prin mijloc, de se vede cum curge apa prin mijlocul localului si au pus evident si cativa pestisori…probabil viitoare victime. Asta e la piece de resistance. Iar mancarea e divina, asta daca nu esti vegetarian. Pentru ca acolo porcul e rege, facut in toate felurile posibile. Bine, exagerez, poti manca tot ce iti trece prin cap, traditional sa fie, au si pui si vita si peste, totul gatit foarte bine. Si papanasi, si clatite!!! Tocmai a iesit si gurmanda din mine, hei there!

Peisajul e extraordinar, vai si munti nu foarte inalti, cu varfuri ninse, cu soare si brazi, cu aspect rustic si totul foarte accesibil unor excursionisti de ocazie ca noi. Adica, in juma de ora cam esti pe varf, adica pe platou, ceea ce nu poate fi decat incurajator pentru cineva care nu exceleaza la capitolul excursii in mijocul naturii, mai ales dintr-alea cu rucsacul in spate. Marturisesc, nu sunt o temerara.

E un loc unde vii ca sa te odihnesti, sa te simti bine, sa mananci bine si sa dormi bine. Daca vrei sa faci performanta n-ai nimerit-o. Aici e de puturosi, excursiile sunt usoare si lente, nu iti dai plamanii afara urcand. A da, si e liniste.

Asa cu dupa 4 zile m-am intors mai bucalata decat atunci cand plecasem (mancarea bune, ehei), fara cercuri negre sub ochi si cu conversatia up to date. Ne-am jucat si mima, ne-am mai amintit si noi de copilarie. Am moralul ridicat si maine, ca m-am intors acasa, am chef sa dau o raita prin centru. Parca n-am mai auzit de multisor un claxon sau niscaiva sirene.

august 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori