Aoaleu, a scazut consumul rau de tot!

Aseara muream de foame, era vreo 19:30, faceam pe noi de frig, eram in Romana, hai la KFC. Zis si facut, intram noi zgribuliti in magazin si ne asteptam la 2 lucruri cu care eram obisnuiti din partea KFC. Spun ca eram obisnuiti pentru ca n-am mai fost cam de multisor pe acolo, cam de cand am citit articolul legat de felul in care prepara mancarea…

Cum ziceam, ma asteptam la 2 lucruri:

1. Sa fie cozi mari si sub forma de gramada.

2. Sa fie cald.

N-am nimerit nici unul dintre puncte. La fiecare casa era cam 1 om, iar in magazin era frig rau. Din economie n-au mai dat astia drumul la caldura, desi cred ca pe seara se facusera afara cam in jur de 2 grade, daca nu zero, si cam era indicat. Am stat zgribulita rau, in timp ce Sarik a stat la coada de 1 persoana, apoi in timp ce ne-am mancat strips-urile si cartofii mici mici pitici. Portia de cartofi mare e chiar patetica.

Bai, chiar nu mai iese lumea sa manance in oras ca inainte! OK, criza, stiu, dar parca nici chiar asa! Bine, poate ca e si din cauza ca toata lumea a fost luata prin surprindere de frigul instalat de Halloween (ca tot e valva mare pe faza asta) si ca or fi stat mai mult prin casa sau prin barurile cu petrecere de Halloween.

Am observat fenomenul si la Mac, unde cica e mai multa vanzare decat la KFC. Habar n-am de ce, ambele au mancarea cam la fel de posirca si de scumpa. A da, sau vesnica rivalitate Mac vs. Burger King…in fine…

Deci romanii chiar au strans cureaua! Stiu ca peste tot, la tveu, in ziare numai despre asta se vorbeste, dar acum chiar se vede.

Acum un an ziceau toti ca o treaca criza in 2 ani. Anul asta zic ca o sa treaca criza in 2 ani. What the fuck?

Anunțuri

Bunica mea face cea mai buna mancare din lume

Bunica mea chiar face cea mai buna mancare din lume! A lucrat la restaurant!

Cand eram mica mi se parea ca cel mai misto e ca parintii tai/bunicii sa aiba o meserie care sa iti fie si tie de ajutor. Gen profesor de matematica. Nu  mi-a placut prea mult matematica, ii invidiam pe copii ai caror parinti erau profi de mate deci, ca puteau sa-i mai ajute. Sau doctor. Pai, dupa mine, daca ma imbolnaveam, sigur ma faceau bine, fara sa ma mai duca prin policlinici. Uram policlinicile! Le urasc si acum…

Sau uite, bucatar. Sa stii sa prepari tot felul de mancaruri apetisante si variate.

Asa gandeam pe atunci. Si tare ma mai bucuram ca bunica mea gateste atat de bine! Si ce ma mai bucur si acum!!! Iupiiiiiiiiiiiii!

Azi am fost pe la bunici, si bunicuta mea draga ne-a facut ciorba de peste, peste prajit cu mamaliga siii pastrama! Pastrama e febletea mea! Si mai mult la mine in familie e apreciata, ca am vazut ca restul nu prea mananca. Sarik in nici un caz. OK, pastrama nu tine de talentul culinar, dar ciorba de peste buna, cu bors, si pestele prajit exact atat cat trebuie tin. Si asta nu e tot! Mor dupa crema de zahar ars pe care o face. Pentru mine e cea mai buna prajitura din lume. Si ce sarmale! Si dintr-alea in foi de varza, dar si de vita, numai bune. Miam, de abia astept Craciunul!

Am plecat foarte multumita de la bunici. Ca la ei nu mai mananc nicaieri. A mers la fix pentru o masa de duminica.

La noi in familie e cultul mancarii, asta fara sa fim grasi. Ne place sa mancam pur si simplu si sa ne facem noi ceea ce ne place. Mancarea e una dintre placerile vietii, deh!

Asa ca bunica mea e cea mai tare! 🙂

Prin München

Tocmai m-am intors din micul meu concediu in München. Am prins o vreme super friguroasa pentru mijlocul lui octombrie, a si nins vineri, dar prin vant, ploaie si zapada am razbatut.

Mi-a placut la nebunie. Bine, mai fusesem si anul trecut pentru un training, dar atunci n-am apucat sa vizitez mare lucru. De abia acum mi-am scos parleala.

Chiar merita, mai ales ca München e cel mai dezvoltat oras din Bavaria, care este cea mai bogata regiune a Germaniei. Ce e amuzant e ca inainte de cel de al II-lea Razboi Mondial Bavaria era mai mult o regiune de fermieri si cultivatori. De abia dupa razboi, cand foarte multa lume s-a refugiat aici s-au dezvoltat Bavaria si München-ul.

Orasul este construit in cel mai pur stil germanic, daaaaa, numai cladiri cu maxim 4 etaje si strazi ca niste tuneluri, formate din case lipite intre ele. Chiar si unele biserici sunt lipite de cladiri, asta daca nu fac parte chiar din cladire. O sa arat poza mai jos.

München seamana cu Viena evident, deci puteti sa va faceti usor o idee.

Are un sistem de transport foarte bine dezvoltat, asta pentru nici un milion jumate de locuitori, cu multe linii de metrou, tramvai, autobuz si trenulet (S-Bahn, care e si metrou si tren pentru zonele de la periferie). Si ce periferie au! Am fost in Planegg, o suburbie a München-ului si am vazut casute foarte cochete si bloculete mici, strazi super asfaltate si parculete. Planegg e un fel de Voluntari al lor… Mda.

Mi-a placut mult si la Deutsches Museum. Este un muzeu tehnic, dar nu e deloc plictisitor (asta o zice o tipa total atehnica), pentru ca prezinta evolutia tehnicii de la epoca de fier si pana in prezent. Poti vedea mori de apa, unele sunt reproduse in marime naturala in muzeu (este si un exponat din Romania Evului Mediu, m-am umflat in pene cand am citit), poti vedea masina cu aburi a lui James Watt (tot in marime naturata), vezi avioane, nave, rachete, e misto. Unele exponate sunt interactive, adica apesi pe un buton si incep sa se invarta si sa simuleze miscarea.

Pot sa laud orasul pana la cer si inapoi, dar trebuie sa spun ca oamenii sunt destul de reci, asta ca sa nu zic batosi al dracu. OK, exista si exceptii, cunosc cativa oameni minunati de acolo, dar marea majoritate nu stie sa se uite decat inainte, nu are grija sa te fereasca atunci cand treci pe langa, nu se uita pe unde merg, au nasul pe sus.

Si mai sunt si rasisti! Au o mare problema cu turcii nemtii si asta am vazut-o. Sarik e de felul lui mai brunetel si cu barba, si toata lumea credea ca e turc. Haha, cel mai amuzant era cand mergeam la cate o autoservire si tipa care vindea schnitzele ii spunea mereu lui Sarik: „Puteti sa luati, nu e porc, e pui!”. La inceput nu ne-am prins noi care era treaba, de ce toata lumea ii spunea ca nu e din porc nu mai stiu eu ce mezel sau friptura…Dupa ne-am dat seama; toti credeau ca bietul Sarik e turc! Si se mai si chiombeau la el. In fine…

München e un oras foarte scump, asta pornind de la transport (un bilet de metrou in zona centrala a orasului, nu inspre periferie, costa 2,3 euro). Bine ca nu a trebuit sa iesim din oras. OK, exista si optiunea sa iti iei bilet de 3 zile pentru toate mijloacele de transport si pentru toate liniile. Ala e 9 euro.

Si mancarea e scumpa, adica daca nu te duci la Penny Market sau la Tengelmann nu prea ai cum sa scapi sub 15 euro pentru doua persoane. Cu 15 euro mananci la o shaormerie de-a turcilor (da, aici Sarik s-a simtit mult mai bine).  La autoservire nu prea scapi sub 20 euro, asta chiar daca nu iei decat un fel de mancare de persoana, si doar o bautura. Iar la restaurante (noi am fost la unul italienesc), sub 30 de euro chiar nu scoti. Corolar la toata chestia asta, traiasca Penny Market si turcii.

Bine barem ca nemtii au H&M, macar hainele sunt mai OK la pret. Asa am putut sa ma mai lipesc si eu de ceva. Ca si restul romancelor calatoare de altfel. Da, traiasca H&M, sa-i dea Dumnezeu sanatate patronului!

Astea fiind spuse, iata niste poze:

Biserica construita ca parte componenta dintr-o cladire. Sunt multe asa prin

München.

Primaria; la ora fixa jucariile din turn incep sa se miste si sa se roteasca si fac show 🙂

Pod peste Isar – raul care trece prin München.

Cladiri si strazi de-alea nemtesti. Tipice.

Rate pe Isar.

Macheta de nava la Deutsches Museum.

Biserica medievala. In turnul din dreapta e un muzeu al unui comic neamt, si o cafenea…scumpa si aglomerata, ne-am tirat repede.

Zmee colorate la Deutsches Museum.

Langa o shaormerie buna; multe masini nemtesti.

Muzeul ciudateniilor.

Din avion I a la Sarik.

Poza din avion II a la Sarik.

Poza din avion III a la Sarik.

Poza din avion IV a la Sarik.

Poza din avion V a la Sarik.

Mi-e foame de mor; visez carnati

Mi-e foame de mor. Creierul meu nu mai proceseaza decat carnati. Am nevoie de carnati. Offf.

Frigiderul meu arata jalnic: niste branza, o jumatate de ardei gras, niste iaurt. Si mi-e foameeeeeeeee, si aia nu e mancare. Nu si nu.

N-am mai luat nimic in ultimele zile din doua motive: o sa fiu plecata weekendul viitor + incerc fara prea mare succes sa mananc ceva acceptabil din punctul de vedere al doctorilor.

Nu prea imi iese, mai ales ca sunt o mezelareasa inraita. Acum visez numai carnati. De la plecatul in Germania mi se trage. Ma tot gandesc, ma tot perpelesc, ca ce sa vizitez, ce traseu optim sa imi imprim pentru a apuca sa fac cat mai multe lucruri in cele cateva zile de vacanta, ce toale sa imi iau… Dar carnatii? Carnatii aia buni nemtesti condimentati, perpeliti bine, aranjati frumos in farfurie, poate si cu putina varza acra? Ehei…

Wurstchen, here I come!

Pana atunci, cred ca imi fac curaj cu branza aia…noaptea e lunga…

Imperecherea la pinguini

Nu cred sa existe animale mai complicate decat pinguinii cand e vorba de imperechere. Pardon, pasari. Oricum, ideea este urmatoarea: vine sezonul de imperechere la pinguini. Ce fac masculii? Pai se duc in cautarea femelelor, evident. Si nu e ca sunt in apropiere sau ceva. Grupul femelelor este la zeci de mile distanta de masculi.

Masculii sunt niste grasani care stau langa apa, si pescuiesc toata ziua. Femelele aparent nu. Habar n-am de ce nu stau impreuna. Oricum, cand natura cheama, baietii pinguin pleaca in brigada dupa fetele pinguin aflate la mama naibii, la zeci de mile departare, cum am mai zis.

Dupa toata aventura asta, dau in sfarsit de femele, care sunt slabe moarte. Ele nu sunt langa apa, deci nu pot pescui. Se babardesc ce se babardesc, iese oul, moment in care femela isi spune ca a venit vremea ei de masa. Se aduna femelele si pleaca ele acum, cu mic cu mare, acolo de unde veneau masculii la inceput, langa apa, deci la potol.

Aici vine partea cea mai tare: masculii au prevazut un loc pentru tinut oul; ei il tin practic pe labe si il clocesc. Afara sunt in jur de minus 40 de grade, iar oul ajunge la o temperatura de aproximativ 20, deci va dati seama cam ce cuptor incins devine masculul. Cat clocesc baietii ouale, evident nu apuca nimic de mancare. Unu, nu se pot deplasa. Doi, sunt pe mijlocul calotei, nici urma de apa si peste.

Femelele papa bine si se imbuiba, se fac durdulii si vesele, dupa care se intorc la masculii extenuati de atata clocit si slabi morti. Se intorc numai bine sa gaseasca puii tocmai iesiti din ou. Misiune indeplinita!

Acum femelele raman cu puii, si masculii pleaca si ei intr-un tarziu glorios sa imbuce si ei ceva, deci da, de la locul de unde au plecat initial. Si tot asa.

Acum vine intrebarea de ce nu stau naibii toti la un loc la apa, ca sa nu mai faca distantele astea uriase pe jos (si pinguinii au picioruse mici hehe). Evident, ca sa se mentina in forma!!! Asta au cam uitat oamenii; in masina si acasa. In masina si la Cora. In masina si la plimbat cainele. (Da, de exemplu unchiul meu care devenise atat de sedentar incat isi baga cainele in masina, dadea cu masina cateva tururi in jurul parcului, si dupa aia se intorcea acasa, iar cainele se pisa pe tufisul de langa scara blocului…)

Ce mananca femeile si barbatii; preconceptii

Imi place la nebunie sa mananc la restaurant! Nu ca sunt mare doamna, dar pur si simplu pentru ca e la indemana, nu trebuie sa intri in bucatarie si sa mirosi a ceapa prajita sau a vinete coapte, si nu trebuie sa speli vase, oh da!

Nu stiu care e faza cu parerea tuturor despre ce ar trebui sa manance o femeie si un barbat, dar am observat ca totusi exista o astfel de parere. Cica femeila ar trebui sa manace numa salate si barbatii carnati cu cartofi prajiti. Buah! Ar fi chiar nasol daca ar fi pe bune.

Asta am vazut de-a lungul timpului, de cand tot ies cu Sarik sa imbucam ceva pe la cate un restaurant. Sarik e mare fan legume si fructe, iar eu sunt mai carnivora de felul meu. Lui Sarik ii place sa bea bere, mie imi place alcoolul mai tare. Pur si simplu asa s-a nimerit. Fiecare ia ce-i place.

De cate ori mergem sa mancam in oras, daca e sa comandam o salata de vara/bulgareasca sau mai stiu eu ce minune cu legume si o portie de friptura/carnati cu cartofi prajiti, invariabil ospatarul sau ospatarita imi pune mie in fata oroarea plina de vitamine, si lui Sarik portia plina cu calorii, dar ce buna e!

Apoi mie imi tranteste sucul sau berea, si lui ii da vodka sau tuica…hmmm e ceva in neregula cu noi, sau ce?

Ultima data cand am fost la o terasa eram la mare. Era frig si am intrat sa ne mai incalzim si sa bem ceva. Sarik si-a luat o irish coffee, iar eu o pizza (muream de foame) si o vodkulita (tine de cald), sa ma mai incalzezc. Ghiciti cine a primit irish coffee si cine pizza si vodka?

Da’ oare femeile chiar mananca numai salate si beau numai sucuri naturale? Pe bune? Sper ca nu, ca viata ar fi foarte trista asa…