Va mai amintiti de Kosheen?

Kosheen sunt bine merci, au concerte anul asta, dar de ce nu-i mai da nimeni la TV? Au dat si la romani „Hide U”, celebrul „Hide U”, pe care il asculta tot liceul, „Catch” si „Hungry”, si acum gata?

Imi placeau mult, stiu ca pe vremea aia mi-am luat albumul. Prin 2000. Era un magazin la parter la „Unirea”. Acolo vindeau CD-uri, le faceau misto, le puneau si poza, ziceai ca sunt originale.

Acum ce mai poti sa vezi la TV? Alex Velea, Smiley, Miley (mini mo) si Justin Bieber. Si tipu’ ala mai colorat care se da jamaican si are un maieu cu vedere la sfarcuri. Connect-R. Pe bune acum, de cate ori ii dau aia clipu’ nu pot decat sa ma gandesc: „Doamne, da da-ti maieul jos, sau lasa-l naibii normal, ca esti penibil rau!”

Le spala creierul astora mici, ce cultura muzicala sa mai aiba ei? Pana la urma cu Hannah Montana si cu Justin Bieber ce pretentii sa mai fie? Ma gandesc cand o sa am si eu copil, sigur o sa fie si un Han Montan si pe atunci (urmasul cu peruca al lui Han Solo). Pai ma apuc eu sa ii cumpar figurine si ghiozdanele idioate cu Han Montan? Ii cumpar, ce sa fac, ca o sa aiba toti copiii, si tocmai ai mei nu. Pai ce scandal o sa iasa?

Chiar, pe manelistul ala cu cover dupa Mozart l-ati auzit? L-a dat Badea intr-o seara.

Si acum un link la „Hungry”. Pe manelist nu il dau.

Nostalgia Sailor Moon

Fratilor, nu stiu cum sa va zic, dar eu am crescut cu Sailor Moon! Am vazut desenul asta de vreo 4-5 ori, toate cele 200 de episoade.

Pai uite asa: la inceput il dadeau pe TV5 cred, pe francezi  – eram prin clasa a 3-a. Dupa l-au bagat pe SAT1 pe nemti – evident nu intelegeam nimic.

De unde si bucuria mea cand au bagat Sailor Moon pe italieni. Deh, italiana mai e cum mai e, germana…

Asa am ajuns sa invat italiana. Am vazut la desene pe italieni de am spart. Pai aveam si program: dimineata devreme inainte sa ma duc la scoala (eram intr-a 5-a si invatam dupa masa) aveam program la tv – ma uitam pe Italia 1. Seara, cand veneam de la scoala erau pe Canale 5 desene. Inainte de culcare, pe Rete 4. Am tinut-o tot asa cativa ani, si eu si colegii mei. Daca intrai la noi ini clasa ziceai ca suntem italieni nu alta, dupa atata invatat intensiv 🙂

Una peste alta, Sailor Moon mi-a ramas la inima. Au mai fost si alte desene, multe si marunte, superbe la randul lor (Candy Candy, Sandy Belle – primul desen de dupa Revolutie), dar Sailor Moon a ramas pentru mine un simbol. E copilaria mea.

Am vazut Sailor Moon pana la urma si pe TVR, dar parca nu mai era la fel. Italienii aveau si si siglele alea misto cantate de Cristina D’Avena. Cel mai mult mi-au placut: „Sailor Moon e il cristallo del cuore”, „Sailor Moon la luna splende”, si „Sailor Moon/raggio di luna” (asta ultima nu mai stiu cum se numea, numele oficial adica).

Pentru cine o iubeste pe Crisina D’Avena si mai ales pe Sailor Moon, uite niste melodii de generic. Deosebite! Haha, urla fana din mine.

Sailor Moon e il cristallo del cuore

Sailor Moon la Luna splende

Sailor Moon la prima sigla

Si melodia aia trista si frumoasa din Sailor Moon…atat de frumoasa…

Pimp my wedding

M-am decis ca nuntile sunt foarte plicticoase, si n-am fost decat la 3 nunti in toata viata mea…ultima acum cateva zile. Aceeasi muzica, si cand spun aceeasi, pai chiar e aceeasi. Ce dracu, avem muzica populara ditamai repertoriul, si noi ne rezumam doar la cateva melodii? (aia cu „pusca si cureaua lata” ar trebui impuscati; deja nu mai au haz dupa ce canta si canta si canta si nu se mai opresc.)

Apoi da, programul serii…Nu exista varietati: feluri de mancare, cam la fel si aduse la ore fixe avem. Dansul miresei, avem. Furatul pantofului miresei, avem. Hore campenesti dansate de nuntasi piliti, avem.

Coafurile femeilor sunt intotdeauna elaborate, cocuri complicate, date cu mult sclipici (sunt curioasa cine a venit primul/prima cu ideea de a da cu sclipici in par), rochii mulate si cu paiete, pantofi inalti.

Oricum, hora e de departe momentul serii. Mai ales cand e jucata de respectivii neni chitrofoniti bine si de tanti pe tocuri de 12.

Am baut toata seara. Trebuia, altfel muream de plictiseala. Muream. Nu cunosteam pe nimeni, in afara de Sarik, care m-a si tarat pana acolo. Pana la urma s-a aratat impaciuitor, hmmm. I-am zis ca de acum incolo nu se va mai putea indoi niciodata de dragostea mea: il iubesc intr-atat incat sa ma duc si sa mai si rezist la nunta aia plictisitoare. Mi-a ajuns oricum pentru un an de zile pe putin.

M-a pus totusi pe ganduri; oare la nunta mea cum o sa fie? Faza aia  cu „toate fetele vor sa fie printese” sau cu „fiecare fata se vede in rochie de mireasa” este de fapt foarte adevarata.

Da, si mie o sa imi vina odata vremea sa ma marit si mi-e groaza de o nunta insipida si plata. PIMP MY WEDDING!!! Bine, acum nu cred ca o sa revolutionez conceptul de „nunta”, ca nu o sa mai inteleaga oamenii unde au venit. Dar macar sa mai schimb repertoriul muzical, ca slava Domnului, muzica noastra populara are melodii cat cuprinde, nu inteleg de ce le pune lumea pe aceleasi. O sa renunt la furtul pantofului miresei, si la faza cu portjartierul, si o sa pregatesc un altfel de meniu. Vad eu ce.

Si mai ales, sa chem doar invitati de suflet, nu asa, doar ca sa imi iasa bani la sfarsit. Stiu, unii ar spune ca la asta am fost putin cam ingenua (bunicul meu cu siguranta), dar n-am ce-i face, se pare asa am fost programata din nastere. O sa fiu inteleasa mai incolo 🙂

Si cel mai important – rochia de mireasa. Mi-ar placea sa fie colorata. Deosebita. Corai. Nu stiu, vad. Oricum, pana la nunta mea ipotetica mai e.

decembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori