Cum sa il faci sa te ceara de sotie in 5 minute

 

Bai, asta chiar e pe bune! Nu imi vine sa cred ca a fost atat de simplu.

Ideea mi-a dat-o Alex de la IT, pe care de acum inainte o sa il numesc „Dr Love”. Stateam eu intr-o zi si ma gandeam, in timp ce el se uita sa vada ce naiba are mouse-ul meu de nu mai merge. Si imi vine o idee: „Bai, Alex, tu esti de varsta mea, tu cum ai cere-o de nevasta pe iubita ta?”

Sta Alex si se gandeste: „Pai as astepta sa adoarma si i-as sopti la ureche”.

Hmmm…complex, zic eu.

Bai si cine asteapta seara sa adoarma Sarik si se ghemuieste langa el? EU!

Ma asigur eu ca doarme, ma postez langa Sarik si ii susur dulce la ureche: „Cere-o pe Durasel de sotie, cere-o pe Durasel de sotie”. Ma gandisem la toate, adica sa ii zic sa ma ceara pe mine de sotie, ca nah, mai stii, se trezeste Sarik dimineata si isi zice: „Trebuie sa o cer de sotie…Dar pe cine?” Vedeti voi, totul era pus la cale in cele mai mici detalii.

Asa ca ii tot repet eu asta la ureche, pana se scoala Sarik intr-o rana…”Ce tot balmajesti acolo?”

Eu panicata: „Nu dormeai?”

„Pai m-ai trezit tu!”

„Si m-ai auzit?”

„Da, ziceai ca sa te cer de sotie!”

Eu: „Hmmm…”

Sarik, tandru: „Chiar atat de mult iti doresti sa te cer de nevasta?”

Eu: „DA DA DA!!!”

Bai, si ma ia in brate si imi pune INTREBAREA: „Vrei sa fii sotia mea?”

A fost romantic, a fost ca in filme, adica el barbatos si eu izbucnesc in plans de emotie…N-as fi crezut ca o sa plang dar na. M-am emotionat rau. Si ma smiorcai eu pana cand Sarik imi zice: „Inca astept raspunsul!”

Eu, inlacrimata: „DA!”

Si asta a fost!

Habar n-am cand ne casatorim, Sarik zice ca nu vara asta, cealalta, dar trebuie sa ne mai sfatuim. Oricum, sunt foarte fericita!

Multumesc, Alex!

„Inception”, frate! Asa mi-au zis astia de la serviciu cand le-am povestit.

De acum ma cheama „Mireasa Durasel”. Imi las parul si mai lung, vreau bucle lejere la nunta. Ehei, buclele lejere… Si mai vreau o rochie de la Vera Wang!

 

 

 

 

 

Reclame

Pimp my wedding

M-am decis ca nuntile sunt foarte plicticoase, si n-am fost decat la 3 nunti in toata viata mea…ultima acum cateva zile. Aceeasi muzica, si cand spun aceeasi, pai chiar e aceeasi. Ce dracu, avem muzica populara ditamai repertoriul, si noi ne rezumam doar la cateva melodii? (aia cu „pusca si cureaua lata” ar trebui impuscati; deja nu mai au haz dupa ce canta si canta si canta si nu se mai opresc.)

Apoi da, programul serii…Nu exista varietati: feluri de mancare, cam la fel si aduse la ore fixe avem. Dansul miresei, avem. Furatul pantofului miresei, avem. Hore campenesti dansate de nuntasi piliti, avem.

Coafurile femeilor sunt intotdeauna elaborate, cocuri complicate, date cu mult sclipici (sunt curioasa cine a venit primul/prima cu ideea de a da cu sclipici in par), rochii mulate si cu paiete, pantofi inalti.

Oricum, hora e de departe momentul serii. Mai ales cand e jucata de respectivii neni chitrofoniti bine si de tanti pe tocuri de 12.

Am baut toata seara. Trebuia, altfel muream de plictiseala. Muream. Nu cunosteam pe nimeni, in afara de Sarik, care m-a si tarat pana acolo. Pana la urma s-a aratat impaciuitor, hmmm. I-am zis ca de acum incolo nu se va mai putea indoi niciodata de dragostea mea: il iubesc intr-atat incat sa ma duc si sa mai si rezist la nunta aia plictisitoare. Mi-a ajuns oricum pentru un an de zile pe putin.

M-a pus totusi pe ganduri; oare la nunta mea cum o sa fie? Faza aia  cu „toate fetele vor sa fie printese” sau cu „fiecare fata se vede in rochie de mireasa” este de fapt foarte adevarata.

Da, si mie o sa imi vina odata vremea sa ma marit si mi-e groaza de o nunta insipida si plata. PIMP MY WEDDING!!! Bine, acum nu cred ca o sa revolutionez conceptul de „nunta”, ca nu o sa mai inteleaga oamenii unde au venit. Dar macar sa mai schimb repertoriul muzical, ca slava Domnului, muzica noastra populara are melodii cat cuprinde, nu inteleg de ce le pune lumea pe aceleasi. O sa renunt la furtul pantofului miresei, si la faza cu portjartierul, si o sa pregatesc un altfel de meniu. Vad eu ce.

Si mai ales, sa chem doar invitati de suflet, nu asa, doar ca sa imi iasa bani la sfarsit. Stiu, unii ar spune ca la asta am fost putin cam ingenua (bunicul meu cu siguranta), dar n-am ce-i face, se pare asa am fost programata din nastere. O sa fiu inteleasa mai incolo 🙂

Si cel mai important – rochia de mireasa. Mi-ar placea sa fie colorata. Deosebita. Corai. Nu stiu, vad. Oricum, pana la nunta mea ipotetica mai e.

septembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori