Mi-e dor de copilarie si de Cristina D’Avena

Imi aminteam zilele trecute de cantecelele care mi-au incantat copilaria…Majoritatea erau ale Cristinei D’Avena, cea care a interpretat melodiile de pe genericele desenelor de la italieni. Mama mama ce ma mai uitam la italieni la desene. De fapt, de acolo am si invatat limba, ce am facut mai tarziu a fost frectie. Bazele mi le-am pus in copilarie cand nu doar eu, ci si colegii mei de clasa am invat italiana uitandu-ne zilnic, cu evlavie chiar, la minunatele desene pe care le dadeau pe Italia 1, Rete 4, Canale 5. Haha, ce ne mai spargeam in figuri in italiana pe vremea aia…sa tot fi fost prin clasa a 5-a  sau a 6-a. Ehei…

Da, si cum spuneam, Cristina D’Avena era cea care canta pe genericul tuturor desenelor. Si ce melodii frumoase avea…Cel mai mult si mai mult imi placeau „Sailor Moon e il cristallo del cuore” (Sailor Moon fiind oricum si desenul meu all time favourite), „Occhi di gatto”, „Lady Oscar” si „Prince Valiant”. Imi placeau mie, ce mai! Si aveau farmec, erau speciale, romanii nu ar fi facut asta, ei nu aveau decat un traducator care facea toate vocile personajelor si atat. Pe cand italienii aveau actori care dublau. Cam cum avem si noi acum pe Cartoon, dar mai avansat. Era super tare! Plus ca faceau si tot felul de emisiuni pentru copii cu papusi si personaje, si mai si dadeau filmele alea pentru copii: „Sorellina e il Principe del Sogno”, „Fantaghiro” (mama, ce mi-a placut Fantaghiro, era asa de girl power). Iar in pauzele de reclame dadeau doar reclame la jucarii, si ce papusi frumoase aveau, si robotei, si modelino, si chestii de construit…Acum au adus si la noi, dar ce folos, ca acum sunt mare 🙂 Vorba aia: „acum se vine?”

Dar Cristina D’Avena mi-a ramas la inima, si acum caut filmulete cu ea pe youtube. E simpatica, e micuta si are o gura mare 🙂 Si un par carliontat si bufant.

Imi aminteste de copilarie si ma bucura. Cred ca asta inseamna fericirea in lucruri simple.

Mai jos o inregistrare cu ea, imi e foarte draga.