Cum sa fii vesel tot sezonul de audit

Am fost zilele trecute pe la bunici. Tataie m-a intrebat ca de obicei: „Tuica mai aveti pe acasa?”

Mai aveam.

„Dar vin? Vin mai aveti? Ca uite, am unul bun rosu, d-ala de tara!”

„Hmmm…zic eu…nu mai avem”, si deja incep sa-mi sticleasca ochii numai la gandul de vin rosu de tara. Vinul rosu e slabiciunea mea. Si tuica e, ca acuma pe bune, ce bautura merge cel mai bine la ciorba cu ceapa? Sau la mancare in general?

Bre, si imi da Tataie o sticloanta plina cu vinisor rosu rubiniu.

O duc acasa si imi pun repede un pahar, cu gandul sa-i dau si lui Sarik. El ia o gura, o plimba prin gura, ii soarbe aburii de alcool, o inghite…si…si nu-i place. Cica nu e genul lui de vin.

„Nu e genul tau, Sarik? Numai bine, ca al meu e.”

Si asa m-am trezit singura cu butelca. Acuma ce era sa fac? Sa las vinisorul ala ghiurghiuliu sa stea singur singurel in camara? Sa se trezeasca el? Nuuu, da-i cu paharul. Azi asa, maine asa, si uite ca dintr-o data am inceput sa vad sezonul de audit cu alti ochi. Ce naiba, asta sa fie capatul de tara pentru mine?

Lasa ca vine vara si imi iau si eu concediu, si ma plimb prin Germania, si merg sa vad pelicanii in Delta, si sa mananc ciorba de burta de-aia buna la Sibiu, si cate si mai cate.

Mai sunt doar vreo 3 luni si gata, se termina si greul. Pe cand stocul de vin al lui Tataie este solid. Mai rezista destul, auditul e mic copil.

Reclame

septembrie 2019
L M M J V S D
« sept.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email când sunt publicate articole noi.

Alătură-te altor 49 de urmăritori