Soferii si originile mele stramosesti

Mama conduce incisiv.  Conduce bine, cu tupeu, dar respectand regulile de circulatie si fara marlanie. Este o soferita desavarsita as spune, nu tipica femeie in trafic, de rad misoginii (barbatii in general). Pai cum sa nu fie incisiva, e pe jumatate argeseanca, fratilor!

Noi, bucurestenii, mai ales cei din vestul Bucurestiului ii cam cunoastem pe argeseni. Trec de pe o banda pe alta fara semnal, accelereaza din senin, se baga in fata etc. De la argeseni mama a luat doar zvacul in trafic, imful, cum s-ar zice. Pe vremea cand conduceam, si eu eram cam la fel. Nu mi-a fost frica la volan in general, chiar si la parcari, asta in perioada cand conduceam constant. Acuma nu stiu.

Cealalta jumatate a mamei este cea buzoianca. Pai cum sa nu-i cunoastem noi, bucurestenii pe buzoieni? Buzoienii certati cu parcarile, care lasa muuuult loc in fata sau in spate, care nu se aliniaza la bordura, care ocupa strada sau trotuarul, depinde unde parcheaza. De aici am impresia ca mama n-a luat nimic, ea este o impatimita a parcarilor perfecte. Probabil este exceptia care confirma regula. Eu, cum n-am mai condus de multisor, tind sa cred ca partea mea buzoianca primeaza. (Proud to be buzoianca.)

Tata este si el pe jumatate buzoian si ii cam calca pe urme mamei. Dar na, ambii sunt nascuti in Bucuresti, deci sa parchezi pe locul unei cutii de pantofi (fara sa zgarii masina) este la ordinea zilei.

Iar bunica din partea tatei este bucuresteanca, adica perfecta. 🙂

 

P.S.   Sarik al meu incerca sa parcheze in fata blocului si zice: „Ai naibii buzoieni, au ocupat tot locul. Ia uite-l si pe argeseanul ala, era sa intre in mine cand parchez!” Iar eu: „Bravo, Sarik, intr-o fraza mi-ai jignit tot neamul!”

 

* Nota: N-am nimic cu buzoienii si argesenii, ba chiar imi sunt foarte dragi. Pai nu sunt ei bunicutii mei/ strabunicutii Pufoseniei?

 

 

Produse de ingrijire pentru proaspete mamici. Parul.

Mi se spune des acum ca parul meu nu mai este asa cum era inainte. Inainte de ce? De nastere, deh 🙂

Pai cum sa mai fie, saracul, cand la 3 luni dupa nastere imi cadea in smocuri? Sau cand apuc sa il spal ataaat de rar… Cine are bebelus mic stie. Si cand imi amintesc cata grija aveam inainte de par, il purtam foarte lung si mereu periat cu grija si mai ales, spalat la 2 zile. Acuma…

Deci, am identificat principalele caracteristici ale parului proaspetelor mamici:

1.   E mai rar decat in timpul sarcinii. Asta-i din cauza hormonilor, adica in jurul lunii a 3-a a bebelusului nu’sh ce chestii cu hormonii se petrec si toata chestia asta produce o cadere masiva a parului. Bine, asta nu se intampla la toate mamicile, dar na, uitati-va bine pe strada la mamicile care au bebelusi si o sa vedeti ca marea majoritate sunt tunse mediu/scurt. Bob mai ales.

Dar am si o veste buna, caderea parului se opreste in cateva luni. In cazul meu, pentru ca nu mai suportam sa vad par peste tot, inclusiv pe Pufosenie/ in patutul Pufoseniei, prin luna a 5-a a fetitei m-am tuns un bob mediu. Nu pot spune ca mor dupa cum imi sta acum, dar macar parul s-a oprit din cazut, ceea ce e EPIC. Adica na, imi mai cade cand ma spal pe cap (adica rarisim) sau cand ma pieptan, dar e o cadere normala de par, cam cum am avut toata viata. Acum sunt mega fericita si imi las iar parul sa creasca.

2.   E mai nespalat. Haha, suna dur, dar asa e! Pai acum il spal la 4-5 zile, ceea ce inainte sa nasc era pentru mine de neconceput. Cum sa ies eu afara cu parul naspa? Ei bine, acum n-am nicio problema, iar cine are bebelus cred ca este de acord cu mine. Pai pe bune, daca am niste timp liber prefer de 1000 de ori sa ma plimb, sa dorm, sa stau pe net, sa ma uit la tveu, sa citesc sau mai stiu eu ce. Doar n-o sa stau eu intr-o ora libera sa ma aranjez la par? Cand ai copchil mic, adio timp pentru tine, adica nu mai ai timpul ala de lancezeala pe care inainte il considerai normal. Eu de exemplu daca aveam o saptamana foarte aglomerata la serviciu mi se parea ca cine stie ce chestii nemaipomenite am facut eu, ce intalniri cu clientii am avut,  ce delegatii sau mai stiu eu ce, iar in weekend daca nu munceam, frecam menta. Bai, nene, acum adio frecat menta! 🙂

3.   Nu are volum. Vezi 2. Exceptie fac mamicile cu par carliontat sau foarte bogat (mari norocoase). Parul meu e liiiiins si drept, de parca m-a lins vaca. Inainte mi se faceau complimente, gen „ti-l intinzi cu placa?”. EU, mandra ca un paun „nu, asa e el”. Acum mi-ar fi mult mai usor daca ar fi carliontat, macar ar avea tot timpul volum.

 

In concluzie, ce solutie am gasit?

Bre, e samponul de la Yves Rocher, ala cu „I love my planet”. E fenomenal, cel putin pentru mine, fata cu parul drept. De ce? Pai, pentru ca imi da volum parului asa cum niciun alt sampon nu reuseste. Deci automat si parul pare mai bogat. Basca, se ingrasa mai rar. Fix acum 3 zile am folosit un sampon nou de la IA care mi-a si ingrasat si lipit de cap parul. Deci ma intorc la Yves Rocher (marea mea iubire pe care n-am s-o mai parasesc niciodata). Cu el parul meu arata bine primele 3 zile, decent intr-a 4-a, si acceptabil/purtabil/mai bine nu intr-a 5-a.

Pe samponul asta scrie ca este pentru stralucire, dar imi da si volum si nu imi face parul gras. Sunt fana, nu imi mai schimb samponul. Pretul e 11,50 lei, deci salon. Plus ca butelca e maricica, ajunge samponul o gramada.