De mica mi-a placut magazinul „Claire’s”

Prima data am ramas cu gura cascata cand am ajuns pentru prima data la Viena si am intrat in primul meu magazin „Claire’s„. Stiu si acum unde e, pe Mariahilferstrasse, bineinteles, dar este vorba de magazinul din capul dealului, cum vii de la gara, nu cel de jos.

Si cum spuneam, Claire’s m-a fermecat.

Nici pana in ziua de azi nu avem reprezentanta si in Romania, dar daca aduc ei H&M in Afi, cum au promis, mai am inca speranta in viitor.

Bine, magazinul este in general pentru adolescenti, ma rog, adolescente, au tot felul de accesorii colorate cu Hello Kitty si cu… Hannah Montana (cah!), nu mai sunt pentru varsta mea, daaaaaaar, multe inca se mai potrivesc cam orisicui, cu conditia sa fie o fire mai vesela si mai funky. Mai jucausa si mai copilaroasa. Clar nu sunt outfit-uri de birou. Hmmm…

Uite, de exemplu imi place mult caciulita in forma de bufnita! Merge ca unsa pentru o vreme rece si viforoasa, cu un fular rosu la un pardesiu inchis. Si cu cizme, sau si mai bine, cu bocanci, sa tina cald si sa merg prin toate troienele.

Daaa, chiar imi doresc caciulita in forma de bufnita!

Si uite ce mai au:

Inel in forma de bufnita! Ador bufnitele de cand mi-am luat chiloteii aceia minunati de la Accesorize cu o bufnita in partea din fata si cu „Wise owl” pe fund. Si ador Accesorize.

De fapt, chiar asta e „Claire’s” este de fapt „Accesorize”, dar pentru o categorie mai mica de varsta. Adica gasesti mai greu chestii la „Claire’s” pentru peste 20 ani decat la „Accesorize”, dar merita cautarea.

Inel cu model vechi. Si imi place mult increngetura de metal, plus piatra albastra superba.

Chiar daca nu se vede foarte clar, aceasta este o bratara. Nu ca este deosebita?

Dupa caciulita cu bufnita, asta este produsul meu preferat. Cred ca arata special pe par, mai ales ca nu e un model foarte des intalnit, ca palariutele alea miniaturale de exemplu, cum poarta toata lumea in cluburi. Si mi se pare si foarte eleganta bentita, mi-o si inchipui la o camasa alba si la o fusta creion bleumarin. Si neaparat tocuri. Miam miam!

Ca tot intram in luna noiembrie, ce merge mai bine la o vreme ploioasa decat o pereche de cizmulite din cauciuc? Foarte vesele!

Si piesa de rezistenta pentru fanele Lady Gaga – bentita ca in „Poker face”. Not a big fan though…

Mi-e dor de Claire’s si mai ales mi-e dor de Viena. Sper ca la vara sa ajung pe acolo, pana atunci pun frumos banii la ciorap ca o fetita cuminte ce sunt.

 

 

Chestii pe care mi le-am propus sa le fac

Mai tineti minte cum incepea Bridget Jones fiecare an? Isi facea o lista „to do” cum ar spune sefa mea, „cu chestii de facut” cum as zice eu.

Pana nu demult imi facusem si eu o lista (mentala hahaha) cu lucruri de facut. Rad cand zic „mentala”, ca imi amintesc de un coleg de-ai mei, de pe vremea cand lucram la Unicredit. Responsabila de training-uirea lui Gianni era Laurita, si tot ii explica si ii explica. La un moment dat ii zice exasperata: „Da’ noteaza-ti si tu ceva, ca iar uiti si ma freci la melodie!”. Iar Gianni, hatru, „Mi-am notat…mental.”

Azi am nitel timp de scris, asa ca zic eu, hai sa imi pun ordine in prioritati, nu?

Deci, chestiile pe care mi le-am propus pana la sfarsitul anului, realizabile de altfel, sunt:

1. Sa nu ma mai enervez pe transportul in comun, chiar daca sunt facuta sardina si sa ii tolerez pe dobitocii de la Metrorex care tot vor mariri de salariu in conditia in care dupa marirea tarifului la metrou, conditiile au devenit subit mai proaste. Acu’ pe bune, s-a dublat abonamentul, iar ei o raresc in asa hal cu metrourile, ca vin mai nou si la 10 minute (la orele de varf gen…). Dar mi-am propus sa nu ma mai enervez, deci sunt zen.

2. Sa nu mai injur cand pierd metroul. Bine, aici e suficient sa aplic punctul 1.

3. Sa ma scol vesela dimineata si sa nu ma mai intind la tv urmarind fie DW, fie emisiunea aia – concurs, cu echipele care se intrec pentru 1 milion de dolari prin toata lumea, trecand tot felul de probe, si care, nici pana in ziua de azi nu stiu cum se numeste…Aaa, ba da, ii zice „Amaizing race”, mi-am amintit.

4. Sa imi aplic macar minimum de machiaj, ca nu mi-am luat toate smacurile alea degeaba. In ultimul timp am ce am cu rujurile.

5. Sa nu mai beau Bloody Mary cand spal vasele sau bucataria; creeaza dependenta; si nu la facut curatenie…

6. Sa incerc sa ma prefac macar ca imi place sa ma imbrac office.

7. Sa nu ma mai enervez pe oamenii care nici in ziua de azi nu sunt in stare sa trimita niste balante in Excel…desi…

8. Sa imi maresc colectia de bentite colorate. Deocamdata o tot port doar pe una – ca e singura care nu ma strange de cap dupa o ora de purtat. Oricum, dupa parerea mea, cele mai bune bentite le gasesti la New Yorker. In afara ca nu te strang de cap, sunt si misto facute. Si foarte vesele, iti insenineaza tot outfit-ul, mai ales daca exista o oarece tentativa catre office…

9. Sa incep sa mananc mai sanatos, desi tot mezelurile imi fac cu ochiul…Si fulgii pot fi buni, si fulgii pot fi buni, si fulgii pot fi buni…mi-am notat mental.

10. Sa incerc sa ma culc inainte de 12 noaptea. Target-ul initial era de 11, dar pe cine pacalesc?

11. Sa termin de vopsit scaunul pe care il restaurez (ce cuvant mare) cu Sarik. Bine, mai mult Sarik a vopsit la el, dar nu se pune.

12. Sa merg mai mult la teatru. Uite, deja am rupt norma in doua cu o piesa in fiecare luna, sunt pe drumul cel bun.

13. Sa nu imi mai iau doar tricouri de la Pimkie si New Yorker. Desi sunt dependenta.

14. Sa nu mai vorbesc cu Cipi de parca ar fi adevarat. Este totusi un animal de plus.

15. Sa nu mai vorbesc singura si sa nu mai cant in prezenta vecinilor la lift.

 

Gata, sunt pusa pe treaba!

Sunt fericita: am primit blush-ul „Quickie” de la Urban Decay

Uraaaaa, mama mi-a adus blush-ul Afterglow Blush in nuanta „Quickie” de la Urban Decay! Multumesc, Mami! 🙂

Mi-l doream de ceva vreme.

De ce? Pai din cauza ca in momentul de fata este cea mai buna varianta pentru mine (sculat de dimineata, agitat toata ziua, vrut sa arat proaspata ca un boboc de trandafir mereu, hehe).

Imi place de mor din urmatoarele motive:

1. Este foarte natural si credeti-ma ca tot ce imi place pe lume acum este sa par odihnita si ravisanta desi am cearcanele cat sarmaua si nu dorm pe indelete decat in weekend. Imi place ca este subtil si nu sare in ochi faptul ca sunt data cu blush. Aduce acel je ne sais quoi obrajorilor mei, desi nu ma dau doar pe obraji. Am fata ovala usor prelunga si trebuie evident sa imi conturez si tamplele pe lateral cu blush, si sa aplic acel punct de culoare in barbie. Vorba vine punct, ca e estompat bine, ehei!

2. Se potriveste foarte bine persoanelor cu ten deschis. Daca aveti ten mai inchis folositi cealalta nuanta Afterglow Blush in nuanta „Fetish”.

Fetish

3. Nu degeaba ii spune „Afterglow”. Are shimmer in el, si arata foarte diafan pe obraji. Nu mai ai nevoie de highlighter. Eu il aplic si pe puntea nasului in afara de tample si barbie, pentru look-ul acela „sarutat de soare”.

4. Este foarte transparent. Deci si foarte natural (vezi pct 1)

5. Imi place ambalajul ce sa mai. Uite asta e misto la Urban Decay, ca fac tot felul de casete, casetute si alte recipiente frumoase si colorate. Ca doar sunt pentru femei – in general. 🙂

In concluzie, desi nu folosesc prea multe produse de makeup din motive de timp si chef, adica prefer sa dorm in loc sa ma machiez, zic eu ca le aleg cu grija. Nu am mai rugat-o pe mama sa imi ia altceva de la Urban Decay pentru ca aveam deja „Book of shadows 2” din care oricum rar mai folosesc chestii. Fardul meu preferat de pleoape e oricum de la Stila si e in nuanta nude.

In schimb am devenit fana rujuri, gloss-uri in culori tari. Pur si simplu arati mult mai vesel in anotimpul ploios si friguros, unde peste tot e maro si gri (gri ca suntem in Bucuresti).

Ce nu a reusit sa imi ia mama a fost un ruj din editia limitata de la MAC – colectia „Venomous Villains”, ca se vandusera. Deci daca asta s-a intamplat in Paris, despre noi ce sa mai zic. Ochisem eu un ruj foarte special, si imi mai placea mult si ambalajul. Dar na, daca s-a vandut s-a vandut. Uite aici link catre colectie. Ador MAC! Si ce le mai invidiez pe fericitele care au apucat cate ceva din colectie! Hehe, bestiile…

Asa ca acum datorita mamei si lui Urban Decay sunt mult mai imbujorata si muuuuult mai multumita! Uraaaaaa! Blush-ul meu preferat de la MAC tocmai a fost detronat.

P.S. Oare cand vine „Urban Decay” si in Romania? Si aici nu ma refer la cele 3 palete amarate de Craciun.

 

Experiente naspa in metrou sau de ce au tupeu aia de la Metrorex sa comenteze despre salarii?

Sunt una dintre multele fiinte care a ales ca mijloc de transport metroul. A ales, cam mult spus, a fost obligata sa aleaga… Asta era varianta A. Varianta B ar fi fost tramvaiul 41, dar care la mine ajunge cu burta deja, dupa ce ii culege pe toti cei din Drumul Taberei (unde nu e metrou, deci va inchipuiti). La mine nici nu te mai poti urca…

Ar trebui sa fiu relativ fericita, am statie de metrou in fata blocului, viitorul suna bine, nu?

Pai cum sa sune bine cand trebuie sa schimb de doua ori si sa merg cu trei metrouri!!! pentru ca nu exista linie pana pe 1 mai). Tramvaiul dupa cum am spus, pica din start. Nu sunt sinucigasa.

In afara ca petrec 40 min la metrou dus, 40 intors, mai sunt si oameni cacalau, care dupa 15 septembrie, respectiv 1 octombrie (uraaa pentru studenti) parca s-au facut de 5 ori mai multi. Adica vara cand pleaca lumea in concediu, si mai ales cand este vacanta studentilor si a elevilor e reveneala. Prin reveneala inteleg ai loc  sa stai in metrou, si  cine stie, poate prinzi chiar si loc pe scaun. Atunci poti citi dupa pofta inimii si drumul nu mai pare atat de lung si de nasol.

Dar ce sa-i faci in restul anotimpurilor?

Uite azi de exemplu. Vazand ca ieri era omorul de pe lume m-am hotarat sa plec cu 10 minute mai devreme de acasa (adica sa ma si scol mai devreme…) ca na, poate prind mai gol metroul inspre Eroilor. Al dracu metrou a venit la 8:14 si nu l-am mai prins, iar urmatorul a venit la si 24 minute!!! Ce tampiti astia de la metrou, isi bat joc de oameni, si mai au pretentii si la nu stiu ce salarii, in conditia in care la ei salariul e minim 500 euro. Mama lor…Pai stiti ce puhoi se formeaza la mine in statie dimineata daca metroul vine la mai mult de 5 minute? Ei bine, puhoiul era dublu, ca a venit dupa 10.
Am reusit sa ma strecor in metrou, „strecor” nu prea e cuvantul potrivit, ca m-au ajutat aia din spate cu impinsul…Da’ ce sa faca saracii, daca Metrorexul nu trimite dracu’ mai multe metrouri. Sa astepte pan’ la primavara sa ajunga la serviciu?

Eram ca sardelele, om in om, si nici nu aveam de ce sa ne tinem, ca in vagoanele astea noi in zonele din dreptul usilor nu sunt bare, cam pe 1,5-2 m patrati. Ei bine, nu stiu ce naiba il apuca pe conductor, si dupa ce isi ia avant, chipurile sa mai recupereze din intarziere, o data pune o frana dobitocu’ de cadem toti ca la domino. Bai, pe bune, nu aveam de ce sa ne tinem, asa ca aia din spate au cazut pe mine, iar eu pe aia din fata. Parca eram in filme americane de actiune, parca eram in „Speed”, asa facea metroul ala cu noi. Da macar aia din „Speed” aveau loc pe scaun. Noi palanca la pamant. Eram om in om, mi s-a taiat respiratia.

Acum nu ca sunt o mare doamna, mai dar toata chestia asta mi se pare degradanta. Si nu se intampla o singura data, e zilnica. Mi se pare degradanta situatia in care suntem pusi noi, platitorii de abonamente si bilete. E pur si simplu penibil sa nu asiguri un flux continuu de metrouri la macar 5 minute in orele de varf.

Si mai e penibil si cate linii de metrou avem intr-un oras cu doua milioane de locuitori – 4 linii!!! Dintre care a 4-a e foarte foarte scurta, uneste Basarab de 1 Mai – 2 statii. Acum pe bune, chiar n-au fost in stare sa mai faca linii de metrou? Sau pe aia inspre Drumul Taberei, ce naiba asteapta sa o termine? Am auzit ca tunelul ar fi sapat de pe vremea lui Ceausescu, de ce naiba nu investesc odata in amenajarea statiilor? Noi ar trebui sa mai avem ca popa vreo 3 linii pentru un trafic fluid. Plus una circulara, cum au si strainii, care sa uneasca razele liniilor care merg din centru spre cartiere. Dar na, lasa-i pe prosti sa se inghesuie, ce atatea investitii…

Maine e tentativa a doua, incerc sa plec si mai devreme de acasa (la naiba, in curand o sa plec de la 5) poate poate. Asta ca sa nu zic ca n-am incercat. Bleah!

 

Nicole Kidman dupa ce si-a injectat botox

Baaai, am gasit poza asta si m-am speriat, cum e posibil sa iti faci asa ceva?

Mai citisem niste articole in care scria ca Nicole Kidman are probleme in a-si gasi roluri de cand si-a „inghetat” fata cu botox, dar cand am vazut poza m-am ingrozit. Parca daca arata de varsta ei ar fi fost o rusine…

OK, stiu, e greu sa fii actrita cunoscuta si sa imbatranesti, joci mai putin in filme, esti invitata mai putin la evenimente, dar totusi…arati inca uman. Acum ce, o sa sara astia cu rolurile? Sa fim seriosi…

In mod normal n-as pune o poza dintr-asta pe site, dar nu m-am putut abtine, in asa hal m-a frapat. Arata de parca ar fi impaiata.

Sper din tot sufletul ca e botox dintr-ala care se retrage dupa cateva luni, nu ma pricep foarte bine, dar stiu ca e de doua feluri. Adica fie ramane asa forever, fie lasa fata sa isi revina la un moment dat. Sper sa fie a doua varianta.

Se zvoneste ca Wentworth Miller va fi noul Spartacus

Dupa ce filmarile pentru sezonul al doilea al serialului „Spartacus: Blood and sand” au fost sistate deoarece protagonistul Andy Withfield a fost diagnosticat cu cancer, producatorii au inceput cautarea unui actor care sa il inlocuiasca.

Aparent noul Spartacus va fi Wentworth Miller (il stiti din „Prison Break”)…asa umbla vorba.

De abia astept sa se filmeze continuarea seriei, ca tare mi-a mai placut prima parte. Eram abonata in fiecare saptamana.

Habar n-am cum o fi Wentworth asta in rolul lui Spartacus, ramane de vazut. Oricum, este clar ca producatorii vor tot un tip trecut nitel de 30 de ani si cu accent britanic.

 

 

Sunt foarte mandra de mine, am facut pui cu sos de rodii dupa reteta!

Ingrediente:

350 g pui

sare si piper

sos de rodii (este produs de „Durra” si l-am luat de la Mega Image; il gasiti in sectiunea cu orez expandat, sosuri chinezesti si noodles tot chinezesti)

marar

1 ceapa mica

2 catei de usturoi

pasta de ardei iute (daca vreti)

orez

Durata de preparare: aproximativ jumatate de ora

Grad de dificultate: minim (adica am putut pana si eu il fac hehe)

 

Inainte de a incepe sa ma laud cu ce mi-a iesit din manutele astea doua, trebuie sa precizez ca habar n-am sa gatesc…sau ma rog, stiu sa gatesc niste feluri de mancare, dar cam atat. (Niste feluri = in jur de 3, si toate cu pui)

Doar ca intr-o zi cu soare m-am dus cu Sarikov la restaurant libanez si ne-am comandat minunea asta: pui cu sos de rodii, si tare ne-a mai placut. Asa ca mi-am dorit sa pot face si eu, pe principiul bani mai putini, mancat ca porcu’. La restaurant sunt portiile alea minuscule si dau aia cu preturile ceva de speriat. Asa ca dupa cautari asidue 🙂 am gasit o reteta si am facut puiul cu rodii in felul urmator:

Pasul 1. Mi-am cumparat de la Mega Image pui d-ala refrigerat gata taiat bucatele, cam 350 g cred ca intra intr-o casoleta dintr-aia micuta (am gatit pentru 2), stiti, cam la 11 lei casoleta.

Pasul 2. Am taiat puiul ala si mai marunt, cam cat bagi in gura o data, sau si mai mic.

Pasul 3. Am facut puiul in tigaie in care am pus putin unt si ulei de masline. (Imi place mult sa adaug unt la mancare, ii da o savoare aparte, uleiul de masline e putin cam fad singur, parerea mea…) Facut puiul inseamna lasat pe foc mic in jur de 10 min, dupa ce am pus sare si piper, pana ce nu mai arata roz si alb, si incepe sa se stranga, pentru ca iese apa din el. Nu l-am lasat sa se prajeasca, doar l-am preparat.

Pasul 4. Dupa ce am facut puiul l-am scos si l-am pus pe o farfurie. O sa fie nevoie de el mai tarziu.

Pasul 5. Am calit in untul si uleiul de masline ce mi-a ramas dupa ce am scos puiul o ceapa si doi catei de usturoi taiati marunt (la care mai puteti adauga unt si ulei daca vreti, dar daca preferati sa mancati mai dietetic, lasati-l asa). Cam 5 minute cu totul, ceapa si usturoiul trebuie doar sa se inmoaie, nu sa se prajeasca. Totul se face la foc mic.

Pasul 6. Am adaugat cam 4 linguri de sos de rodii (puteti sa puneti si 5 sau mai multe, dar atunci iese sosul mai acru, pentru mine 4 linguri sunt suficiente), putina pasta de ardei iute, sare si piper. Chestia cu ardeiul iute e optionala, puneti sau nu. Am lasat sa fiarba amestecul 1 minut. Da, 1 minut.

Pasul 7. Am pus in sosul de pe foc puiul pe care il facusem inainte. Am mai adaugat de asemenea marar uscat din pliculet. (Ideal ar fi mararul proaspat, dar n-aveam). Am lasat sa se mai faca totul 5 minute. Daca vreti sa iasa cu mai mult sos, mai adaugati vreo cateva linguri de apa.

Pasul 8. Am terminat puiul, care e deja facut bine. Fac in paralel niste orez fiert. Mie imi plac pliculetele alea de la Uncle Ben’s, pentru ca un pliculet e deja masurat sa ajunga la doua persoane, si se face foarte simplu, iar la sfarsit e foarte usor de scurs apa din el. Thumbs up for orezul la pliculet!

Pasul 9. Se papa tot! 🙂 Sarik s-a ocupat de aranjatul in farfurie, intai orezul si apoi puiul in sos de rodii deasupra. Tot Sarik a participat activ la mancare, tocand marunt ceapa si usturoiul. Urasc sa toc ceapa…La tortura.

Bre, a iesit bun de tot, acum nu ca ma laud, dar am mancat tot amandoi. Am sters farfuria! Noua ne place sa mancam cu niste salata, sau cu muraturi – mai ales conopida murata! Stiu, deja ne indepartam putin de reteta libaneza, sau ce-o fi ea, dar na, mancarea e facuta sa iti faca placere, asa ca imbucam la ea ce ne trece prin cap.

Hehe, sunt foarte multumita! Acum scriu postul cu burta plina si cu un zambet laaaaarg pe fata!

Deh, traiesc ca sa mananc!

Mi-e dor de copilarie si de Cristina D’Avena

Imi aminteam zilele trecute de cantecelele care mi-au incantat copilaria…Majoritatea erau ale Cristinei D’Avena, cea care a interpretat melodiile de pe genericele desenelor de la italieni. Mama mama ce ma mai uitam la italieni la desene. De fapt, de acolo am si invatat limba, ce am facut mai tarziu a fost frectie. Bazele mi le-am pus in copilarie cand nu doar eu, ci si colegii mei de clasa am invat italiana uitandu-ne zilnic, cu evlavie chiar, la minunatele desene pe care le dadeau pe Italia 1, Rete 4, Canale 5. Haha, ce ne mai spargeam in figuri in italiana pe vremea aia…sa tot fi fost prin clasa a 5-a  sau a 6-a. Ehei…

Da, si cum spuneam, Cristina D’Avena era cea care canta pe genericul tuturor desenelor. Si ce melodii frumoase avea…Cel mai mult si mai mult imi placeau „Sailor Moon e il cristallo del cuore” (Sailor Moon fiind oricum si desenul meu all time favourite), „Occhi di gatto”, „Lady Oscar” si „Prince Valiant”. Imi placeau mie, ce mai! Si aveau farmec, erau speciale, romanii nu ar fi facut asta, ei nu aveau decat un traducator care facea toate vocile personajelor si atat. Pe cand italienii aveau actori care dublau. Cam cum avem si noi acum pe Cartoon, dar mai avansat. Era super tare! Plus ca faceau si tot felul de emisiuni pentru copii cu papusi si personaje, si mai si dadeau filmele alea pentru copii: „Sorellina e il Principe del Sogno”, „Fantaghiro” (mama, ce mi-a placut Fantaghiro, era asa de girl power). Iar in pauzele de reclame dadeau doar reclame la jucarii, si ce papusi frumoase aveau, si robotei, si modelino, si chestii de construit…Acum au adus si la noi, dar ce folos, ca acum sunt mare 🙂 Vorba aia: „acum se vine?”

Dar Cristina D’Avena mi-a ramas la inima, si acum caut filmulete cu ea pe youtube. E simpatica, e micuta si are o gura mare 🙂 Si un par carliontat si bufant.

Imi aminteste de copilarie si ma bucura. Cred ca asta inseamna fericirea in lucruri simple.

Mai jos o inregistrare cu ea, imi e foarte draga.

Toaleta de la „Cocor”

Eu am o chestie cu budele, cred ca mi se trage de pe vremea cand am vizitat eu Suedia si Norvegia…prima mea iesire din tara, acum vreo 10 ani, cam asa. Ce m-a impresionat atunci (in afara de tarile in sine, bineinteles :)) a fost cat de variate pot fi budele la straini. In anii aia la noi erau cam aceleasi toalete, plus cam aceleasi sisteme de trasul apei. Adica fie trageai de tamburusul ala de pe vasul de toaleta, fie trageai de sfoara de sus, doua mari si late. Bine, asta daca excluzi veceul turcesc sau veceul din fundul curtii…

Ei bine, cand mi-a pasit piciorusul pentru prima data in Oslo eram la aeroport, evident. Si unde merge tot omul dupa un zbor lung? Ce cauta el cu fervoare? Buda. Ma duc eu la wc, imi fac treburile, cand, ce sa vezi: nu stiam de unde naiba se trage apa. Ma uit, ma rasuit, ma sucesc, pana la urma zic, na, hai ca ies si gata…cam rusinata, dar ce sa fac, sa adorm acolo? Cand ies, apa se trage singura…Pe vremea aia nu stiam de sistem de senzori, cum sunt in multe wc-uri si pe la noi acum…Asta a fost 1.

2,3, …n… au urmat. Ca ai naibii nu aveau doar senzor, pe unde m-am plimbat, nu, ca ar fi fost prea simplu pentru o biata romancuta esuata. Aveau tot felul de clape laterale, altele ascunse in spatele vasului, aveau tot felul de pedale pe care sa apesi ca sa se traga apa (la astea mi-a fost mai usor, erau chiar vizibile). Si cate si mai cate. Deci, in afara de minunata si foarte interesanta civilizatie nordica, cea care i-a zamislit pe vikingi si corabiile lor, cea care ne-a dat noua tuturor telefonie mobila si Ikea, am putut observa indeaproape si miracolul closetelor si toaletelor.

Pentru ca in Goteborg am vazut cea mai fantastica si splendida toaleta! Era mare, spatioasa si decorata in stilul Louis al XIV-lea, cu tapet in stilul binecunoscut, cu inflorituri, cu sofa si divane in stil frantuzesc, cu podea dichisita, siiiiiiiiiii, cu muzica clasica ce completa perfect acest tablou mirific. Cred ca era asa cum imi inchipui eu un budoar. Era superb, must see.

Mi s-a intiparit atat de bine in minte imaginea, incat orice toaleta mai de Doamne ajuta pe care o vad e inevitabil comparata cu aceea, the one.

Azi am ajuns si eu sa vad magazinul Cocor, proaspat renovat. Gata cu standurile alea nasoale claie peste gramada (ca pe intervalul de la Unirea), gata cu uratenia. Acum si-au tras acolo magazine luxoase, totul e frumos decorat, podea din dale lustruite, numai sticla…ca in Occident. Mi-a placut pe acolo, chiar daca dadeau aia cu preturile de parca nu mai exista ziua de maine.

Mi-a placut ca designer-ii romani au magazin separat, dar cu scoruri maricele, mari de-a dreptul de fapt, cu cateva exceptii. Oricum, la cum merge economia prin tara asta prea curand nu cred sa apuc sa imi iau ceva de la ei. In fine, moving on. Dupa cascat gura ca vitelul la poarta noua caut eu buda. Moamaaaaaa, ce toaleta au astia! Cine a proiectat-o sigur e femeie, pentru ca intruchipeaza toate sperantele unei femei in materie de toaleta: exista o camera hexagonala plina de oglinzi, cu nici o alta intrebuintare decat uitatul in oglinda! Nu are chiuvete, nu are nimic altceva decat oglinzi si suport sub oglinda. Si-au dat seama si astia intr-un tarziu ca in foarte multe cazuri femeia nu intra la baie doar pentru a face ce trebuie sa faca, si doar ca sa se rujeze, sa isi aranjeze parul, fusta, tatele in bluza, sa vada daca nu s-a ingrasat sau daca pantalonii aia nu ii fac fundul mare, sa se uite cum arata pe noile tocuri, pe scurt, sa se uite in oglinda. Daaa! Imi place mult cum au aranjat baia! Iar pentru cele care chiar au treaba la baia aia, exista chiuvete si wc-uri in cealalta camera.

Dar prima camera este chiar speciala pentru ca te poti vedea din orice unghi. Nu m-o chema pe mine Narcisa, dar tot imi place, ca sunt femeie. Asa ca salut initiativa „Cocor” si sper sa o ia si alti comercianti pe urmele sale. Nu de alta, dar cele 75 de procente dintre cumparatori (poate chiar 80) sunt femei.

Am primit ce imi doream de mult: un Amazon Kindle

Cat de mult iubesc eu fardurile si cosmeticele in general, pe atat imi place sa citesc! Asa ca am umplut mica bibioteca plus un raft dintr-un dulap cu carti. Stiu, nu e mult, dar avand in vedere spatiul apartamentului meu, chiar n-am chef sa pun biblioteci peste tot.

Asa ca m-am gandit ca neaparat imi trebuie un ebook reader. Cred ca toata lumea stie cam ce face un astfel de aparat – poti citi carti in format digital pe un ecran care incearca sa imite hartia, adica nu are luminozitate, cu alte cuvinte, nu iti face varza ochii. Stiti cum e cand citesti pe ecranul calculatorului…

E-book reader-ele din ultimul timp au devenit foarte avansate, au ecranul mai alb decat cele de la inceput si cu toate astea nu deranjeaza ochii in nici un fel, au mai multe posibilitati de setare a dimensiunii literelor, poti vedea scrisul/imaginile atat pe verticala cat si pe orizontala si bineinteles, au devenit mai usoare decat primele aparate. Dar ha, asta-i progresul tehnicii.

Sunt foarte incantata de Kindle-ul meu pe care mi l-a luat Sarik de ziua mea, la naiba, nici nu credeam ca o sa ajung sa fiu chiar atat de innebunita dupa el, dar chiar asa e! Mor dupa Kindle!

Pe langa faptul ca poti stoca muuuuulte carti in memoria lui, mai poti stoca si alte mii pe calculator/stick whatever. Practic ajungi sa ai o biblioteca intreaga doar pe calculator, si o poti citi pe un suport asemanator unei carti.

Asta-i avantajul nr.1.

Avantajul nr.2 e ca poti avea acces la carti care nu s-au publicat inca in Romania, si poate habar n-am, nici nu se vor publica in urmatorii 5 ani sa spunem. Sunt destui autori misto dar necunoscuti la noi. Na, da-i publicului ce vrea, dar cum sa vrea mai mult daca nu ii si arati?

Pe un e-book reader poti pune carti de pe net. Mai ales pe Kindle, pe Amazon gasesti tot ce iti poti dori vreodata, si le primesti deja in format special pentru Kindle. Sau e-book reader in general. Tot zic Kindle ca io am Kindle, daca aveam Nook ziceam Nook.

Stiu, poti comanda carti clasice (pe hartie) de pe Amazon, si le primesti prin curier, dar  in format digital merge instantaneu.

Noul Kindle costa 139$ pe Amazon, plus taxe de transport, plus TVA. Atentie la TVA, ca deh, e 24%…M-am prins de abia cand  sunat dhl-ul sa ne zica de TVA. Gen: „Stiti, aveti de platit TVA-ul.” „Ceeeeeeeeeee?!?”…da, asa a fost.

M-a intrebat un tip in metrou care m-a vazut ca citesc daca se merita un Kindle. Daaa, se merita, se merita mai ales ca poti avea acces la carti nepublicate inca la noi! Si ca poti sa pui vaze cu flori si porcusori dragalasi pe raft, nu sa il ingreunezi cu carti si totusi sa citesti in draci!

* Wise Owl

 

Previous Older Entries

Octombrie 2010
L M M M V S D
« Sep   Noi »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 46 de urmăritori