Si era barbata-miu, ma!

Deeeci, trebuia sa ma intalnesc cu Sarikov al meu la frizeria unde se tunde el. Nu’sh cum naiba, dar am ajuns mai devreme, asa ca am inceput sa ma plimb pe strazile din jurul frizeriei, pe la Universitate. Tocmai dadeam coltul pe Academiei cand vad o bunaciune de barbat, fix genul meu, brunet, bine facut. Arunc o ocheada discreta si ce sa vezi: era chiar Sarik!!! Terminase cu tunsul mai devreme si pornise in cautarea mea.

Asta inseamna sa iti placa barbatul tau 🙂

La coada la pateuri

Intru intr-o patiserie.

‘Aveti cumva si dobrogene?’

‘Avem decat ce se vede!’

La coada la covrigi

Eram la coada la covrigi.

In fata un copil de vreo 10 ani.

Ii zice vanzatoarei: ‘Tanti, dati-mi 2 covrigi cu mac si unul cu susan!…Ba nu, mai bine dati-mi unul cu susan si doi cu floarea soarelui…Stiti ce, m-am razgandit, mai bine dati-mi doar unul cu floarea soarelui si unul cu susan…’

Vanzatoarea: ‘Auzi copile, ma mai futi mult la creier, ia-ti trei covrigi si cara-te!’

Dr Uscatescu de la Fundeni e mult peste Dr House – impresii

Unele gravide au probleme cu circulatia sangelui prin placenta si se pare ca eu ma numar printre ele…fapt pentru care doctorita care imi urmareste sarcina mi-a recomandat sa imi fac niste analize la Fundeni la Hematologie, iar trimiterea mi-a facut-o catre doctorita Uscatescu, sefa departamentului.

Toate bune si frumoase, ma duc eu de dimineata la Fundeni, imi recolteaza o alta doctorita (sau era asistenta) sange si imi spune sa vin in aceeasi zi dupa ora 14 sa imi primesc interpretarea analizelor. Fapt pentru care plec acasa si apoi ma intorc la ora stabilita.

Si cand am intrat incepe show-ul!!!

Eu nu o cunosteam pe dr Uscatescu, adica da, mai citisem pe net ca se pare ca este foarte apreciata in domeniul ei, dar ca persoana, habar n-aveam cum este.

Bai, tipa este geniala! E mortala! N-am mai cunoscut o astfel de doctorita pana acum! E peste, muuult peste cat ar putea sa fie dr House, iar individul este intr-un serial, dar doctorita Uscatescu e pe bune! Dar na, trebuie sa ai simtul umorului ca sa o apreciezi pana la capat, ca astfel ti s-ar putea parea cel putin ciudata, pentru o doctorita vreau sa spun.

Deeeeeeci, intru si ma asez pe scaun sa imi vina randul. Trebuie sa precizez ca la Hematologie la Fundeni rezultatele se interpreteaza intr-o salita mica, si toata lumea aude ce se discuta, nu te ia in parte pe rand, ci astepti sa iti vina randul iar doctorita vorbeste cu tine, dar aude toata lumea.

Intru in salon si o vad pe doctorita vorbind la telefon cu picioarele pe unul dintre scaunele pacientilor. Discutia dureaza, avea un caz mai grav, si dupa ce termina se apuca de interpretarea rezultatelor.

Primul era un domn cu o poveste mai urata, era grav bolnav, nu intru in detalii.

Urmatoarea era o tipa tinerica, cred ca la liceu in ultimul an, care incepuse sa planga ca ea este prea tanara sa faca un copil (avea o burta cam de luna a 8-a). Ca oamenii comenteaza pe strada ca e prea tanara si totusi este insarcinata bla, bla…niste tampiti oamenii astia…idioti. In fine, tipa era foarte suparata.

Doctorita Uscatescu ii zice ca sa fie mai curajoasa, dar tipa plange si mai tare. La care doctorita incepe sa ii povesteasca cum era ea studenta la medicina (si se credea nodul din dodoasca) si se dusese cu colegele ei intr-o excursie, si cum incepusera ele sa cante in tren niste cantece porcoase. La o statie se urca niste babute taranci si auzindu-le pe studente ce canta (cuvinte licentioase, deh) singura lor reactie este: „Ia uite-le si pe curvele astea!”

Tipa insarcinata isi mai revine putin, moment in care doctorita profita si o conduce bland inspre iesire.

Ei bine, si dupa asta, incepe show-ul!

Venisera doua tipe de etnie roma din provincie cu urmatoarea problema: una dintre ele nu reusea sa mai ramana insarcinata si dupa ce si-a facut niste teste sa vada problema, ce descopera: ca avea sifilis. Cealalta tipa era cumnata ei.

Urmeaza apoi dialogul:

Doctorita: „Ce mai faceti, fa?”

Tiganca cu problema, uimita de apelativ: „Am venit dna doctor, sa imi spuneti ce sa fac!” (era clienta mai veche de-a doctoritei, nu o vedea prima oara).

Doctorita: „Da’ tampitu’ ala ce mai face?” (a se citi sotul)

Cealalta tiganca: „Ma iertati, dna doctor, e fratioru’ meu!”

Doctorita: „Pai daca e tampit! A luat sifilis si i-a dat asteia.” (sotiei lui)

Si bla bla bla, despre tratament.

Apoi doctorita o intreaba pe sotie: „Da’ sper ca a terminat-o cu futaiul!”

Tiganca: „A terminat-o, a terminat-o.”

Doctorita: „Da’ de umblat, sper ca nu mai umbla.”

Tiganca: „Nu mai umbla dna doctor, ca acum e acasa cu mine, iar cand merge cu marfa in Anglia (e sofer tipul) nu sta mult, o saptamana.”

Doctorita: „Si crezi tu ca nu mai umbla pe la altele?”

TIganca: „Sigur nu mai umbla, dna doctor.”

Doctorita: „Zici tu?”

TIganca: „Sigur, sigur.”

Doctorita: „Da’ in Anglia?”

Tiganca: „Nu dna doctor, ca sta doar cate o saptamana.”

Doctorita: „Pai si crezi ca intr-o saptamana nu are timp? Apropo, daca imi dai mostra de la el, iti zic eu ce tulpina de sifilis este, romaneasca sau englezeasca.”

Dupa mai vorbesc ele, iar tiganca incepe sa ii ia partea sotului: „Ca e si vina mea dna doctor, ca a murit taticu’ meu si sotul a stat un an singur in Anglia.”

Doctorita: „Iar el indurerat si ca sa te sustina ce a facut, s-a culcat cu alta, si dupa ti-a mai dat si tie sifilis!”

Tiganca: „Acuma ce sa fac, dna doctor, pentru o aventura de o noapte?”

Doctorita: „Iti spun eu, sifilisul nu se ia dupa o aventura de o noapte, al tau a avut o relatie mai lunga”. Tiganca incepe sa fiarba.

Bai, si o tin ele tot asa, eu eram poker face, in schimb cumnata tigancii era pe jos de ras. Asa doctorita n-am mai vazut nici eu, dar nici ele.

La sfarsit doctorita o intreaba pe tiganca bolnava: „Auzi, dar pe tipa care i-a dat sotului tau ai incercat sa o cauti? Sa afli cine e?”

„Am incercat dna doctor, luau-ar dracu’, da’ n-am dibuit-o!”

Doctorita: „Ca sa o avertizezi pe nefericita ca are sifilis si ca trebuie sa se trateze?”

Tiganca: „Ca sa o omor, da-o dracu’, daca o gasesc o calc in picioare #%##^^&&*%$#$”

Doctorita incearca sa o mai tempereze, si sa o faca oarecum solidara cu tipa cu care a inselat-o sotul ei, ca saraca trebuie sa fie acum intr-un stadiu avansat al bolii si ca ar trebui sa inceapa sa se trateze macar in al 12-lea ceas. Tiganca nimic. Ca o face una cu pamantul.

Pana la urma nu stiu ce i-a mai zis de tratament, iar tipele au plecat.

Concluzie: doctorita Uscatescu e cea mai tare!

Sa fiu sincera, o fi ea ciudata, adica nu se poarta cu nimeni cu manusi, dar macar e transanta si iti spune ce sa faci, cum sa te tratezi in continuare, si lasand la o parte gura sloboda, va pot spune ca m-a impresionat cum cunoaste pe dinafara fiecare dosar, si are multe.

Adica dimineata cand ti se recolteaza sange iti lasi si dosarelul de gravida (sau cu alte analize, daca ai venit cu o boala anume) si dupa masa iti interpreteaza rezutatele probelor recoltate in dimineata respectiva, totul raportat la evolutia celorlalte analize pe care le ai in dosar. Pe mine m-a strigat si deja stia cum evoluasera indicii in cazul meu si mi-a zis repede si ce tratament sa fac in continuare. Si la fel am vazut si la ceilalti. Doar citea numele persoanei si ii interpreta rezultatele, dar parea foarte in tema cu evolutia ficareia, fara sa citeasca de pe ceva, pur si simplu tinea minte dupa ce citise in prealabil fiecare dosar in parte. Numai ca erau destule dosare, nu doua-trei. Mi s-a parut foarte desteapta.

Asa ca pot spune cu mana pe inima: dr Uscatescu e mult mai tare decat dr House.

Vecinul de sus credea ca avem copil mic…

Faza tare alaltaieri: faceam niste spaghete cu sos de rosii (cat mai simplu ca nici eu nici Sarik nu suntem mari bucatari) cand suna soneria.

Zic: „Du-te tu, ma Sarik, eu mai mestec in sos!” Si Sarik se duce sa vada cine e la usa.

Aud ca vorbeste cu un barbat dar nu ma uit cu cine, ca deh, sosul dadea in foc. Cand se intoarce, Sarik incepe sa rada. Cica:

„Vecinul de sus a venit cu o carte de crestere a copilului ca a auzit ca avem copil mic, si poate ne-ar interesa.”

Eu am ramas blocata. NOI NU AVEM COPIL.

Sarik inca razand: „Te-a auzit pe tine si a crezut ca avem copil mic.”

Si atunci mi-a picat fisa ca de fiecare data cand ma gadil cu Sarik, sau ne batem cu perne, sau ne fugarim prin casa, sau cand ne stropim cu apa, sau cand ne manjim cu smantana, sau cand ma ia in brate si ma invarte, sau cand alearga cu mine in spate, iar eu tip si chiui in joaca, ala de sus ne aude si crede ca un copil scoate toate sunetele alea, cand de fapt eu sunt autoarea. Hahaha!

Si atunci mi-am dat seama ca e haios la noi acasa.

(Pe viitor o sa incerc sa chiui mai incet, desi peretii sunt foarte subtiri. Si eu il aud pe vecinul de sus cand isi drege gatul foarte zgomotos in fiecare zi, cam 5 minute pe zi, dar nu ma duc la el cu o sticluta de sirop pentru gat, nu?)

O zi de luni plina ochi si alte aiureli

Ok, n-am mai apucat sa scriu nimicuta nimicuta pe blog de ceva vreme ca sunt pana in gat cu toate (chiar ca Ionica nu, dar totusi ocupata). Bai, deci nu mai suport sezonul asta de audit. Si astia care schimba balantele dupa cum isi mai amintesc. Cred ca iadul pentru un contabil este sa ti se schimbe din juma in juma de ora balanta, si asta pentru eternitate…ehei, dragii babei…

Trecand peste gentilul joc al balantelor si nu mai stiu eu ce declaratii 390 facute cu picioarele, va vine sa credeti sau nu, dar dupa 6 luni vai de steaua mea, se vede luminita de la capatul tunelului (citez din memorie, ca Vadim). Pai mai am un examen important in iunie, un inventar tot la sfarsitul lui iunie si dupa tzushti in Anglia la Andreiuta. De abia astept, n-am mai fost niciodata in Londra (de fapt nici in Anglia), n-am mancat niciodata fish and chips asa cum scrie la carte si n-am purtat niciodata sandale pe piciorul gol in februarie asa cum numai englozoaicele o fac. Bine, o sa port sandale pe piciorul gol in Londra in iulie dar nu e acelasi lucru, nu?

Am facut doar introducerea asa, pentru formarea unei pareri.

Dar azi a fost si mai si. M-am sculat la 6 cica sa mai invat si eu ceva in al 12-lea ceas pentru simularea ACCA de azi, timp in care Sarik si-a mai impachetat ceva si s-a tirat in Budapesta. S-a intoars la origini, cum imi place mie sa zic. In timp ce eu trudeam din greu Sarik vizita si se plimba pe la Opera din Budapesta care pentru cine nu stie este identica cu cea din Viena, doar au fost in acelasi imperiu si banuiesc ca nu aveau decat un arhitect, asa ca…Deci, cand Sarik era la opera, eu dadeam bice cu o verificare de note contabile, cand Sarik era la catedrala Sf Stefan, eu printam ceva si cautam in disperare un contract, cand Sarik trecea pe podul cu lanturi, eu dadeam simularea aia de examen. Scor 3-0 pentru Sarik.

Chiar ma bucur ca mai iese din tara. Mai ales ca Sarik nu mai fusese niciodata la Budapesta, pe cand eu de 5 ori. Mama, acum ca ma gandesc, de 5 ori chiar e mult! Pai sunt sigura ca am fost de mai multe ori acolo decat niste unguri pe care ii stiu eu din Sfantu Gheorghe. Ca si aia au fost cam uimiti de exuberanta mea turistica in tara inspre care se indreapta toate aspiratiile lor de vreo 3 generatii.

Dar dupa toata ziua asta, m-am molesit de nu mai pot. De abia mai tastez, mai ales ca testul a durat 3:15. Mi se terminase si pixul la un moment dat. Spre final imi amintisem episodul cu Pufosenia, si replica aia cu „o s-o iau s-o smotocesc”…Nu mai puteam, eram kaputt.

De abia astept sa vina Sarik. I-am zis sa imi aduca un cadou surpriza, mai ales ca se intoarce de Ziua Copilului, de care ma bucur fiecare an, chiar daca acum as putea sa am eu copil. Dar cum ar zice ardeleanul: „no”

 

TV-ul inca ne mai distreaza

Cica acum nu mai ai ce vedea la tv, ca toti stau pe net…Pai cum, dom’ne?

Nu fu vineri nunta lui Kate si a lui William? N-au dat la stiri pe toate posturile –  ce toalete, ce machiaj, ce palarii, ce lume buna, ce cadouri a facut Regele Mihai (asta am vazut la Badeea), ce cai frumosi, ce fata de cal avea William?

Dupa, mai putin spectaculos din punct de vedere al fastului, dar de 1000 ori mai important, n-au dat ei in direct sambata beatificarea lui Ioan Paul al II-lea? Toata slujba de la Vatican, pentru cine vroia sa o vada cap coada?

Si acum, cireasa de pe coliva – l-au mazilit pe bin Laden, mda… Bai, m-a frapat o chestie, de fapt m-au frapat americanii aia de vreo 18-28 ani care se adunasera ei sa scandeze ca s-a facut dreptate. Mama, daca ar fi avut baticuri in cap si ar fi tras niste salve din AK-uri ziceai ca sunt arabeti fanatici. Si daca mai faceau si „hala-hala-hala-hala”… Frate, aia chiar cred tot hype-ul cu bin Laden care, daca am inteles eu bine, dupa ce i s-a facut identificarea ADN (sa te tii sa nu mori de ras) i-au aruncat trupul in mare. Mama, ce convenabil… Dobitoci. Sau or fi ca aia idioti care se duc la Inviere ca sa aiba unde sa se intalneasca si sa faca glume de 2 lei.

Chiar ma gandesc ce mai urmeaza saptama asta, ca practic am avut aproape in fiecare zi entertainment.

Si ce asociere, printul cu Kate cu Papa cu bin Laden…Abstraaaact!

Povestea inelului meu de logodna sau cum a devenit Sarik ginerica full time

M-o fi cerut Sarik de nevasta, dupa cum am zis in post-ul anterior, dar vorba aia: „I don’t see a ring around this finger!” Adica slabut rau la capitolul inel de logodna. Mi-a marturisit mai apoi ca cica se gandea de mult sa imi ia unul, dar era in pana de inspiratie…right… 🙂

Asa ca vineri seara ne-am dus la plimbarica cu burta plina dupa un meniu Crispy Strips de la KFC (nu e cel mai bun?) prin vantul ala din Bucuresti. A fost mana destinului, dom’ne, ca batea un crivat, fix de plimbare nu era, dar na, cica sa se mai aseze mancarea. Si am intrat la parter la Cocor. Ne-am perindat nitel pe acolo, si ce vad eu? In vitrina unui magazin de bijuterii era cel mai frumos inel din lume!!! Iar eu nu port inele, ca na, ma mai si scarpin, asa ca pot spune cu mana pe inima ca m-am indragostit de inelul ala! Era superb, mic finut, adorabil, de aur alb si cu diamante mici. Am intrat, l-am probat (imi venea turnat, deh…destinul), si i-am zis lui Sarik ca gata, asta trebuie sa fie inelul meu de logodna! Am zis sa nu il iau prin invaluire sau sa-i dau hint-uri ca e barbat si sigur n-o sa se prinda. Mai era si acelasi model, dar pe aur galben, iar eu i-am zis lui Sarikov: „sa stii ca ala argintiu imi place”, asa, ca sa fie clar.

Si i-am mai zis: „Dar daca te gandesti cumva sa mi-l iei, sa fie surpriza!”:)

Bai, nu stiu ce a inteles Sarik din toate astea, cert este ca a doua zi, sambata, cand nici nu ma asteptam (a fost surpriza), Sarik m-a incantat cu inelul, prezentat frumos, gigea, in cutiuta de-aia de inele.

Si uite asa m-am facut logodnica adevarata! Cel mai tare a fost un vecin: cica l-am lasat fara cuvinte cand i-am aratat inelul! Pai ce dom’le, asa de nemaritabila arat? Ha!

Mai jos poza facuta de Sarik inelului, mandru mare ca e ginerica! Super Sarik!

Si si mai jos, prea gingasa-mi manuta! Stiu, e cam blurata poza, mai mult e orientativa, gen raport inel-deget. 🙂 Anyway, topai prin casa, mai are Sarik un filmulet cu mine dupa ce mi-a dat inelul, dar ala e deja clasat.

Cum sa fii vesel tot sezonul de audit

Am fost zilele trecute pe la bunici. Tataie m-a intrebat ca de obicei: „Tuica mai aveti pe acasa?”

Mai aveam.

„Dar vin? Vin mai aveti? Ca uite, am unul bun rosu, d-ala de tara!”

„Hmmm…zic eu…nu mai avem”, si deja incep sa-mi sticleasca ochii numai la gandul de vin rosu de tara. Vinul rosu e slabiciunea mea. Si tuica e, ca acuma pe bune, ce bautura merge cel mai bine la ciorba cu ceapa? Sau la mancare in general?

Bre, si imi da Tataie o sticloanta plina cu vinisor rosu rubiniu.

O duc acasa si imi pun repede un pahar, cu gandul sa-i dau si lui Sarik. El ia o gura, o plimba prin gura, ii soarbe aburii de alcool, o inghite…si…si nu-i place. Cica nu e genul lui de vin.

„Nu e genul tau, Sarik? Numai bine, ca al meu e.”

Si asa m-am trezit singura cu butelca. Acuma ce era sa fac? Sa las vinisorul ala ghiurghiuliu sa stea singur singurel in camara? Sa se trezeasca el? Nuuu, da-i cu paharul. Azi asa, maine asa, si uite ca dintr-o data am inceput sa vad sezonul de audit cu alti ochi. Ce naiba, asta sa fie capatul de tara pentru mine?

Lasa ca vine vara si imi iau si eu concediu, si ma plimb prin Germania, si merg sa vad pelicanii in Delta, si sa mananc ciorba de burta de-aia buna la Sibiu, si cate si mai cate.

Mai sunt doar vreo 3 luni si gata, se termina si greul. Pe cand stocul de vin al lui Tataie este solid. Mai rezista destul, auditul e mic copil.

Cum sa il faci sa te ceara de sotie in 5 minute

 

Bai, asta chiar e pe bune! Nu imi vine sa cred ca a fost atat de simplu.

Ideea mi-a dat-o Alex de la IT, pe care de acum inainte o sa il numesc „Dr Love”. Stateam eu intr-o zi si ma gandeam, in timp ce el se uita sa vada ce naiba are mouse-ul meu de nu mai merge. Si imi vine o idee: „Bai, Alex, tu esti de varsta mea, tu cum ai cere-o de nevasta pe iubita ta?”

Sta Alex si se gandeste: „Pai as astepta sa adoarma si i-as sopti la ureche”.

Hmmm…complex, zic eu.

Bai si cine asteapta seara sa adoarma Sarik si se ghemuieste langa el? EU!

Ma asigur eu ca doarme, ma postez langa Sarik si ii susur dulce la ureche: „Cere-o pe Durasel de sotie, cere-o pe Durasel de sotie”. Ma gandisem la toate, adica sa ii zic sa ma ceara pe mine de sotie, ca nah, mai stii, se trezeste Sarik dimineata si isi zice: „Trebuie sa o cer de sotie…Dar pe cine?” Vedeti voi, totul era pus la cale in cele mai mici detalii.

Asa ca ii tot repet eu asta la ureche, pana se scoala Sarik intr-o rana…”Ce tot balmajesti acolo?”

Eu panicata: „Nu dormeai?”

„Pai m-ai trezit tu!”

„Si m-ai auzit?”

„Da, ziceai ca sa te cer de sotie!”

Eu: „Hmmm…”

Sarik, tandru: „Chiar atat de mult iti doresti sa te cer de nevasta?”

Eu: „DA DA DA!!!”

Bai, si ma ia in brate si imi pune INTREBAREA: „Vrei sa fii sotia mea?”

A fost romantic, a fost ca in filme, adica el barbatos si eu izbucnesc in plans de emotie…N-as fi crezut ca o sa plang dar na. M-am emotionat rau. Si ma smiorcai eu pana cand Sarik imi zice: „Inca astept raspunsul!”

Eu, inlacrimata: „DA!”

Si asta a fost!

Habar n-am cand ne casatorim, Sarik zice ca nu vara asta, cealalta, dar trebuie sa ne mai sfatuim. Oricum, sunt foarte fericita!

Multumesc, Alex!

„Inception”, frate! Asa mi-au zis astia de la serviciu cand le-am povestit.

De acum ma cheama „Mireasa Durasel”. Imi las parul si mai lung, vreau bucle lejere la nunta. Ehei, buclele lejere… Si mai vreau o rochie de la Vera Wang!