Cum sa faci economii in mare stil

Acum ca vine Craciunul m-am mai fatzait si eu prin magazinele de cadouri. Si am pus ochii pe niste cutii foarte frumoase cu pisicute pe fond roz la magazinul cu decoratiuni „Bonsai” din Cora. Sunt cutii dintr-alea de carton pentru depozitat diverse obiecte, si mi-au placut mult mult de tot!

Mi-am luat 3 cutii, au costat 82 lei (aoleu, am uitat sa ii dau mamei banii pe ele, ea le-a platit!). In fine, au costat 82 lei.

Sarik cand le vede: „Cartoanele astea au costat 82 lei?”

„Da, Sarik, dar sunt foarte utile, sa stii!”

„La ce?”

„Pai la depozitat chestii!”, zic eu.

Dar nu intelege, ca e barbat.

Asa ca l-am lasat cu ale lui si mi-am facut ordine in dulap. Mi-am pus in cutiile alea pe dulap toate hainele mai vechi pe care nu prea le mai port dar pe care, femeie fiind, nu ma indur inca sa le arunc. Asa ca acum dulapul meu arata mult mai ordonat si aerisit. Atat de aerisit, ca mi-am gasit tricouri foarte misto mai vechi pe care nu le mai purtam pentru ca erau cazute prin spatele dulapului si nu le mai vedeam. Simplu, daca nu le mai vedeam, uitasem ca le am, deci nu le mai purtam.

Asa ca de saptamana trecuta port vreo 3 tricouri misto pe care nu le mai purtasem de cand le pierdusem prin dulap, deci de vreun an-doi.

Mai ales unul de la Pimkie – rosu, cu un basset pe el, d-apoi tricoul asta a facut furori la serviciu. M-au intrebat colegele daca mi-am luat un tricou nou. Nu, doar mi-am facut ordine in dulap.

Asa ca m-am dus satisfacuta (foarte satisfacuta) la Sarik si i-am zis ca poate oi fi dat eu 82 lei pe cutii, dar am economisit vreo 120-150 lei, ca tricourile erau Pimkie, Zara si Mango. Si acum ca le-am gasit, nu mai trebuie sa imi iau altele.

Sunt buna la facut economii, nu degeaba sunt contabila!

Inventarele sunt periculoase, dar si fatzoase

Cand cineva intreaba de mine, plec, vin de la sau sunt la ….. un inventar, evident! Luna asta. Cel putin in ultima vreme am avut 4 inventare, iar saptamana viitoare mai am 3, deci, da, inventariez.

Faza este ca inventarele astea presupun nu numai conditie fizica, dar si numere de acrobatie usoara. Adica a trebuit sa ma urc acum doua zile pe niste saci cu porumb, dar pusi frate, in piramida, in puii mei! Nu pe randuri sau mai stiu eu cum. Acuma, eu nu sunt vreo tipa prea firava, dar mi-era peste poate sa ma urc pe stiva aia, ca avea fiecare sac 700 kg si erau inalti ai naibii. Plus ca deja am facut o intindere de ligament acum o saptamana jumate cand a trebuit sa ma cocotz pe ditamai movila de piatra sparta, sa vad cum face unu’ masuratorile topografice. Si a tot trebuit sa urc, sa cobor, sa urc, sa cobor, pana cand mi-am dat seama ca mi-am paradit piciorul.

Tre’ sa o las mai moale, dar se poate? Adica eu credeam ca imi trecuse piciorul, dar a trebuit sa ma urc pe stiva de big bags cu porumb si s-a terminat smecheria.

Dar sa revin la cataratul pe porumb. Eram cu tipii de la magazie, si zice unul ca ma trage el sus daca nu ma pot urca.

Ma uit asa cu mila la el, ca saracul era mai mic de statura decat mine, si cu siguranta mai slabut si zic: „Nu, nu, lasati, stiti, eu sunt cam grea, asa!”

El nu si nu, ca poate sa ma ridice.

Noroc ca imi sare in ajutor unul cam la 1,87 m, solid tare si ii vine ideea mareata ca el sa ma impinga/ridice, si ala slab sa ma traga. Bai, si reusim! Ala mare ma ridica, ala mic ma trage, si dintr-o data ma trezesc pe randul 2 de saci! Pai de acolo era floare la ureche sa ajung in varf. Iar din varf am avut o vedere panoramica – Eagle vision cum s-ar zice, si am numarat fiecare sacut in parte.

Dupa, cand a trebuit sa ma urc pe sacii de ingrasamant (nu balegar, slava Domnului!) care aveau doar 500 kg fiecare, m-am urcat singura singurica, am zburat pana sus. D-apoi, aveam antrenament de la sacii de 700 kg.

Acuma am concediu luni, si sper sa imi treaca piciorul pana atunci. Ca daca nu il fortez, trece sigur. Mai ales ca marti („Marti dupa Craicun”) am de numarat placute, si alte circuite, si astea sunt puse la loc sigur pe niste rafturi, nema stive/movile periculoase.

Dar sa va spun si faza cu inventarul de martea viitoare. Aflu a doua zi dupa ce ma intorsesem de la mai sus pomenitul inventar cu porumbul ca astia cu placutele si circuitele s-au pus inopinat pe inventariat. Frate, e groasa, zic! Pai si acum trebuie sa ma duc fix dupa Craciun la aia?

„Da”, vine raspunsul prompt! Pfuaaaaaaaaaaa, paguba-n ciuperci!

Ce naiba sa fac, ii sun pe aia si le zic ca trebuie sa vin si eu si alte alea, dar evident, am nevoie sa imi dea si mie stocul, ca deh, sa stiu ce numaram. Asa ca pun manuta pe telefon si il sunt pe contabilul lor, ii urez toate cele bune, Sarbatori fericite, si dupa ii cer stocurile si registrul de mijloace fixe, ca marti vin la inventar.

Contabilul ramane fara cuvinte: „Marti la inventar?”

„Da”, zic eu, si o dau pe gluma, „Marti dupa Craciun.”

Tacere la capatul celalalt, pret de vreo cateva secunde. Apoi, „cam nasol” zice contabilul.

(„No shit, man?”) zic eu in mintea mea. Si dupa pricep eu cam unde bate. „Stati linistit”, zic eu, „cu dvs nu o sa am treaba! Cu domnul X care seful acolo o sa lucrez, dvs trebuie doar sa imi dati stocul si RMF si atat!”

„Hmm”, zice el, nu prea convins.

„Ba da, ba da, stati linistit!” il asigur eu.

Nu pare prea convins, dar eu nu o sa il chem sigur. I-am promis doar, are si omul familie, si plus de asta, nici nu ar avea ce face pe acolo. Cu aia de la magazie, aburiti dupa masa de Craciun am eu treaba.

Acuma sa vedem cam cat de aburita o sa fiu eu marti. Si cand ma gandesc ca nici n-am vazut filmul pana acum. Despre ce o fi?

Agitatie inainte de Craciun

De abia acum apuc si eu sa mai scriu dupa doua saptamani yuck rau de tot: adica am tot invatat si am dat examene ACCA (singura distractie fiind X Factor, deci…), iar dupa ultimul examen am plecat atza la Sibiu. Adica dupa masa am terminat examenul, am trecut pe la serviciu si mi-am luat laptop-ul, m-am intors acasa sa imi fac bagajul si am plecat fugutza la aeroport sa prind zborul de 21:20 spre Sibiu. De fapt, de ce ma mai mir, ca practic decembrie marcheaza cu brio inceputul perioadei mele „up in the air” (ca nu degeaba am si card la Tarom, si de abia astept sa trec la silver; iar in ritmul asta…Cel putin sunt perioade incepand cu ianuarie in care merg cu avionul in fiecare saptamana, sunt o navetista).

Iar joi m-am intors intempestiv in Bucuresti cu zborul de dimineata, dar dimineata de abia se crapa de ziua, ca la 7 eram in Bucuresti, iar la 8 eram iar la birou si pacaneam la tastatura (din pacate nu pe blog).

Dar am scapaaaaaaaaaaaaaat, cel putin pana dupa Sarbatori (sau ma rog, pana dupa Craciun, ca intre Craciun si Revelion mai am un inventar, dar asta e alta mancare de peste.)

Asa ca weekendul asta am refulat toate frustrarile mele si tot timpul petrecut invatand sau pe teren sau in aer – am fost la MacDonald’s si desi mi-am zis ca nu mai mananc acolo, in 3 zile am mancat de doua ori. Si nici macar nu aveau jucarii dragute la Happy Meal…Adica ma enerveaza astia de la Mac, pana la urma e clar pentru toata lumea ca toata lumea il vrea pe Puss in boots, dar ei baga gastele alea toata saptamana…buah!

Mi-am facut si cumparaturile de Craciun, bravo mie, dar inca nu i-am luat cadou lui Sarikov, iar problema e ca acum vorbesc de cadou pentru ziua lui de nastere, care a fost pe 29 noiembrie, daramite cadou de Craciun/Revelion…nici de Sf Nicolae nu i-am luat…Am fost prinsa rau rau de tot si acum sunt cu curu-n sus ca sacoul pe care il vazuse el acum doua saptamani si pe care il probase si ii venise ca turnat cica…s-a vandut. M-am dus eu ieri sa spal rusinea si sa il iau si culmea, se vanduse. Am o mare bila neagra, de fapt un mare guguloi negru.

Acum caut disperata sacouri barbatesti. Sper sa gasesc ceva care sa ii scoata in evidenta umerii lati si funduletul sexy.

Dar tot nu ma las! Durasel power!

Si am fost cu bunicuta mea si cu mama la „Puss in boots 3D”. Bai, deci e foarte misto! Trebuie neaparat sa te duci sa il vezi daca ai copii, sau bunici pasionati de 3D. Si mai vreau sa o duc pe bunicuta mea Picu la filmul ala nou pentru copii in care joaca Borat, nu imi amintesc cum se cheama, dar sigur ma prind eu cand apare in oras. E foarte draguta bunica mea, dupa am facut poze cu bradul din mall si cu ursii polari robotici (hmmm…suna foarte hight tech, asa). Chiar, ati vazut ursuletii din Plaza? Cred ca sunt pasiunea copiilor.

In rest am mai primit cadourile de Craciun de la ai mei, si mi-au luat fel de fel de lucruri frumoase, si mai ales o superba fusta tricotata de la Promod. E alba si merge la orice.

Si am mai primit o caciula rosie cu motz si o brosa dintr-aia cu bradut de Craciun din Viena, cine a fost de Craciun in Viena nu are cum sa nu stie celebrele brose cu braduti. Bun bun buuuuuuuun! Si am mai primit cadouri, dar mai scriu despre ele si de Craciun 🙂

Sunt asa de fericita ca vin Sarbatorile ca am un zambet tamp pe fatza si nu mi-l pot sterge de nicio culoare! Sunt fericitaaaaaaaaaaaaaa!

Acum daca as mai gasi si sacou pentru Sarik…

Decembrie 2011
L M M M V S D
« Oct   Ian »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Pentru a urmări acest blog, introdu adresa ta de email și primești notificări prin email despre articole noi.

Alătură-te altor 47 de urmăritori