Ce nu se discuta suficient despre Coronavirus – criza economica

N-am mai scris de mult pe blog. Ceea ce se intampla in ultima perioada m-a facut sa revin.

Sunt revoltata ca toata lumea discuta de Coronavirus in procent de 97% – „Vai, o sa ne imbolnavim cu totii!”, dar foarte putini vorbesc despre o probabilitate mult mai mare, saracia care va veni. Daca nu ne omoara virusul, murim de foame, cu alte cuvinte.

Astfel, in afara de prevederile Ordonantei Militare nr. 1/ 2020 si de indicatiile privind igiena si dezinfectarea recomandate de Ministerul Sanatatii, pe care trebuie sa le urmam cu strictete,  trebuie sa fim constienti ca va urma o mare criza economica. Defapt, nu va urma, deja a inceput.

Practic, singurii care isi vor continua activitatea in conditii bune vor fi retailerii de alimente si farmaceutice. Restul au mari sanse sa dea faliment. Putini sunt cei care isi mai cumpara haine, pantofi, carti, masini. Ca sa nu mai spun despre restaurantele, cafenelele, mall-urile inchise deja si care nu se stie cand se vor mai deschide.

In Romania se vorbeste despre virus ca si cum ar mai dura cateva luni. Americanii estimeaza 18 luni, culmea, pana la urma poate tine si 2 ani.

Deja lucratorii din mall-uri intra de azi in somaj tehnic. Multi angajati din Horeca au intrat deja.

Suma care li se va plati celor intrati in somaj se cunoaste –  75% din salariul brut, plafonat la 75% din salariul mediu brut pe tara, la care se aplica si contributii. Salariul mediu brut in 2020 este 5.429 RON, ceea ce inseamna ca in mana se primesc 3.176 RON, acesta este plafonul.

Ramane de vazut cum se va aplica aceasta reglementare, inteleg ca vor fi si fonduri de la UE. Momentan totul s-a intamplat foarte repede si de abia acum lumea incepe sa se informeze unde se vor depune actele pentru a primi fonduri – inteleg ca angajatorul va plati, dar pentru asta si el trebuie sa primeasca bani. Pentru ca o firma lovita atat de naprasnic intr-un timp atat de scurt nu poate supravietui prea mult fara ajutor de la stat / UE.

In afara de izolarea recomandata de autoritati pentru a evita raspandirea virusului, este foarte important sa fim constienti ca acesta nu este singurul lucru pe care trebuie sa il facem. Noi trebuie sa ajutam economia Romaniei, deoarece criza de acum  o va depasi pe cea din 2009. Cum putem face asta?

Cel mai simplu mod este sa cumparam produse romanesti. Chiar daca lantul de magazine este strain: Mega Image, Kaufland, Carrefour, este important sa achizitionam produse Made in Romania.

Apoi, sa nu dam neaparat buzna doar la hypermarketuri, ci sa cumparam si de la magazine mici, de strada. Este adevarat ca in Lidl preturile sunt mai bune, dar macar pentru produse unde adaosul este foarte mic, sa mergem la comercianti mici, locali.

Lucratorii din hypermarketuri, cei care duc marfa la raft, casieritele – majoritatea sunt platiti cu minimul pe economie, in timp ce in aceasta perioada de criza, companiile unde sunt anjagati fac profituri foarte mari.

Alta idee este sa cumparam fructe si legume de la tarani, din piata. Bine, multi dintre vanzatorii din piata nu sunt tarani, ei doar iau marfa de la tarani la preturi derizorii si o vand in piata, dar asta este o alta discutie. Despre cum ar trebui taranii sa se uneasca si sa aiba o singura voce, voi vorbi alta data. Ce este important sa retinem este sa luam fructe si legume produse in Romania. Nu neaparat rosii din Olanda, cartofi din Egipt, ci de la noi. Altfel, daca marfa romaneasca nu se vinde, producatorii nu vor putea sa continue, va fi colaps.

Putem cumpara online produse de curatare de la Farmec – brand romanesc – celebrele Nufarul si Triumf sunt de la ei. Putem lua detergenti de vase, solutii de curatare / dezinfectare. Putem lua detergenti de rufe de la Dero.

Putem cumpara carti online sau ebooks de pe site-uri romanesti, nu neaparat de pe Amazon.

Sa cumparam sapunuri, sampoane, geluri de dus si creme de la Elmiplant, Farmec, Apidermin s.a.

Sa cumparam produse pentru copii mici de la Piticot, sa zicem. Sau haine in general, daca nu sunt Made in RO, macar sa fie comercializate de firme mici, romanesti. Cum spuneam si de magazinele de cartier versus retaileri mari, si hainele si incaltamintea pot fi vandute de comercianti mici – ce-i drept, de acum incolo, mai mult online.

Sa cumparam medicamente de la Biofarm, ceaiuri de la Fares etc.

Nu pot sa ma exprim suficient cat de important este sa sustinem economia locala, pentru ca noi nu suntem America, nu avem resursele sa supravietuim un an jumate.

Chiar daca unii vor avea norocul sa lucreze de acasa in firme unde nu se vor trimite oameni acasa, unde vor continua sa isi primeasca salariul intreg, trebuie sa realizam ca si acestia vor fi indirect afectati. Poate partenerul de viata va fi afectat, poate parintii, copiii. Pana la urma, toata lumea va avea de suferit.

De aceea, trebuie ca toti sa incerce sa ajuta, asa cum pot, ca viata sa mearga inainte.

Voi ce idei aveti?

Si era barbata-miu, ma!

Deeeci, trebuia sa ma intalnesc cu Sarikov al meu la frizeria unde se tunde el. Nu’sh cum naiba, dar am ajuns mai devreme, asa ca am inceput sa ma plimb pe strazile din jurul frizeriei, pe la Universitate. Tocmai dadeam coltul pe Academiei cand vad o bunaciune de barbat, fix genul meu, brunet, bine facut. Arunc o ocheada discreta si ce sa vezi: era chiar Sarik!!! Terminase cu tunsul mai devreme si pornise in cautarea mea.

Asta inseamna sa iti placa barbatul tau 🙂

Despre alaptatul in public

(sursa foto: http://www.breastfeedingquest.com)

 

Am intarcat-o pe Pufosenie de cateva luni, dar mi-am amintit de subiectul asta vazand o mamica alaptandu-si micutul in parcul Kiseleff.

Inainte de a incepe trebuie sa precizez ca n-a fost niciodata nevoie sa o alaptez pe Pufosenie in public (sau poate n-am vrut?), avand in vedere ca aia mica fiind foarte mancacioasa, inainte de plecare ii dadeam o tona de lapte si ii ajungea cateva ore cat eram plecate de acasa. Sau daca plecam in vizita, o alaptam acolo, niciodata pe strada.

Ei bine, nu toti copiii au capacitatea sa manance cat o camila inainte de plecare, sau poate nici nu sunt dispusi, ei vor sa pape cand le e foame si gata. N-au ei treaba cu unde se afla in momentul in care cer lapticul.

De ce m-am hotarat sa scriu postul asta? Pentru ca mamica respectiva, cea din parcul Kiseleff, isi acoperise sanul si implicit copilasul cu o esarfa, in mod „regulamentar”. De ce facuse asta? Ca nu cumva, Doamne fereste, vreun trecator sa ii vada 2 cm patrati din san neacoperiti de capul bebelusului si sa ramana marcat pe viata.

Acuma pe bune, nu stiu cine naiba a venit cu ideea ca asa trebuie: sa acoperi capul unui copil care este alaptat cu o esarfa tampita Pai sa manance inventatorul cu capul acoperit de o esarfa, ce ziceti, i-ar placea?

Asa sa fie? O mamica ce isi hraneste micutul este mai indecenta decat o femeie oarecare cu super push-up si decolteu ravasitor? De cand e ok sa te imbraci sexy pe strada, dar sa iti alaptezi copilul, nu?

De exemplu in poza de mai sus, cea cu ASA DA, cam cat din san se vede? Cam deloc, as zice.

Asa ca sa-i ia naiba pe aia care au venit cu ideea ca o femeie care alapteaza trebuie sa se acopere excesiv. Sau cei care au inventat asta (ASA NU):

Si cel mai rau si cel mai rau ma enerveaza si dezgusta aia care sustin ca trebuie sa alaptezi copilul in toaleta, in cazul in care sunteti intr-un restaurant, de exemplu. Ca vezi Doamne, sunt copii mai mari care te vad si raman cu sechele pe viata.

Da’ sa se duca ei naibii sa manance in buda, ia sa vedem, le place?

 

 

Copiii imbracati (prea) frumos la locul de joaca

Se intampla sa vad de multe ori in parc copii imbracati super/mega/ueber elegant. La joaca…

Eu n-o sa inteleg si pace fenomenul. Adica, ai un plod de 2-5 ani care ce face in parc? Pai normal, se joaca asa cum se joaca unul de varsta lui. Adica se catara, intra in toate noroaiele, sare in groapa cu nisip, se mai impiedica si cade in genunchi etc. Si tu ce te gandesti cand il imbraci ca sa iasa la joaca? „Stiu, o sa il imbrac foarte elegant, cu hainele cele mai bune si frumoase, eventual albe, cu pantofii aia Geox/Primigi. Si daca vrea sa faca oricare dintre activitatile de mai sus o sa-i zic ca n-are voie ca isi strica hainele.”

Acuma pe bune, ce ar trebui sa imi pese mie de cum isi imbraca altii plozii, corect? Pai fix in pix ma doare, problema apare cand Pufosenia se joaca cu unul dintre astia mici, si sare cate-o bunica/mama care ii zice alui ei „Gigel, n-ai voie mama, sa te joci acolo, te murdaresti! Iesi din nisip! Pleaca de la noroi! Nu te da pe tobogan, are praf pe el!”

Si Gigel raspunde: „Ma joc cu fetita!” (adica cu Pufosenia mea)

La care bunica/mama aruncandu-mi o privire, vazand ca stau si ma uit ca proasta si nu-i zic nimic Pufoseniei. „Pai si fetita are voie?”

„Pai are”, raspund, „ce, dumneavoastra cand erati mica nu va murdareati la joaca? Asa sunt copiii.”

Bunica/mama insista: „Dar isi strica hainele!”

Eu: „Nicio problema, cand ne intoarcem le arunc direct in masina de spalat! Asta mica sa fie fericita!”

Bunica/mama e stupefiata vazand atata prostie din partea mea. „Hai, Gigel, mergem acasa!”

 

Nota 1: Sa nu va inchipuiti ca o las pe Pufosenie sa isi rupa hainele sau mai stiu eu ce, doar o las sa zburde in voie, fara teama ca vezi Doamne, se murdareste pe pantalonii culoarea oului de rata, sau pe sandalutele albe. Eu nici nu cred ca unui copil trebuie sa ii cumperi haine foarte scumpe si elaborate. Atata timp cat sunt curate, din bumbac, copilul are lejeritate in miscare, este arhisuficient. Pe un copil mic oricum nu il pasioneaza moda. Asta cu spilcuitul la joaca cred ca e ori de ochii lumii, ori sunt ceva sechele ale bunicii/mamei.

Nota 2: O pereche de pantofi pentru copii de la Geox costa in medie 150 lei (REDUSI), pret intreg te duc si la 350-400 lei. Niste pantofi pe care un copil mic (de pana in 2 ani sa zicem) ii poarta cel mult cateva luni. Chiar si daca ii iei cu cateva marimi mai mari, 2 ani consecutiv n-are cum sa ii poarte, la cum cresc astia micii. Deci, care-i faza?

 

Crema Garnier Moisture Match Protect & Glow – review

Hei, n-am mai scris de multisor despre produse de ingrijire, dar crema asta pur si simplu m-a dat pe spate!

Tenul meu s-a cam uscat in ultimul timp, in primul rand pentru ca este iarna, apoi pentru ca alaptez. Cautam de ceva vreme o crema care sa ii dea un aspect mai proaspat si mai luminos.

Ei bine, crema asta are puncte forte cacalau 🙂 . Deci:

Puncte forte:

– tenul uscat si deshidratat arata super dat cu mirobolanta crema! Pe bune, il lasa asa de stralucitor si luminos, iubesc Garnier! Si pometii lucesc superb, parca m-as da cu un highlighter discret!

Pe crema scrie ca este pentru ten normal, dar merge ca unsa si pentru ten uscat.

– Crema cica este pentru vara, dar merge foarte bine si iarna, dar musai pentru ten uscat; pentru ten mixt sau chiar gras, haoleu, nici sa nu va ganditi! O sa straluciti de n-o sa va vedeti si nu in sensul bun 🙂

– are protectie UV 20;

– costa aproximativ 20 lei. Aur, nu? Adica am mai avut si creme mai scumpe si nu faceau nici jumatate;

– am folosit-o ca baza de machiaj, iar fondul de ten a stat foarte bine peste. Ba chiar shimmer-ul s-a vazut si prin fondul de ten, deci bila alba.

– recipientul este dintr-ala igienic, adica tub, nu borcanel;

– are o textura lejera si un miros discret. Se aplica usor si intra repede in piele.

Puncte slabe:

– mi-ar placea ca stralucirea sa tina toata ziua, dar spre seara tenul nu mai arata chiar ca dimineata. Dar oricum, crema tine destul pe fata, asa ca nu as zice ca asta e chiar un punct slab.

– are protectie solara doar de 20, iar eu am piele destul de alba, asa ca pentru vara ar merge un 50, ca sa fiu sigura ca nu ma ard deloc. Dar iarasi, n-as zice cu mana pe inima ca e un punct slab, vorba aia, fiecare cu tenul ei, nu toata lumea vrea 50 vara.

Ce sa mai, sunt foarte incantata de cremuta asta. Ma dau cu ea din decembrie iar acum e februarie, si inca ma bucur ca un copil dimineata cand o aplic hihihi! Dar m-a si salvat fatzaul, era groaznic de uscat si deshidratat, si arata asa tern si boring. Acuma e numa’ bine 🙂

---

---

Bancul meu preferat cu romanul si rusul

Un roman, un rus, un american si un neamt erau intr-o sanie trasa de cai prin padure, noaptea.

La un moment dat aud lupii. Se uita in spate si vad cum ditai haita alerga dupa sania lor.

Speriati, dau bice cailor, sa bage viteza. Dar oricat alearga caii, oamenii nostri vad cum haita se tot apropie.

Isi dau seama ca trebuie sa traga la sorti, sa se arunce unul dintre ei din sanie, iar in timp ce haita il papa, ceilalti sa fuga si sa se salveze.

Trag la sorti si pica pe american.

‘Traiasca America, patria mea draga!, si se arunca din sanie. Haita il prinde si il papa.

Acum romanul, rusul si neamtul fug cu sania, dar desi americanul tocmai se aruncase, haita il papase in fuga si acum era iar pe urmele lor. Isi dau seama ca mai trebuie sa se arunce unul dintre ei. Trag la sorti si pica pe neamt.

‘Traiasca Germania, patria mea draga!’, si se arunca din sanie.

Lupii il papa, timp in care romanul si rusul dau bice.

Cu toate astea, la ceva vreme,vad ingroziti ca din spate apare iar haita flamanda.

Trag iar la sorti, de data asta, pica pe roman:

Romanul: ‘Traiasca Romania, patria mea draga!’, si il impinge pe rus.

Bancul meu preferat, cel cu pisica si masina

Bancul meu preferat (in afara de ala cu rusul) este:

Bancul cu pisica si masina:

Se organizeaza un concurs, care constructor realizeaza cea mai performanta masina. Participa italienii, nemtii si romanii.

Juratii evalueaza toate masinile. Apoi il intreaba pe constructorul italian:

Dar ‘testul cu pisica l-ati facut?’

‘Care test cu pisica?’

‘Pai puneti o pisica in masina, iar daca masina se inchide etans, in cateva zile pisica nu mai are aer, se sufoca si moare.’

Pune italianul o pisica in masina, peste cateva zile gaseste pisica moarta. A trecut testul.

Este intrebat apoi constructorul german daca a facut testul cu pisica. Nici el nu stie despre ce este vorba, i se explica ce trebuie sa faca, pune o pisica in masina, peste cateva zile pisica e moarta. A trecut si neamtul testul.

Vine randul constructorului roman.

‘Dar testul cu pisica l-ati facut?’

‘Bineinteles!’, vine prompt raspunsul romanului.

‘Si cum l-ati facut?’, intreaba juriul.

‘Pai am pus o pisica in masina, iar pe unde scotea capul, chituiam!’

La coada la pateuri

Intru intr-o patiserie.

‘Aveti cumva si dobrogene?’

‘Avem decat ce se vede!’

La coada la covrigi

Eram la coada la covrigi.

In fata un copil de vreo 10 ani.

Ii zice vanzatoarei: ‘Tanti, dati-mi 2 covrigi cu mac si unul cu susan!…Ba nu, mai bine dati-mi unul cu susan si doi cu floarea soarelui…Stiti ce, m-am razgandit, mai bine dati-mi doar unul cu floarea soarelui si unul cu susan…’

Vanzatoarea: ‘Auzi copile, ma mai futi mult la creier, ia-ti trei covrigi si cara-te!’

Soferii si originile mele stramosesti

Mama conduce incisiv.  Conduce bine, cu tupeu, dar respectand regulile de circulatie si fara marlanie. Este o soferita desavarsita as spune, nu tipica femeie in trafic, de rad misoginii (barbatii in general). Pai cum sa nu fie incisiva, e pe jumatate argeseanca, fratilor!

Noi, bucurestenii, mai ales cei din vestul Bucurestiului ii cam cunoastem pe argeseni. Trec de pe o banda pe alta fara semnal, accelereaza din senin, se baga in fata etc. De la argeseni mama a luat doar zvacul in trafic, imful, cum s-ar zice. Pe vremea cand conduceam, si eu eram cam la fel. Nu mi-a fost frica la volan in general, chiar si la parcari, asta in perioada cand conduceam constant. Acuma nu stiu.

Cealalta jumatate a mamei este cea buzoianca. Pai cum sa nu-i cunoastem noi, bucurestenii pe buzoieni? Buzoienii certati cu parcarile, care lasa muuuult loc in fata sau in spate, care nu se aliniaza la bordura, care ocupa strada sau trotuarul, depinde unde parcheaza. De aici am impresia ca mama n-a luat nimic, ea este o impatimita a parcarilor perfecte. Probabil este exceptia care confirma regula. Eu, cum n-am mai condus de multisor, tind sa cred ca partea mea buzoianca primeaza. (Proud to be buzoianca.)

Tata este si el pe jumatate buzoian si ii cam calca pe urme mamei. Dar na, ambii sunt nascuti in Bucuresti, deci sa parchezi pe locul unei cutii de pantofi (fara sa zgarii masina) este la ordinea zilei.

Iar bunica din partea tatei este bucuresteanca, adica perfecta. 🙂

 

P.S.   Sarik al meu incerca sa parcheze in fata blocului si zice: „Ai naibii buzoieni, au ocupat tot locul. Ia uite-l si pe argeseanul ala, era sa intre in mine cand parchez!” Iar eu: „Bravo, Sarik, intr-o fraza mi-ai jignit tot neamul!”

 

* Nota: N-am nimic cu buzoienii si argesenii, ba chiar imi sunt foarte dragi. Pai nu sunt ei bunicutii mei/ strabunicutii Pufoseniei?