Ma intorceam zilele trecute dintr-o lunga delegatie si ma indreptam plina de voie buna inspre aeroportul din Sibiu, ca deh, mergeam acasa. Eram asa entuziasmata ca ma intorc in Bucuresti, ca mi-am facut pana si online check-in ca sa imi aleg locul preferat din avion…nu de alta, dar o data a trebuit sa ma inghesui ca vai de lume cu echipa de baschet a unui club din Timisoara (God, ce aglomerat e zborul de vineri seara de la Timisoara!) fix pentru ca nu m-a dus capul sa imi rezerv din timp locul in avion; m-as fi pus langa sefa mea, ca ea e slabuta, nu langa bestiile alea la 2m si 10.
Zis si facut, ma duc si imi las bagajul de cala pe banda, imi iau un ceai ca mi-am tras nasul toata delegatia, si dupa, mai incalzita, ma postez la coada la banda cu aparatele care piuie si iti verifica bagajul de mana si te verifica si pe tine, foarte in detaliu. In asa de mare detaliu, ca nu e control la care sa nu imi scot pantofii/cizmele.
Se pare ca problema asta a avut-o si tipul din fata mea, un metrosexual cum scrie la carte. Era baiatu’ foarte chic imbracat, cu un sacou foarte frumos (banuiesc ca Massimo Dutti, dupa cum bate moda in Afi) , cu o camasa misto, blugi de firma si cu niste…preafrumosi pantofi care ce surpriza, au facut sa bipuiasca detectorul de metale. Cand au vazut aia de la paza ca bipuie aparatul, i-au zis evident sa se descalte. Tipul a primit vestea ca un soc. Cum sa se descalte el?
‘Pai da,’ zice tipul de la paza, ‘trebuie sa va descaltati si sa treceti descult pe sub detector!’
Tipul zice ca el nu se descalta decat daca ii dau plastice de-alea pe care ti le pui in picioare cand treci pe sub detector (banuiesc ca si ciorapii erau Calvin Klein).
Ala de la paza ii arata la un metru un aparat in care bagi o fisa (cred ca 10 bani, sau 50) si apoi iti introduci gingas piciorusul, si aparatul ti-l infasoara in plastic, cam cum se videaza alunele in punga. Ce-i drept, aparat dintr-asta atat de avansat nu mai vazusem, eu eram obisnuita cu cipicii pe care ti-i dau de obicei in aeroporturi.
La care metrosexualul – „Pai dati-mi o fisa sa imi scot papuci!”
Ala de la paza zice ca pasagerul trebuie sa plateasca, nu el. Metrosexualul se tine tare – „Sa stiti ca in Bucuresti se dau gratis!”
La care ala de la paza incepe sa faca glume cum ca astia din aeroportul din Bucuresti o sa dea faliment daca mai dau papuci pe gratis.
In fine, vazand ca metrosexualul nu se misca si tine coada in loc (implicit pe mine), se scobesc aia de la paza prin buzunare si gasesc in sfarsit o fisa! Uau, metrosexualul, eu si tipul de vreo 60 ani din spatele meu nu mai putem de bucurie!
Metrosexualul ia fisa, o baga in aparat si isi baga si piciorul, ca sa i-l infasoare aparatul frumos in pungulite, asa, ca sa nu isi murdareasca el ciorapeii .
Bai, si incepe circul de pe lume! Aparatul nu functiona asa cum ar trebuit el sa functioneze! Adica isi baga tipul piciorul, dar pungulita nu se mai si desprinde dupa ce i se infasoara pe picior. Metrosexualul trage disperat de picior si sfasie punga, care se mai tine ca vai de ea atarnata de picior. Baga si al doilea picior si aceeasi poveste, numai ca parca a doua oara a mers mai bine, adica punga doar s-a agata intr-un colt, dar grosul i-a ramas pe picior. Moment penibil pentru metrosexual, care dupa tot tam-tam-ul a reusit sa obtina un picior partial acoperit de punga, iar celalalt picior doar vag acoperit, ca na, calcaiul ii iesea bine in afara.
Eu ma uitam fascinata la tampitul ala, la care tipul de 60 ani din spatele meu, indicand inspre papucii de plastic ai metrosexualului – „Maaaaaama, Max Mara!”
Bai, si incep sa rad isteric la faza cu Max Mara! Nu mai puteam, era prea tare. A fost momentul zilei!
Si prinsa pana peste urechi in toata tarasenia, nici nu am observat ca in dreapta mea tocmai ii deschideau o banda de control Elenei Udrea, doar pentru ea, asa, ca sa nu se amestece cu chiolbanii marunti, dar aparent mari devoratori de moda.
Ce mai zice Durasel 