Cea mai buna ciorba de burta

Bai, sunt convinsa 100% ca dupa ciorba de burta facuta de bunica mea, cea mai buna e la restaurantul „Prima” din Sibiu! E dementiala, in afara de gustul extraordinar mai are si o multime de burta! Ceea ce in ziua de azi chiar e ceva! De cate ori n-ati mancat (mai ales pe valea Prahovei) ciorba de burta cu 3 bucatele rarefiate in ea?

Ei bine, asta-i plina si chestia cea mai tare e ca vine cu o supiera plina la masa. Noi eram trei si ne-a ajuns la fiecare o portie plus o jumatate! Pai unde mai gasesti asa? De obicei iti aduce o farfuriuta/castronel mica mica de furnica si joaca ciorba in ea.

Si ce smantana groasa si buna au! Parca e in reclama aia la iaurt cu „prea bun”! Cred ca e o smantana facuta undeva la tara, de casa, ca in comert e doar de-aia apoasa si lunga. In asta statea lingura in picioare! Am mancat si numai smantana cu paine, miam miam!

Ehei, micile placeri ale vietii…

Chiar ma gandeam sa imi notez adresa, sa mai merg si alta data la „Prima” in Sibiu, ca acum ne-a dus cineva pe niste stradute laturalnice ca sa ajugem acolo, n-are nici o treaba cu centrul pe care il stiu turistii. Dar am inteles ca tot orasul merge si comanda ciorba de burta aici, e renumit. Trebuie doar sa il intrebi pe orice localnic de restaurantul cu ciorba de burta si o sa iti indice locul. Cica de Sarbatori toata lumea merge si isi comanda ciorba de burta de aici, ca acasa e complicat sa iti faci. Si cica de Craciun aveau o comanda de 500 de portii, de pe la toata lumea. Asa ca va inchipuiti!

Si ce e si mai misto la restaurantul asta, pe langa preturile mici si gustul bun, e ca iti aduc mancarea repede. Sunt ospatari dintr-aia de moda veche, eficienti, si in cateva minute mancarea e pe masa. Bine, si un bucatar eficient, ca fara nu se putea.

Asa ca de abia astept sa vin si data viitoare. Plus ca decorul e unul rustic, cu mult lemn si masute cu stergare. Eu ma simt bine in genul asta de ambient, localurile cu marmura si scaune pretentioase si lumini difuze nu ma ung pe suflet ca unul specific romanesc. Asta e.

Poate la vara cand planuiesc sa vin in concediu in Sibiu il conving si pe Sarik sa guste ciorba de burta. Si sa mai lase naibii pieptul de pui, sa mai incerce si niste ceafa de porc!

Cum vi se pare rochita asta Manoush?

Prea roz? Mie mi se pare adorabila, perfecta! Cu niste balerini draguti, cu o geanta de dimensiuni mici si in culori neutre, eventual cu o jacheta gri daca e mai frig sau cu un jerseu gri daca e mai cald (am eu unul perfect de la H&M) si neaparat cu parul facut bucle lejere.

Asta m-a lovit de putin timp – buclele lejere. Eu care am un par drept de parca m-a lins vaca, ma entuziasmez ca un copil cand vad niste onduleuri cat de mici si mai mult volum… Deh, micile placeri ale vietii! 🙂

Dar rochia este Manoush si costa peste 1.100 lei, deci forget it! Cred ca raman cu buclele lejere 🙂

P.S. Stiati ca Rona Hartner e imaginea Manoush?

Gata, a inceput „Spartacus Gods of the Arena”

Iupiiiiii, azi m-am uitat la primul episod! L-am asteptat de ceva vreme, mai ales ca „Blood and Sand” a si cam fost singurul serial la care m-am uitat in ultimii ani.

Primele impresii:

– se reiau personajele din prima parte, si ne arata cum erau inainte (bine, unele sunt putin exagerat de dragute, vezi Lucretia, dar n-am de gand sa pun asta la minusuri). Batiatus e un tip plin de aspiratii, care e prieten cu Solonius (!?!), se poarta frumos cu gladiatorii si isi iubeste la disperare nevasta. Lucretia este foarte indragostita de sotul ei, nici prin cap nu i-ar trece sa il insele sau sa urzeasca toate intrigile alea cu care suntem obisnuiti, dar o invata o matracuca la rele. Mde…

– decoruri si costume si coafuri misto, asa cum stiam deja. Imi place la nebunie perioada antica, de aia ma si uit la serial.

– gladiatorul ala nou, starul lui Batiatus, are o fata de prost de te seaca.

– actiunea merge putin incet, dar am rabdare.

– daca v-ati obisnuit cu scene de caft pline de sange si hmmm…nisip, bingo, asta aveti si acum. Cand ii taie lu’ unu capu’ e atat de realist ca i se vede si traheea. Mi-am dat seama ca intre cele doua sezoane am devenit o delicata si parca as fi vrut sa mai fi putut sa taie din scenele astea.

– la fel si cu scenele de sex, acum sunt si mai multe. Sincer, ar mai fi putut sa taie si din ele, ca na, mi-ar placea mai multa actiune si nici nu mai am 14 ani.

Pe scurt, a inceput bine. Sunt si minusuri ce-i drept, dar ce mai sunt cateva chichite in fata entuziasmului de a vedea noul sezon! De abia astept saptamana viitoare si noul episod. Cand ma intorc din Sibiu gata si episodul!

 

 

M-am plimbat cu tractorul pe deal

Cine zice ca deplasarile in interes de serviciu sunt obositoare, sau doar obositoare, se insala. Pai cum as mai fi ajuns eu sa ma dau cu tractorul, asa, extra?

Am fost sa vedem niste terenuri, si ce mijloc de transport mai potrivit decat tractorul firmei? Un model super tare nemtesc cu aer conditionat si caldura (ca brrrr, erau minus 5 grade pe acolo), cu radio si cu scaune cu buretel. Si cu doua locuri. Si cu pernute, asa, ca sa fie mai chic. Bine, domnul tractorist a fost foarte dragut si a adus o pernuta si pentru mine, ca dansul avea deja pentru el. E chiar misto sa te dai cu tractorul, pana acum nu mi-as fi putut inchipui ce senzatie e sa te duca pe terenul ala accidentat, unde o masina s-ar impotmoli una-doua.

Oricum, surpriza a fost mare, ca nu ma asteptam sa mergem chiar cu tractorul. Si trebuie sa te tii bine, ca la orice groapa risti sa dai cu capul in geamul lateral. Adica daca esti persoana care nu conduce, ca soferul sta mai central si nu are probleme. Dar locul meu era pe margine. In fine, asta nici nu mai conteaza, m-am insurubat pe scaun, m-am apucat de toate barele de sustinere de care am putut, si hop la drum. Ne-am plimbat vreo 2 ore, timp in care am ascultat la un moment dat Roxette „Listen to your heart” si am vorbit despre preturi de tractoare si pluguri. Bai, a fost chiar interesant, mai ales ca la un moment dat am vazut doua grupuri de caprioare (turme ar fi mult spus) de cate vreo 7 caprioare fiecare. Si mai incolo am vazut vreo 3 iepurasi de camp. Stiti, eu sunt foarte sensibila la iepurasi, ca doar il am pe Riluta. Rila Iepurila, rock on!

Mi-a zis domnul tractorist ca pe acolo sunt si porci mistreti, din care pe unul l-a si omorat cu tractorul. Am zis ca e cam crud ce a facut, dar cand mi-a explicat ce stricaciuni face un porc printre culturi, si ca ataca si oamenii din zona daca ii prinde singuri pe camp, i-am dat dreptate. Zicea ca dupa aia l-a dus la veterinar sa il testeze daca nu are trichineloza si pentru ca nu avea, l-a dus acasa si l-a mancat cu familia. Cica gustul de porc mistret e mult mai bun si mai rafinat decat de porc de pe langa casa, dar asta nu pot sa stiu, pentru ca eu nu am mancat decat porc de crescatorie, n-am apucat sa merg la vanatoare cu tractorul si sa duc prada in barlog, sa o frig si sa o mananc. Sau sa merg la restaurant vanatoresc.

La un moment dat domnul tractorist m-a intrebat daca nu vreau si eu sa conduc tractorul, a vazut ca salivam. Si oricat de mult as fi vrut sa conduc si eu o data un tractor, muream sa il conduc, a trebuit sa il refuz. Unu ca tractorul costa 180.000 euro si n-aveam chef sa ne rostogolim naiba de pe deal, doi ca nu era un comportament profesionist. Auzeau naibii sefii ca aia de la audit s-a dat cu tractorul firmei si adios contract. Grrrrr, dar tare mi-ar fi placut sa conduc si eu mastodontul!

Asa ca una peste alta, delegatiile pot fi chiar misto, totul e sa gasesti partea frumoasa in toate! Gata, sunt optimista, mai ales ca diseara plec iar in delegatie pentru vreo saptamana, dar na, sigur gasesc eu ceva misto de facut si pe acolo.