Asa vreau sa fim si noi la batranete

Am gasit poza asta pe acest site si tare mi-a placut. Este extraordinara, vedeti expresia batranelului, ce frumos ii rade babutei lui, si vedeti ce fericita este ea? Si imi mai place cum se citeste dragostea in ochii lui. E tare dulce. Este clar ca se iubesc mult si ca petrec cu drag impreuna.

Sunt minunati batraneii deschisi, veseli, dragastosi, care isi arata afectiune, care nu sunt satui de viata si de viata impreuna. Imi plac cei care imbatranesc frumos, care se bucura de fiecare clipa! Iar cei doi sunt adorabili.

Asa sper sa ajung si eu cu Sarik.

Ce ziceti de Kat von D makeup?

O stiti pe Kat von D. Era preferata mea din „Miami Ink” – stiti, era pe Discovery, cu tipii aia cool care faceau tatuaje si mai cool. Si fiecare episod avea cam 3 tatuaje cred (sau 4) pe episod, dar asta nu e tot, ca aratau chestii haioase cu echipa de tatoo artists, sau chestii mai triste uneori, cu povestile celor care au venit sa isi faca tatuaje. Ideea cam asta era in spatele serialului, ca fiecare tatuaj are o poveste.

Dupa Kat von D si-a facut propria emisiune –  „L.A. Ink”.

Imi place mult tipa, desi eu n-as avea curaj nici cat o gaina sa-mi fac vreun tatuaj. Nu atata ca doare, dar mi-e frica sa nu ma plictisesc dupa de el, si dupa aia ce fac? Il scot cu laser? As putea, dar why bother?

In orice caz Kat e fascinanta cu toate tatuajele alea ale ei, inclusiv stelutele de pe fata, care arata misto rau de tot. Dar stiti cum e, lasa sa arate misto pe ea, nu si pe mine…

Kat von D a ajuns atat de celebra, incat Sephora i-a creat o linie de produse de makeup proprie.

Habar n-am despre calitatea produselor, si mai ales de pigmentarea fardurilor de pleoape. Ca astea ma intereseaza cel mai mult. Trebuie sa fie cat mai usor de estompat pentru umbre si smokey eyes (paletele astea sunt geniale pentru smokey eyes, la ce culori au) si sa fie pigmentate. Bine, aici vorbesc deja de un pleonasm, pentru ca fardurile pigmentate in general sunt si usor de blend-uit. In general… Sau habar n-am cat de mult rezista culoarea pe pleoape, daca se strange in pliu, daca migreaza. Asta nu stiu, ca n-am apucat niciodata un produs din gama Kat von D.

Dar totusi, avand in vedere ca e produs Sephora, nu pot spune ca am mare incredere, pentru ca fardurile Sephora ma dezamagesc. Chiar ca n-au deloc pigment. Prima si ultima data cand le-am folosit a fost cand am machiat-o pe pretena mea Steli, si nu iesea nimic din ce imi propusesem. Eu am vrut un smokey cu pliu accentuat si umbra care sa ii alungeasca ochii, iar paleta aia nasoala facea totul exact pe dos. Vorba vine pe dos, dar culorile alea n-aveau pic de culoare, daca are sens ce spun. Era o paleta de movuri, dar cel mai intens nu se distingea cu mult de cel mediu, nu era pic de pigment, nu ramanea pe pleoape cum are trebui, pe scurt machiajul nu rezista deloc si nici nu prea puteai sa faci ce iti dorisesi la inceput.

Steli a aratat bine in final, nu spun nu, dar eu n-am fost multumita, stiam cum vroiam sa arate machiajul, si era o copie palida a ceea ce imi propusesem. Chiar ca palida, n-avea culoare dom’ne!

Asa ca eu nu sunt deloc fana, ce fana, fana e mult spus, nu sunt nici macar ingaduitoare cu fardurile Sephora.

Dar paletele astea de la Kat von D mi-au atras atentia, ca deh, arata foarte misto. Si undeva, in sufletelul meu inca e speranta ca macar gama asta noua sa nu fie ca vechea Sephora. Sau poate ca e ceva special, ca au facut destul tam-tam cu paletele astea in America. Poate, cine stie?

A avut cineva ceva de la Kat von D? Ca sunt curioasa rau, tare as vrea sa pot testa cateva farduri.

Si acum poze, ca sa va clatiti ochii si sa va faceti o parere. Oare cand or aduce makeup de la Kat von D si in Romania?

Si un link!

Flashy, nu?

Aaa, si v-am zis sa imi plac rujurile in culori aprinse? Nu? Bine, imi plac rujurile in culori aprinse! Mai ales pentru toamna asta.

Am gasit fortune cookies/prajiturele cu ravas!

Vine ziua mea!!!

Cautam cam de pe saptamana trecuta fortune cookies sau prajiturele cu ravas pe romaneste, ca vreau sa le duc colegilor ceva de glorioasa aniversare. Si m-am gandit ca e o idee misto, pana acum nici eu n-am mai mancat/citit o astfel de prajiturica.

Dupa cautari asidue si mai ales dupa ajutorul substantial de la Flori Girl si Bestie (multam fain!!!), am gasiiiiiiiiiiiiiit! Da da da, am gasit fortune cookies in Bucuresti.

In principiu am dibuit doua surse:

1.   „Demmers Teehaus” – un magazin care vinde ceaiuri si alte produse chinezesti printre care si prajiturele cu ravas. Adresa magazinului: strada Academiei nr. 9. Pentru mai multe detalii si eventual harta (in caz ca nu stiti unde e strada Academiei), ia poftiti colea. A da, o prajiturica face 3 lei, dap, cam scump, dar na, la ocazii speciale…gen ziua mea…

2.   Pe site-ul prajituracuravas.ro . Aici o prajiturica e mai ieftina, doar ca problema e ca nu se pot cumpara decat cutii de 270 bucati, la pretul de 300 ron + tva, adica 372 ron. Acuma na, daca ai pe cine hrani, e o treaba cu toate prajiturile astea.

Avand in vedere ca mie nu-mi trebuiau mai mult de 30 de fortune cookies, am ales varianta 1. evident.

Oricum, sunt foarte vesela ca se gasesc fortune cookies si in Romania! Gata dom’le, suntem si noi in ton cu lumea civilizata! 🙂

Pentru iubitorii de mancare sanatoasa

S-a creat de ceva vreme deja un mare hype cu mancarea sanatoasa: salata e buna, cartofii prajiti nu, pestele gatit in abur e bun, cotletul de porc Doamne fereste!, cina dintr-o supa crema si crutoane e cea mai buna alegere, o pizza cu salam no way.

Pana la urma ce e cel mai bine? De ce trebuie sa ii ascultam pe aia care ne dau tot felul de sfaturi din ecranul tembelizorului / din reviste „glossy” (ce cuvant fara lucitor fara nimic), care ne fac sa credem, ba nu, sa fim convinse, ca doar o mancare de linte ne va aduce fericirea? A da, si energia…

Sincera sa fiu, habar n-am daca toata chestia asta cu energia din legume si fructe e adevarata. Imi amintesc perioada din scoala generala si din primul an de liceu cand am incercat sa tin un regim drastic cu ciorba de varza…da, celebrul regim cu ciorba de varza. Pentru cine nu stie, se mananca in orice cantitate si de cate ori pe zi vrei ciorba de varza care nu prea trebuie sa contina altceva decat varza, eventual lamaie si niste patrunjel, habar n-am, dar oricum, saraca vai de ea. Pot sa spun ca dupa vreo trei zile de abia mai aveam energie sa merg la scoala. De atunci nici nu mai mananc ciorba de varza, niciodata n-am mai putut.

Bine, stiu, toata faza asta a fost extrema. Adica am vorbit acum despre o dieta, nu despre un stil de viata.

Dar si asa, ca stil de viata, cum poate cineva sa creada ca poata sa manance doar cereale (de ovaz!!!) dimineata cu lapte de soia (!!!), la pranz un gratar de peste cu legume fierte in abur, iar seara eventual fie un gratar de pui, fie cina de fructe. Cina de fructe?!? wtf? Si totusi aud des polologhia asta, cam asta vor nutritionistii sa papam pentru a ne mentine mai sanatosi si vigurosi si plini de elan tineresc.

Sa nu fiu inteleasa gresit, si salata e buna, chiar foarte buna, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii fac statuie si sa comand la fiecare iesire cu prietenii doar o salata (fie ea si Caesar, care barem are piept de pui) si niste apa plata cu lamaie.

Acuma na, fiecare zice ce vrea. Totusi, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand mananc numai mancare usoara si nici un strop de carnita cu nitel os si grasime, nimic prajit si nici macar niste M&M’s, dupa o zi – doua, simt cum nu mai am energie nici sa parcurg cele 10 minute de mers pe jos de la metrou la minunatul meu birou. Pur si simplu simt ca nu mai am vlaga. Si am in continuare o senzatie de insatisfactie si mai ales o tzafna, pe care de obicei, cand imbuc niste carnita buna de purcel nu o am.

Sunt o mancacioasa, cand cineva ma intreaba in gluma: „Pai ce, tu mananci ca sa traiesti sau traiesti ca sa mananci?” recunosc mandra: „Traiesc ca sa mananc!”

Si stiti ce? Imi place de mor sa ajung seara acasa si sa ma astepte Sarik cu o pizza de la PHD – (Europeana ar fi perfecta). Si da, prefer sa fac miscare cat  mai multa decat sa ma abtin de la mancare.

In concluzie: inteleg sa se spuna peste tot ca mancarea sanatoasa e buna, pana la urma aduce un aport de vitamine, carbohidrati si proteine foarte necesar organismului, dar sunt satula sa aud sus si tare ca de fapt lumii chiar asa ii place sa manance, ca toti o fac pentru ca mancarea asta e cea mai buna si mai gustoasa. Yeah right, ca sigur nu le-ar placea mai mult o friptura cu cartofi prajiti/niste hamburgeri/inghetata/clatite cu ciocolata/carnati cu bere/pizza…

Si acum un banc tematic:

– Soţia mea susţine că e mai bine să consumi legumele crude.
– Nici soţiei mele nu-i place să gătească.

Ce invata italienii despre romani din filmul „Mar Nero”

Vineri am fost sa vad „Mar Nero” la cinema Studio in cadrul „Noptii albe a filmului romanesc”. La „Francesca” n-am mai stat, desi imi propusesem, ca mi se cam facuse foame.

Ce pot sa spun despre film? Mi-a placut in linii mari (lui Sarik deloc, dar asa-i el…) asta pana sa il fasaie in final. Da, m-a enervat finalul abrupt. Adica fix ce era mai interesant de vazut, adica evolutia personajelor, si mai ales a personajului Gemma, dupa ce ajunge in Romania, lipseste.

Ideea filmului este  foarte actuala si din ciclul „hai sa facem filme in care sa aratam cat de nasoala e viata romanilor, eventual hai sa avem si o tema cu ceva comunism” (in „Mar Nero” nu e nimic cu/despre comunism, dar ma mir, ca majoritatea cam asa sunt facute). Tanara romanca Angela (interpretata de Dorotheea Petre care imi place foarte mult)pleaca in Italia sa faca bani si se angajeaza sa aiba grija de o doamna in varsta –  Gemma, careia ii murise sotul si de care nu prea avea chef familia sa se ingrijeasca, in afara de banii platiti Angelei. Asa se si intampla cu multi batrani din pacate. La inceput italianca nu prea o are la inima pe romanca, idei preconcepute and stuff (gen italienii zic despre romani ca sunt tigani, cum este si numita Angela o data in film), dar cu timpul devine cucerita de sufletul bun al Angelei si de purtarea sa aleasa, si ajunge sa o iubeasca si sa o respecte.

Pana aici e in regula. Scenariul nu este prea alert, dar mie mi-a placut. Dar sfarsitul!!!

Angela il iubeste foarte mult pe sotul ei, Adrian, caruia ii trimite bani, haine, pantofi, ce apuca. Si dobitocu’ ce face? O iubeste, o asteapta, o viseaza? Pe dracu’! Se muta la una!!! Dap, cum ati auzit. Acuma ca el o inseala ce sa zic, nu e nici primul nici ultimul, dar faptul ca Angela il iarta imediat dupa ce se intoarce la ea, asta e foarte enervant. Adica astia doi nu aveau nici macar copii, ea este frumoasa, el nu debordeaza, ea face banii, el nici atat.

Sincer, dupa ce vad filmul asta italienii (ca e coproductie romano-italiana) o sa creada despre romani urmatoarele lucruri:

1. Femeile romance sunt toate frumoase si cu suflet bun.

2. Barbatii romani nu prea.

3. Femeile romance muncesc pe branci pentru bani, in timp ce barbatii romani freaca duda si asta li se pare ok.

4. Daca iti inseli femeia romanca nu-i nici o problema, e suficient sa te intorci la ea si esti iertat.

5. Data iti bati sotia romanca nu-i nimic, ea va continua sa iti fie fidela si sa te ierte de nspe mii de ori. (aici fac referire la personajul Maiei Morgenstern care-i maritata cu un tampit care o bate)

6. Toti romanii sunt saraci lipiti, peste tot in Romania sunt numai drumuri desfundate, blocuri care stau sa cada, oameni care au ca unic mijloc de trasport barca, eventual calul si caruta, iar aia mai avuti o masina vai steaua ei.

7. La televizor se da pe heavy rotation Cleopatra Stratan.

Cam asta e.

Aaa, si ce mi s-a mai parut amuzant e ca Maiei Morgenstern i-au dat cam 5 replici in total in film, iar lui Vlad Ivanov zero. Cum zero? Uite asa, nu zice omul nimic nimic tot filmul. Stiu ce o sa spuneti, ca nu mereu e nevoie de replici, ca pot fi roluri de creatie doar din priviri si din trairea personajului. De acord, dar asta sincer nu mi s-a parut genul ala de rol. Asa ca prezenta celor doi in film nu prea mi s-a parut justificata, puteau sa ii puna pe oricare alti doi actori. But hei, e doar parearea mea, sunt convinsa ca aia de la casting nu gandeau asa.

In concluzie, merita vazut filmul? Cu mana pe inima spun „DA”, dar asteptati-va sa nu fie cel mai alert film din viata voastra, o sa aveti parte de cadre lungi si priviri aruncate, asa, in stilul filmelor europene. Dar daca nu ar fi asa, cum ne-am mai da seama ca e film european, nu? Sunt si niste scene foarte induiosatoare, sunt chiar si cateva replici haioase, deci merita. Dar finalul, daca as putea sa il schimb…

Sarbatoarea filmului romanesc se face printr-o noapte alba

„Noaptea e un sfetnic bun” se zice.

Astazi, pe 17 septembrie, dupa cum scrie si pe posterele cu ghiotura din oras, are loc „Noaptea alba a filmului romanesc”. Se desfasoara in mai multe cinematografe din Bucuresti (sau chiar in aer liber) unde vor rula filme mai noi sau mai vechi, cum altfel decat romanesti. O sa fie premiera filmelor „Marti dupa Craciun” si „Nunta in Basarabia”, pe care vreau din tot sufletul sa le vad mai demultisor, plus multe alte productii.

Programul este afisat aici, adica pe site-ul Tiff.

Asa ca diseara singur merg si am ales sa ma duc la Cinema Studio de la 19, ca n-am apucat pana acum spre rusinea mea sa vad „Mar Nero” si „Francesca” (da, trendul italian e pe val :)) . „Marti dupa Craciun” si „Nunta…” le vad in curand, ca de abia s-au lansat (ruleaza in alta parte in seara asta si n-am cum sa ajung la toate…). Dap, mi-am facut un orar deja cinematografic, si sunt foarte entuziasmata. Uraaaaa!

Sper sa mearga cat mai multa lume, pentru ca filmul romanesc si european in general, este mult diferit de productiile americane. OK, poate parea mai plictisitor uneori (gen cadre lungi, fara dialog, actiune lenta, sau chiar nici o actiune, vezi „Politist, adjectiv”) dar un astfel de film iti face o impresie, pur si simplu cand ai iesit din sala continui sa te gandesti la el. Multor filme americane nu prea le iese asta. Plus ca mie imi plac mult filmele de suflet…dap, I’m a sucker for them.

Fara sa ma mai intind la vorba, sunt foarte fericita pentru seara asta!

Melodia care imi tot suna in cap

Este „Baila Morena”. De sambata o tot fredonez, de cand am fost la o petrecere foarte foarte misto, unde s-a dansat in aer liber si practic m-am urcat pe Sarik la melodia asta. Uite asta imi place mie la Sarik: e tolerant.

Bai, am un chef de dans de nu mai pot. Eu care o ardeam prin Club A a long time ago si dupa am jurat sa nu mai merg prin cluburi prin Bucuresti din aceleasi motive enervante si sacaitoare (da, am spus acelasi lucru de 2 ori):

1. E mult fum de tigara. Adica mult mult mult mult mult fum de tigara si sincer, nu mai am nici un chef sa il aspir.

2. E foarte aglomerat, om in om, tavanul e jos, imi da o stare de claustrare Club A in ultimul timp, nu mai am nici cheful nici rabdarea sa ma mai frec de oameni pentru a-mi face loc sa ajung la buda. Nu-mi place ca trebuie sa dansez doar pe verticala, ca pe orizontala sunt oameni. Bai, n-ai unde sa mai arunci un ac!!! Ca in bancul ala cu femeia de serviciu „in stanga perete, in dreapta perete, in spate de abia spalasem”. Bine, bancul e bun, doar clubul e naspa.

Totusi, culmea este ca in A mi-am cunoscut iubitul acum hat hat, si mi se pare caraghios sa asociez dragostea cu locul ala infect, dar na, asta e estetica uratului pentru mine. Deci Club A inca are un loc aparte in inima mea…inca…

OK, stiu, mai sunt si alte cluburi, dar restul de pe Lipscani sunt si ele pline, in Regie nu-mi place, nu m-am mai dus din studentie si chiar si atunci era nasol, cluburile de fite nu sunt de mine, ca imi place sa merg in tenisi si sa beau vodca la preturi in limita rezonabilitatii (care prin Bucuresti este de 9-10 lei/paharel de 50!, deci mare a dracu’ chiar si limita rezonabilitatii).

A, chiar, apropo de preturi, nu ma mai duc niciodata la pizzeria aia de langa „Arcade” de pe Lipscani, nu aia de vis-a-vis (ca la aia nici nu stiu cum e, ca n-am fost niciodata), vorbesc de aia lipita de „Arcade”. Frate, aia merg la rupere, apa la fitosii aia e 8 lei. Da, stiu, proasta e aia care da, nu aia care vinde, imi asum vina, dar imi luasem deja paste (care n-au fost deloc spectaculoase) si pe parcurs mi s-a facut si sete, asa ca ce sa fac…Si cand imi aduce sticla, era Evian si la 0,33. Mda, mai bine luam bere. Practic astia de la terase te obliga sa consum alcool, ca la ce pret dau apa plata, mama lor…

Oricum am cam rarit-o si cu Lipscani-ul. Ma mai duc la shaormeria aia noua de la Splai, cum intri pe strada Franceza. Aia da shaorma, ok, e mai scumpa, adica aia mica e 9 lei, dar merita, ii pun tot felul de chestii pentru gust, inclusiv felii de rosii si de castraveti, si e delicioasa. Miam miam, cred ca dau o raita duminica pe acolo.

Si acum melodia care face si titlul postului, ca am divagat destul pana acum. Si ca o fata cuminte, merg la culcare DUPA o demachiere temeinica si hidratare. Oh yeah!

Unde se gasesc fortune cookies de cumparat in Romania?

Vine ziua mea si ma tot gandesc ce sa le dau colegilor de serviciu. Bomboane de ciocolata parca n-as vrea, ca aduce toata lumea, si nici pizza & pasta. Asa cam-am gandit la „fortune cookies”, prajiturele dintr-alea cu ravas chinezesti, care apar in toate filmele (inclusiv in „Dexter’s laboratory”), dar nu stiu unde sa gasesc in Bucuresti. Stie cineva?

Mi se par foarte dragute si vesele, dar habar n-am de unde sa le cumpar. Oare au la restaurantele chinezesti din Bucuresti? La alea la care am fost n-aveau. Are cineva idee de un restaurant chinezesc unde sa vanda fortune cookies?

Ati face-o pe Durasel foarte fericita! 🙂

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Gata, am gasit, la doua saptamani dupa! Detalii aici!

Dracula da bine in poza

Am promis in postul anterior sa scriu impresii despre Maratonul Teatrului Independent si expozitia „Dracula – Voievod si vampir”. Spre regretul si rusinea mea, n-am mai ajuns sa vad nicio piesa de teatru. Mda, shame on me. Dar am ajuns la Muzeul de Arta si mi-a placut. Pentru detalii despre desfasurarea expozitiei in postul asta.

Am ajuns sa vad si eu tabloul ala celebru al lui Tepes din manualele de istorie, adus de la preabunii austrieci (din Innsbruck) plus altul, in care Vlad e pictat in intregime, nu doar bust. Trebuie precizat ca nici unul dintre tablouri nu a fost pictat in timpul vietii domnitorului, primul a fost realizat la 100 de ani dupa moartea lui, si al doilea cam la 200. E simplu: primul – 100, al doilea – 200. Pictorii s-au inspirat dupa imaginea lui „The Impaler” din diferite picturi facute in timpul vietii lui (daaah), care ulterior au fost distruse/s-au pierdut. Oricum, primul tablou (ala din manualul de istorie) iti ramane in minte si dupa ce pleci, imi place cum au fost facuti ochii, sunt foarte mari, de pradator. Imi place ca a adaugat si cearcane, pentru un plus de naturalete. The personal touch.

In rest expozitia nu o sa va dea pe spate, daca la asta va asteptati, dar o sa va incante. Mai e o armura de cavaler plus cal (dar cred ca majoritatea e familiarizata deja cu asa ceva de la Peles), mai sunt niste arme: sabii, pumnale, etc., niste carti nemtesti in care este descrisa tehnica trasului in teapa si se insista pe Vlad Tepes – personaj rau si in cerul gurii, da’ rau de tot (nu ca rusii care au fost baieti salon si l-au prezentat ca pe un erou…), niste tablouri cu Iancu de Hunedoara si Matei Corvin (despre care romanii zic ca e roman, ungurii ca e ungur), si la sfarsit, camera vampirilor.

Camera vampirilor mi-a placut cel mai mult dupa tabloul lui Tepes, ala pe care l-am tot laudat. E o oglinda draguta pe care scrie „vampirii nu au reflexie”, niste scrieri vechi in care unii manifestau convingerea deplina ca vampirii exista, un portret al lui Elisabeth Bathory (cum altfel), si la sfarsit, cireasa de pe tort: „Nosferatu”  din 1922, celebrul film despre Dracula (si primul, cred) ruleaza pe un ecran improvizat ad-hoc, iar pe un alt ecran, cam orice film cu subiectul „Dracula”, inclusiv un film porno (dar mai soft). Asa ca finalul expozitiei mi s-a parut chiar original.

In total cred ca poti sa faci expozitia cam in juma’ de ora, deci nu o sa va rapeasca mult timp in weekend. Dar e de bifat si vazut. Am plecat multumita de acolo, si uite, mi-au ramas si impresii si amintiri.

Maratonul teatrului independent si Vlad Tepes

Astazi am chef de niste cultura. Ce o sa fac in privinta asta?

Diseara ma duc la „Maratonul teatrului independent”. Dupa cum zice si posterul, or sa fie 20 de ore de teatru cu peste 80 de tineri artisti, si de abia astept sa merg. Maratonul se desfasoara in perioada 10-12 septembrie la Sala Dalles. Aici este programul publicat pe „Sapte Seri”.

Vreau sa merg sa vad diseara „Farse medievale” – am chef de comedie (sper ca e comedie dupa titlu) si dupa, „W + J = LOVE”. O sa scriu maine si impresii despre festivalul – maraton.

Iar maine merg la Expozitia despre Vlad Tepes de la Muzeul de Arta. Se numeste „Dracula – Voievod si vampir” si are loc in perioada 9 iulie 2010 – 10 octombrie 2010. Cum de am aflat despre expozitie tocmai acum, habar n-am, shame on me. Printre exponate veti putea vedea celebrul tablou al lui Vlad Tepes (ala din toate cartile de istorie) care culmea, habar nu aveam pana acum, nu se afla in Romania. Tabloul este expus in mod normal intr-un castel – muzeu din Innsbruck, de aceea fiind nevoie o colaborare cu austriecii pentru aducerea lui in tara. Asa ca zic eu, chiar merita sa merg sa il vad. Macar acum, cand il putem admira chiar la noi in Bucuresti, la Muzeul de Arta.

O sa scriu maine impresii si despre Vlad.