De ce e Cindy Lauper mai buna decat Celine Dion

Din cauza lui „I drove all night”, de-aia. Cindy e senzuala, are vocea aia gajaita, te gadila la inima. Celine Dion face virtuozitate pe o scena. Celinissima, e divina, canta ca o privighetoare, se imbraca in negru, ii bate lumina din spate. Si la ce i-a folosit?

Cindy are si look-ul ala care te innebuneste. Imi place rochia rosie, imi place rochia retro, imi place motzul negru, imi place rujul rosu, omiprezent, imi place cum se unduieste pe muzica si cum traieste povestea melodiei. Cantaretii care exprima ceea ce canta prin mimica si miscare mi se par desavarsiti.

Si faza din final, cand e cu iubitul in pat pe autostrada americana si trece masina prin ei.  Ma emotioneaza de fiecare data cand vad clipul.

Caut locatii mai altfel pentru nunta

N-as fi crezut ca o sa ma apuce si pe  mine febra nuntii, dar gata! I’m on!

Stiu, mai am un an si cateva luni, dar tot ma gandesc. Mi-ar placea sa ma marit intr-o casa gen, cum era Tralala. Nu cum si-a facut Geanina Corondan, dar imi place ideea de mai multe incaperi si de meseni pusi la mese mai mici (nu de-alea lungi ca o zi de post) dupa afinitati. Adica rudele mele la o masa – doua, ale lui Sarik la fel, grupate intre ele, prietenii nostrii poate mai amestecati, ca macar sunt de varste apropiate. Dar e esential sa se simta bine toata lumea, sa aiba ce trancani etc.

Cel mai mult mi-ar placea sincera sa fiu, muzica diferita dupa incaperi, dar asta e un vis, stiu. Adica niste camere medii, dar unde sa danseze fiecare ce-i place. Nu prea sunt fana „”Pusca si cureaua lata”, iar ca sa ajung sa o inghit chiar n-am chef sa ma imbat fix la nunta mea.

In fine, mai caut, dar sunt deschisa si sugestiilor.

Si nu vreau nici sa fie foarte multi invitati doar de dragul de a aduce tot familionul. Sa fie ceva vesel si intim…Hmmm…vesel si intim…

Si stiti ce? Nu cred ca o sa rezist prea mult pe tocuri si cu rochie mare si infoiata! Mai pe noapte asa cred ca o sa trec la o rochita de vara – alba, si cine stie, fie sandale romane, fie Conversi albi (sau rosii, ca e culoarea mea preferata, si oricum, rochia de mireasa as vrea sa fie nude – culoarea 🙂  si nu alba, asa ca ce conteaza daca dupa imi iau tenisi albi sau nu?)

Oricum, acum sunt ca un pitbull, caut locatie si nu mai dau drumul pana nu gasesc.

Asa vreau sa fim si noi la batranete

Am gasit poza asta pe acest site si tare mi-a placut. Este extraordinara, vedeti expresia batranelului, ce frumos ii rade babutei lui, si vedeti ce fericita este ea? Si imi mai place cum se citeste dragostea in ochii lui. E tare dulce. Este clar ca se iubesc mult si ca petrec cu drag impreuna.

Sunt minunati batraneii deschisi, veseli, dragastosi, care isi arata afectiune, care nu sunt satui de viata si de viata impreuna. Imi plac cei care imbatranesc frumos, care se bucura de fiecare clipa! Iar cei doi sunt adorabili.

Asa sper sa ajung si eu cu Sarik.

Ce ne invata Disney / Ce le invata Disney pe fetite

Gen… Cine are farmec are, cine n-are, n-areeeeeeee! Haha! Pai, nu-i asa? Imi place blogul asta.

Bunica mea face cea mai buna mancare din lume

Bunica mea chiar face cea mai buna mancare din lume! A lucrat la restaurant!

Cand eram mica mi se parea ca cel mai misto e ca parintii tai/bunicii sa aiba o meserie care sa iti fie si tie de ajutor. Gen profesor de matematica. Nu  mi-a placut prea mult matematica, ii invidiam pe copii ai caror parinti erau profi de mate deci, ca puteau sa-i mai ajute. Sau doctor. Pai, dupa mine, daca ma imbolnaveam, sigur ma faceau bine, fara sa ma mai duca prin policlinici. Uram policlinicile! Le urasc si acum…

Sau uite, bucatar. Sa stii sa prepari tot felul de mancaruri apetisante si variate.

Asa gandeam pe atunci. Si tare ma mai bucuram ca bunica mea gateste atat de bine! Si ce ma mai bucur si acum!!! Iupiiiiiiiiiiiii!

Azi am fost pe la bunici, si bunicuta mea draga ne-a facut ciorba de peste, peste prajit cu mamaliga siii pastrama! Pastrama e febletea mea! Si mai mult la mine in familie e apreciata, ca am vazut ca restul nu prea mananca. Sarik in nici un caz. OK, pastrama nu tine de talentul culinar, dar ciorba de peste buna, cu bors, si pestele prajit exact atat cat trebuie tin. Si asta nu e tot! Mor dupa crema de zahar ars pe care o face. Pentru mine e cea mai buna prajitura din lume. Si ce sarmale! Si dintr-alea in foi de varza, dar si de vita, numai bune. Miam, de abia astept Craciunul!

Am plecat foarte multumita de la bunici. Ca la ei nu mai mananc nicaieri. A mers la fix pentru o masa de duminica.

La noi in familie e cultul mancarii, asta fara sa fim grasi. Ne place sa mancam pur si simplu si sa ne facem noi ceea ce ne place. Mancarea e una dintre placerile vietii, deh!

Asa ca bunica mea e cea mai tare! 🙂

Firmele de outsourcing

Tocmai am terminat-o cu outsourcingul, BPO, externalizare de servicii, cum vreti sa-i spuneti. Dupa o experienta de aproape 2 ani, pot spune un singur lucru: nu e de stat intr-o altfel de companie. Pentru ca ajungi sa faci o munca de robot, repetitiva, plicticoasa, te specializezi in ceva minor si care nu prea are cum sa iti foloseasca intr-o cariera non-outsourcing.

Pentru a exemplifica ideea, am facut o analiza SWOT  a lucrului intr-o companie de outsourcing.

Deci:

PUNCTE FORTE	PUNCTE SLABE
1. ai un serviciu;	1. e de cacat (do the robot);
2. ai un program fix;	2. da, intre 9 si 18 (8 ore plus una pauza de pranz), care evident iti mananca toata ziua;
3. ai o ora pauza de pranz;	3. cine naiba mananca o ora…asta numai ca sa muncim restul de 8 ore intr-una, Doamne fereste sa pierdem timpul;
4. posibilitati nelimitate de avansare in cariera;	4. ajungi sef peste ceva mecanic si monoton, care oricum iti repugna si ca simplu angajat;
5. respect pentru individ;	5. atata timp cat nu are nevoie sa isi ia timp liber sau nu se imbolnaveste;
6. te specializezi pe ceea ce faci;	6. asta pentru ca faci acelasi lucru in fiecare zi, nu exista variatie, nici surprize;
7. folosesti multe limbi straine;	7. ca sa dai mailuri si ca sa vorbesti la telefon cu clientii straini in legatura cu problemele ridicate de punctul 6.
8. esti profesionist;	8. esti o maimuta care baga date in calculator;
9. iti pui in aplicare cunostintele dobandite in scoli superioare, universitati, masterate, diverse cursuri de limbi straine;	9. liceul este mai mult decat suficient;
10. ai activitati care te provoaca sa gandesti;	10. pe dracu’.
OPORTUNITATI	AMENINTARI
1. poti deveni un adevarat profesionist;	1. ar fi si culmea sa nu reusesti, doar faci fix aceeasi activitate in fiecare zi;
2. salariu motivant;	2. da, pentru 12 clase terminate;
3. posibilitati nelimitate de avansare;	3. vezi punctul 4. de la PUNCTE SLABE
4. poti intalni oameni interesanti din mai multe tari;	4. altii, vai de capul lor, care fac acelasi lucru frustrant ca si tine, de prin alte tari din estul Europei sau Malaezia;
5. posibilitatea de a lucra intr-o firma de renume mondial;	5.si ce?
6. posibilitatea de a presta servicii de calitate superioara;	6. ajungi o masina;
7. poti visa la mai mult;	7. nu mai visezi la nimic; a da, poate la cum sa pleci naibii de aici.

Pimp my wedding

M-am decis ca nuntile sunt foarte plicticoase, si n-am fost decat la 3 nunti in toata viata mea…ultima acum cateva zile. Aceeasi muzica, si cand spun aceeasi, pai chiar e aceeasi. Ce dracu, avem muzica populara ditamai repertoriul, si noi ne rezumam doar la cateva melodii? (aia cu „pusca si cureaua lata” ar trebui impuscati; deja nu mai au haz dupa ce canta si canta si canta si nu se mai opresc.)

Apoi da, programul serii…Nu exista varietati: feluri de mancare, cam la fel si aduse la ore fixe avem. Dansul miresei, avem. Furatul pantofului miresei, avem. Hore campenesti dansate de nuntasi piliti, avem.

Coafurile femeilor sunt intotdeauna elaborate, cocuri complicate, date cu mult sclipici (sunt curioasa cine a venit primul/prima cu ideea de a da cu sclipici in par), rochii mulate si cu paiete, pantofi inalti.

Oricum, hora e de departe momentul serii. Mai ales cand e jucata de respectivii neni chitrofoniti bine si de tanti pe tocuri de 12.

Am baut toata seara. Trebuia, altfel muream de plictiseala. Muream. Nu cunosteam pe nimeni, in afara de Sarik, care m-a si tarat pana acolo. Pana la urma s-a aratat impaciuitor, hmmm. I-am zis ca de acum incolo nu se va mai putea indoi niciodata de dragostea mea: il iubesc intr-atat incat sa ma duc si sa mai si rezist la nunta aia plictisitoare. Mi-a ajuns oricum pentru un an de zile pe putin.

M-a pus totusi pe ganduri; oare la nunta mea cum o sa fie? Faza aia  cu „toate fetele vor sa fie printese” sau cu „fiecare fata se vede in rochie de mireasa” este de fapt foarte adevarata.

Da, si mie o sa imi vina odata vremea sa ma marit si mi-e groaza de o nunta insipida si plata. PIMP MY WEDDING!!! Bine, acum nu cred ca o sa revolutionez conceptul de „nunta”, ca nu o sa mai inteleaga oamenii unde au venit. Dar macar sa mai schimb repertoriul muzical, ca slava Domnului, muzica noastra populara are melodii cat cuprinde, nu inteleg de ce le pune lumea pe aceleasi. O sa renunt la furtul pantofului miresei, si la faza cu portjartierul, si o sa pregatesc un altfel de meniu. Vad eu ce.

Si mai ales, sa chem doar invitati de suflet, nu asa, doar ca sa imi iasa bani la sfarsit. Stiu, unii ar spune ca la asta am fost putin cam ingenua (bunicul meu cu siguranta), dar n-am ce-i face, se pare asa am fost programata din nastere. O sa fiu inteleasa mai incolo 🙂

Si cel mai important – rochia de mireasa. Mi-ar placea sa fie colorata. Deosebita. Corai. Nu stiu, vad. Oricum, pana la nunta mea ipotetica mai e.

Romanii si limbile straine

Romanii stiu limbi straine, asta-i un fapt demonstrat. Generatia tanara vorbeste engleza bine, plus niste alte limbi. Vorbesc aici mai mult de zona urbana.

Fara engleza nu ai cum sa te descurci, asta am inteles-o si noi, au inteles-o si strainii. Totusi, noua nu ne e rusine sa vorbim in engleza. Suntem maguliti cand ne opreste vreun turist pe strada si ne cere indicatii. Ne place sa ne uitam la filme fara subtitrari. Intelegem cam toate melodiile lui Eminem. Mama e mare fana by the way.

Strainii (nevorbitori de engleza, evident) nu sunt cei mai incantati sa vorbeasca altceva decat limba lor atunci cand esti la ei in tara. Am observat asta in Franta, am observat si in Germania. Ce vrei, sunt si ele mari puteri si au pretentii.

Francezii cel putin au engleza ca sarea-n ochi. Mda, e explicabil…Multi vorbesc engleza, si asta chiar foarte bine, doar ca sunt si unii care prefera sa se uite la tine cum te strofoci sa articulezi ceva in franceza, dupa ce n-ai mai vorbit de vreo 6 ani, in cel mai bun caz, razand in sinea lor de ce prost esti. That’s a good one! Sau altii vorbesc prost rau de tot.

Exemplu: tata a trebuit sa se opereze in Franta, ceva mai complicat…In afara de doctor, care slava Domnului, era roman, nu prea reusea sa se inteleaga cu nimeni prin spitalul ala. Nu tu doctori care sa vorbeasca engleza, nu tu asistente. Era groasa, ce mai. Trebuie sa precizez ca tata o rupe pe franceza, numai ca in ultimul hal; n-a mai vorbit de prin scoala generala.

Apare la un moment dat o doctorita care il intreaba pe tata: „Do you speak english?”

Tata: „Yes, yes!!!” ; fericit ca in sfarsit cineva il intelege si pe el, dupa vreo 3 zile. Si o intreaba ceva – in engleza, na.

Aia se blocheaza si ii zice unei asistente: „Oh, l’anglais, mais c’est horrible!”. Dupa faza asta se tireaza.

Deci, da, romanii chiar isi dau silinta cu limbile straine.

Bine, cam trebuie. M-a intrebat odata o nemtoaica cum se face ca eu vorbesc mai multe limbi straine, avand in vedere ca ea in afara de germana nu mai stia nimic. Io i-am raspuns ca nimeni nu mai vorbeste romana in afara de romani, pe cand germana stie o gramada de lume, ceea ce justifica oarecum dorinta noastra de a fi cat mai poligloti.

Oricum, pe noi ne ajuta enorm si faptul ca filmele de la tv sunt doar subtitrate. In celelalte tari europene sunt dublate, deci nu prea ai cum sa auzi engleza in afara de orele de curs.

Asa ca salut romanii care stiu multe limbi straine, dar ce pot sa zic: mi-ar placea sa ajungem si noi o tara puternica, sa ne invete si altii limba. Yeah, right! 🙂

Revistele pentru femei

Revistele pentru femei sunt ceea ce eu numesc „addictive”. Nu conteaza cine e pe coperta, ce articole au, ce poze, mai stiu eu ce, tot trebuie sa imi iau reviste. Nu una, mai multe. In ciuda faptului ca stiu cu siguranta ca toate scriu cam despre aceleasi tendinte (sunt doua mari si late pe an: de primavara-vara si de toamna-iarna, ce mai scriu in plus e cam vrajeala), despre aceleasi femei de succes din Romania, toate prezinta lungi pictoriale de moda, cu haine luate numa’ de la magazine scuuuuuuuumpe rau.

Revistele pentru femei sunt ca un drog, n-aduc ceva bun, dar le vrei. Le vrei rau de tot.

Culmea stiti care este? Toate, dar toate au cam aceeasi structura:

1. Editorialul: aici ni se prezinta gandurile editoarei sefe… de obicei sunt chestii destul de plicticoase (cea mai tare faza e aia in care ni se spune noua, cititoarelor, ce minunate suntem, si ca trebuie sa ne placa de noi asa cum suntem – asta include uratele si grasele).

2. Multe reclame la parfumuri, genti, lenjerie intima si sexy, pai se putea?, alte reclame la genti, toale si parfumuri – numai femei superbe peste tot, si dupa, in sfarsit, cateva pagini cu articole. Putine pagini cu articole.

3. Stop cadru pe cine stie ce persoana desteapta si creativa.

4. Scurte cronici de film sau de carti.

5. Alte pareri, pe langa editorial, de data aceasta a unor persoane publice.

6. Un scurt articol despre cineva care chiar a reusit in viata. Asta mi se pare cel mai interesant pana acum, dupa punctul 4. ala cu cronicile.

7. Putin life style.

8. Articol despre o celebritate incontestabila. Si femeie si superba si desteapta si bogata si si si… hmmm …simt ca mi se umfla vena de pe frunte.

9. Articol pe teme sociale.

10. Un articol despre nimic.

11. Schimbarea de look!!! Dupa mine, chestia asta cu schimbarea de look chiar ma face sa cumpar revista respectiva. Asta e deja primul punct de cotitura dupa divagatia de la inceput (punctul 1) cu „sa ne iubim asa cum suntem”.

Se ia una bucata femeie, sau mai multe bucati femei, si de la tipele normale care sunt, li se face o schimbare de look drastica, pentru „a se reinventa”. Nu stiu de ce, niciodata nu mi-a placut expresia asta.

Unora dintre ele le sta mult mai bine dupa ce sunt imbracate cu super toale, machiate si frezate. Multora insa, dupa parerea mea, nu prea. Le fac niste coafuri, le trag niste haine, le imbatranesc, ce mai. Erau cel putin doua tipe care la inceput aratau foarte dragut, natural, finut si mai ales tineresc. Dupa pareau cu vreo 8 ani mai mari, matroane deja, imbracate foarte nefiresc si batos.

Nu prea stiu ce sa zic despre incurajarile de la puncul 1 unde eram sfatuite sa ne placem asa cum suntem. Pai cum altfel?

12. Un alt articol despre orice.

13!!! Tendintele in moda! Apoi pictorialele de moda! Si alt pictorial de moda! Alte tendinte! Urmeaza apoi alte articole despre moda! Si altele! Apoi despre creatori! Si alt pictorial! Sfaturi de beauty! Printre toate astea reclame cacalau! Iarasi moda! Grrrrr!

Toate astea fac mai bine de revista! Sunt chestii foarte plicticoase, mai ales pictorialele, ca na, ca sa iasa poza bine aduc si toale fff misto. Si toalele foarte misto la noi costa cam cat un salariu minim pe economie. Asta cel mai optimist vorbind.

14. Apoteoza revistei! De obicei un articol de genul: „cum sa slabim pentru a arata splendid pe plaja”, „cum sa slabim inainte de sarbatorile de iarna”, „cum sa slabim dupa sarbatorile de iarna”…cum sa slabim in general. Bineinteles, ca sa aratam superb!

Pai cum vine asta? pai nu tocmai ni se spusese ca suntem frumoase si ca trebuie sa ne placem asa cum suntem? Nu ca sufletul conteaza? Bla bla bla… pai dupa alea 35 de pagini, cu modele super filiforme trebuia sa ne cam inchipuim. Ce dracu suntem asa naive? …Normal ca trebuie sa fim foarte slabe. Grrrr…si incepem sa citim cu febrilitate sfaturile despre nu’s ce dieta. Nici nu mai conteaza ca Atkins de exemplu a murit obez. Da, tipu cu regimul. Whatever.

Numesc punctul 14 „moartea pasiunii”.

15. Pe incheiere un articol inofensiv despre calatorii in jurul lumii. Bine, nici chiar atat de inofensiv, la cat sange rau imi fac…toate destinatiile sunt din alea din insulele Canare, Thailanda, Emiratele Arabe, mai stiu eu ce locuri unde am toate sansele sa nu imi permit sa ajung niciodata. Unu’ dintre astia care scriu articolul nu zice de Padurea Craiului de exemplu, sau de Sulina.

16. Pe incheiere, tot ceva legat de moda, gen cele mai prost imbracate vedete.

Oricum, astia cu revistele sunt geniali. Sa stii cam de la inceput despre ce o sa citesti, ce o sa contina si de la ce sa te astepti si tot sa le cumperi revistele! Si sa mai iei si mai multe!!!

Mereu zic ca nu o sa imi mai iau altele, ca o citesc doar carti care de care mai elevate. Dar tot ma mai trezesc cu un mini teanc pe masa. Cateodata chiar maxi.

I’ve gotta stop this!

Corolar la toata chestia asta: revistele pentru barbati sunt cu femei, revistele pentru femei sunt tot cu femei. Inteligent.