Despre alaptatul in public

(sursa foto: http://www.breastfeedingquest.com)

 

Am intarcat-o pe Pufosenie de cateva luni, dar mi-am amintit de subiectul asta vazand o mamica alaptandu-si micutul in parcul Kiseleff.

Inainte de a incepe trebuie sa precizez ca n-a fost niciodata nevoie sa o alaptez pe Pufosenie in public (sau poate n-am vrut?), avand in vedere ca aia mica fiind foarte mancacioasa, inainte de plecare ii dadeam o tona de lapte si ii ajungea cateva ore cat eram plecate de acasa. Sau daca plecam in vizita, o alaptam acolo, niciodata pe strada.

Ei bine, nu toti copiii au capacitatea sa manance cat o camila inainte de plecare, sau poate nici nu sunt dispusi, ei vor sa pape cand le e foame si gata. N-au ei treaba cu unde se afla in momentul in care cer lapticul.

De ce m-am hotarat sa scriu postul asta? Pentru ca mamica respectiva, cea din parcul Kiseleff, isi acoperise sanul si implicit copilasul cu o esarfa, in mod „regulamentar”. De ce facuse asta? Ca nu cumva, Doamne fereste, vreun trecator sa ii vada 2 cm patrati din san neacoperiti de capul bebelusului si sa ramana marcat pe viata.

Acuma pe bune, nu stiu cine naiba a venit cu ideea ca asa trebuie: sa acoperi capul unui copil care este alaptat cu o esarfa tampita Pai sa manance inventatorul cu capul acoperit de o esarfa, ce ziceti, i-ar placea?

Asa sa fie? O mamica ce isi hraneste micutul este mai indecenta decat o femeie oarecare cu super push-up si decolteu ravasitor? De cand e ok sa te imbraci sexy pe strada, dar sa iti alaptezi copilul, nu?

De exemplu in poza de mai sus, cea cu ASA DA, cam cat din san se vede? Cam deloc, as zice.

Asa ca sa-i ia naiba pe aia care au venit cu ideea ca o femeie care alapteaza trebuie sa se acopere excesiv. Sau cei care au inventat asta (ASA NU):

Si cel mai rau si cel mai rau ma enerveaza si dezgusta aia care sustin ca trebuie sa alaptezi copilul in toaleta, in cazul in care sunteti intr-un restaurant, de exemplu. Ca vezi Doamne, sunt copii mai mari care te vad si raman cu sechele pe viata.

Da’ sa se duca ei naibii sa manance in buda, ia sa vedem, le place?

 

 

Copiii imbracati (prea) frumos la locul de joaca

Se intampla sa vad de multe ori in parc copii imbracati super/mega/ueber elegant. La joaca…

Eu n-o sa inteleg si pace fenomenul. Adica, ai un plod de 2-5 ani care ce face in parc? Pai normal, se joaca asa cum se joaca unul de varsta lui. Adica se catara, intra in toate noroaiele, sare in groapa cu nisip, se mai impiedica si cade in genunchi etc. Si tu ce te gandesti cand il imbraci ca sa iasa la joaca? „Stiu, o sa il imbrac foarte elegant, cu hainele cele mai bune si frumoase, eventual albe, cu pantofii aia Geox/Primigi. Si daca vrea sa faca oricare dintre activitatile de mai sus o sa-i zic ca n-are voie ca isi strica hainele.”

Acuma pe bune, ce ar trebui sa imi pese mie de cum isi imbraca altii plozii, corect? Pai fix in pix ma doare, problema apare cand Pufosenia se joaca cu unul dintre astia mici, si sare cate-o bunica/mama care ii zice alui ei „Gigel, n-ai voie mama, sa te joci acolo, te murdaresti! Iesi din nisip! Pleaca de la noroi! Nu te da pe tobogan, are praf pe el!”

Si Gigel raspunde: „Ma joc cu fetita!” (adica cu Pufosenia mea)

La care bunica/mama aruncandu-mi o privire, vazand ca stau si ma uit ca proasta si nu-i zic nimic Pufoseniei. „Pai si fetita are voie?”

„Pai are”, raspund, „ce, dumneavoastra cand erati mica nu va murdareati la joaca? Asa sunt copiii.”

Bunica/mama insista: „Dar isi strica hainele!”

Eu: „Nicio problema, cand ne intoarcem le arunc direct in masina de spalat! Asta mica sa fie fericita!”

Bunica/mama e stupefiata vazand atata prostie din partea mea. „Hai, Gigel, mergem acasa!”

 

Nota 1: Sa nu va inchipuiti ca o las pe Pufosenie sa isi rupa hainele sau mai stiu eu ce, doar o las sa zburde in voie, fara teama ca vezi Doamne, se murdareste pe pantalonii culoarea oului de rata, sau pe sandalutele albe. Eu nici nu cred ca unui copil trebuie sa ii cumperi haine foarte scumpe si elaborate. Atata timp cat sunt curate, din bumbac, copilul are lejeritate in miscare, este arhisuficient. Pe un copil mic oricum nu il pasioneaza moda. Asta cu spilcuitul la joaca cred ca e ori de ochii lumii, ori sunt ceva sechele ale bunicii/mamei.

Nota 2: O pereche de pantofi pentru copii de la Geox costa in medie 150 lei (REDUSI), pret intreg te duc si la 350-400 lei. Niste pantofi pe care un copil mic (de pana in 2 ani sa zicem) ii poarta cel mult cateva luni. Chiar si daca ii iei cu cateva marimi mai mari, 2 ani consecutiv n-are cum sa ii poarte, la cum cresc astia micii. Deci, care-i faza?

 

Donez hainute pentru bebelusi

Pentru ca Pufosenia a crescut repede, mi-au ramas hainute destule.

Cele mai multe sunt pentru iarna si sunt masura 1-9 luni, iar celelalte sunt pana la 1 an.

Pufosenia este fetita, deci predomina hainutele roz, dar au mai scapat si alte culori 🙂

Daca cineva este interesat de aceste hainute si pantofiori, toate curate, sa ma contacteze pe blog!

Mi-ar face placere ca alti copilasi sa le poarte, cum si Pufosenia a primit hainute de la alti bebelusi.

COMPLETARE: Hainutele care se potrivesc unui baietel (ca si culoare) le-am donat deja Dianei. (18 sep 2014)

Bebelusii si energiile senzitive

Bre, e ceva ciudat cand plimb Pufosenia cu carutul. De fiecare data, dar de fiecare data cand urcam dealul parcului Romniceanu, de langa Academia Militara, sau de fiecare data cand intram in parcul Izvor, Pufosenia incepe sa se agite in carut. Bai, dar se agita si se ratzoieste, nu gluma!

In rest, majoritatea drumului doarme, dar cand ajung in Romniceanu sau Izvor o ia razna.

Care o fi faza? Ce-o simti bebelusul Pufosenie acolo si doar acolo? Azi am schimbat traseul si a stat cumintica cumintica.

„Teardrop” in timpul sarcinii

Haha, radeam azi ca l-am gasit pe Sarik ascultand „Teardrop” de la Massive Attack. Culmea e ca el nu stia cu ce e videoclipul. Nu intelegea de ce radeam zicandu-i ca e foarte tematic.

Jurnal de gravida: 20 mar 2013

OK, deci da, sunt gravida in 2 luni, inca la inceput si nu se vede. Atat de la inceput incat trebuie sa ma ridic sa dau locul gravidelor in luna a 7-a sa zicem, deci burta e mini. Inca.

Mie mi se pare toata chestia asta cu copilul foarte interesanta. Si asta avand in vedere ca fiind doar un embrion micut nu simt mare lucru, dar ma gandesc cum o fi cand o sa inceapa sa miste in burta, Alien frate!

Am noroc si pana acum nu am vomitat niciodata, ceea ce s-ar traduce conform conceptiei populare ca am sanse mari nici sa nu o fac pana la sfarsitul sarcinii. E adevarat, am greturi cateodata, si mi-am pierdut pofta de mancare (n-am idee cum, eu stiam ca atunci cand esti gravida mananci mai mult…).

Acum am concediu medical cateva saptamani, ca cica trebuie sa se prinda embrionul bine in uter; nu m-au prea lamurit exact despre ce e vorba. Dar stiti cum e la spitalele de stat, totul pe banda si la revedere. Mi-a dat repede un tratament si niste indicatii, concediul si pa! ca mai erau destul gravide la coada. Ideea e ca acum am mai mult timp liber, ceea ce inseamna ca dorm intre 10-12 ore pe noapte.

Asta e faza cand esti insarcinata, ti-e muuuuuuuuuult mai somn decat inainte. Daca inainte ieseam serile/noptile, acum nu vreau decat sa ma culc. Daca ma intreaba cineva, asta e primul semn ca esti insarcinata: somnul. Cam ca la ciclu, dar mult mai rau.

Si pentru ca am timp liber, am facut cateva pro-uri pentru sarcina. Contra nu fac, daca citeste Pufoshenia cand se face mare, ce o sa zica?

Deci, PRO sarcina:

1. Cel putin pana cand incepe sa se vada burta, arat mult mai bine decat inainte, in partea de sus ma refer. Sanii stau sa imi explodeze, in rest nimic schimbat, deci o mare bila alba…hihihi, de abia astept sa port o rochie mai decoltata pe care o tineam in dulap pentru ocazii, cica. Pai nu e asta o ocazie?

2. Lumea e mult mai draguta cu tine si incearca sa iti dea de mancare.

3. Daca n-ai chef de ceva, te scuzi ca esti insarcinata si nu te simti bine. Va zic eu, nimeni nu a comentat pana acum la asta.

4. Ai motive sa iti comanzi de pe Asos rochii de gravide care sunt chiar misto, nu saci d-aia naspa de vezi prin unele magazine de la noi. Imi place la nebunie sa comand de la Asos.

5. Pot sa ii cer lui Sarik sa faca orice pentru ca eu nu am voie sa fac efort, fapt pentru care el face curat, spala si face cumparaturi, iar mama imi aduce mancare gatita. Stau in puf ca un bei!

6. Sunt foarte vesela si fericita! (Asta cand nu dorm pe mine sau la propriu).

Ca o concluzie, asta cred ca este, dupa copilarie, una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea. Am mai mult timp pentru mine, mi se pare ca am si un scop nou, pot face ce vreau, e misto, ce mai! Bine, stiu ca se impute treaba dupa ce nasc, adica o fiu cam cheauna o perioada (vreo 18 ani), dar na, no pain, no gain.

P.S. Stia careva ca exista Barbie insarcinata ?!?