N-am mai scris de mult pe blog. Ceea ce se intampla in ultima perioada m-a facut sa revin.
Sunt revoltata ca toata lumea discuta de Coronavirus in procent de 97% – „Vai, o sa ne imbolnavim cu totii!”, dar foarte putini vorbesc despre o probabilitate mult mai mare, saracia care va veni. Daca nu ne omoara virusul, murim de foame, cu alte cuvinte.
Astfel, in afara de prevederile Ordonantei Militare nr. 1/ 2020 si de indicatiile privind igiena si dezinfectarea recomandate de Ministerul Sanatatii, pe care trebuie sa le urmam cu strictete, trebuie sa fim constienti ca va urma o mare criza economica. Defapt, nu va urma, deja a inceput.
Practic, singurii care isi vor continua activitatea in conditii bune vor fi retailerii de alimente si farmaceutice. Restul au mari sanse sa dea faliment. Putini sunt cei care isi mai cumpara haine, pantofi, carti, masini. Ca sa nu mai spun despre restaurantele, cafenelele, mall-urile inchise deja si care nu se stie cand se vor mai deschide.
In Romania se vorbeste despre virus ca si cum ar mai dura cateva luni. Americanii estimeaza 18 luni, culmea, pana la urma poate tine si 2 ani.
Deja lucratorii din mall-uri intra de azi in somaj tehnic. Multi angajati din Horeca au intrat deja.
Suma care li se va plati celor intrati in somaj se cunoaste – 75% din salariul brut, plafonat la 75% din salariul mediu brut pe tara, la care se aplica si contributii. Salariul mediu brut in 2020 este 5.429 RON, ceea ce inseamna ca in mana se primesc 3.176 RON, acesta este plafonul.
Ramane de vazut cum se va aplica aceasta reglementare, inteleg ca vor fi si fonduri de la UE. Momentan totul s-a intamplat foarte repede si de abia acum lumea incepe sa se informeze unde se vor depune actele pentru a primi fonduri – inteleg ca angajatorul va plati, dar pentru asta si el trebuie sa primeasca bani. Pentru ca o firma lovita atat de naprasnic intr-un timp atat de scurt nu poate supravietui prea mult fara ajutor de la stat / UE.
In afara de izolarea recomandata de autoritati pentru a evita raspandirea virusului, este foarte important sa fim constienti ca acesta nu este singurul lucru pe care trebuie sa il facem. Noi trebuie sa ajutam economia Romaniei, deoarece criza de acum o va depasi pe cea din 2009. Cum putem face asta?
Cel mai simplu mod este sa cumparam produse romanesti. Chiar daca lantul de magazine este strain: Mega Image, Kaufland, Carrefour, este important sa achizitionam produse Made in Romania.
Apoi, sa nu dam neaparat buzna doar la hypermarketuri, ci sa cumparam si de la magazine mici, de strada. Este adevarat ca in Lidl preturile sunt mai bune, dar macar pentru produse unde adaosul este foarte mic, sa mergem la comercianti mici, locali.
Lucratorii din hypermarketuri, cei care duc marfa la raft, casieritele – majoritatea sunt platiti cu minimul pe economie, in timp ce in aceasta perioada de criza, companiile unde sunt anjagati fac profituri foarte mari.
Alta idee este sa cumparam fructe si legume de la tarani, din piata. Bine, multi dintre vanzatorii din piata nu sunt tarani, ei doar iau marfa de la tarani la preturi derizorii si o vand in piata, dar asta este o alta discutie. Despre cum ar trebui taranii sa se uneasca si sa aiba o singura voce, voi vorbi alta data. Ce este important sa retinem este sa luam fructe si legume produse in Romania. Nu neaparat rosii din Olanda, cartofi din Egipt, ci de la noi. Altfel, daca marfa romaneasca nu se vinde, producatorii nu vor putea sa continue, va fi colaps.
Putem cumpara online produse de curatare de la Farmec – brand romanesc – celebrele Nufarul si Triumf sunt de la ei. Putem lua detergenti de vase, solutii de curatare / dezinfectare. Putem lua detergenti de rufe de la Dero.
Putem cumpara carti online sau ebooks de pe site-uri romanesti, nu neaparat de pe Amazon.
Sa cumparam sapunuri, sampoane, geluri de dus si creme de la Elmiplant, Farmec, Apidermin s.a.
Sa cumparam produse pentru copii mici de la Piticot, sa zicem. Sau haine in general, daca nu sunt Made in RO, macar sa fie comercializate de firme mici, romanesti. Cum spuneam si de magazinele de cartier versus retaileri mari, si hainele si incaltamintea pot fi vandute de comercianti mici – ce-i drept, de acum incolo, mai mult online.
Sa cumparam medicamente de la Biofarm, ceaiuri de la Fares etc.
Nu pot sa ma exprim suficient cat de important este sa sustinem economia locala, pentru ca noi nu suntem America, nu avem resursele sa supravietuim un an jumate.
Chiar daca unii vor avea norocul sa lucreze de acasa in firme unde nu se vor trimite oameni acasa, unde vor continua sa isi primeasca salariul intreg, trebuie sa realizam ca si acestia vor fi indirect afectati. Poate partenerul de viata va fi afectat, poate parintii, copiii. Pana la urma, toata lumea va avea de suferit.
De aceea, trebuie ca toti sa incerce sa ajuta, asa cum pot, ca viata sa mearga inainte.
Voi ce idei aveti?
Ce mai zice Durasel 