Soferii si originile mele stramosesti

Mama conduce incisiv.  Conduce bine, cu tupeu, dar respectand regulile de circulatie si fara marlanie. Este o soferita desavarsita as spune, nu tipica femeie in trafic, de rad misoginii (barbatii in general). Pai cum sa nu fie incisiva, e pe jumatate argeseanca, fratilor!

Noi, bucurestenii, mai ales cei din vestul Bucurestiului ii cam cunoastem pe argeseni. Trec de pe o banda pe alta fara semnal, accelereaza din senin, se baga in fata etc. De la argeseni mama a luat doar zvacul in trafic, imful, cum s-ar zice. Pe vremea cand conduceam, si eu eram cam la fel. Nu mi-a fost frica la volan in general, chiar si la parcari, asta in perioada cand conduceam constant. Acuma nu stiu.

Cealalta jumatate a mamei este cea buzoianca. Pai cum sa nu-i cunoastem noi, bucurestenii pe buzoieni? Buzoienii certati cu parcarile, care lasa muuuult loc in fata sau in spate, care nu se aliniaza la bordura, care ocupa strada sau trotuarul, depinde unde parcheaza. De aici am impresia ca mama n-a luat nimic, ea este o impatimita a parcarilor perfecte. Probabil este exceptia care confirma regula. Eu, cum n-am mai condus de multisor, tind sa cred ca partea mea buzoianca primeaza. (Proud to be buzoianca.)

Tata este si el pe jumatate buzoian si ii cam calca pe urme mamei. Dar na, ambii sunt nascuti in Bucuresti, deci sa parchezi pe locul unei cutii de pantofi (fara sa zgarii masina) este la ordinea zilei.

Iar bunica din partea tatei este bucuresteanca, adica perfecta. 🙂

 

P.S.   Sarik al meu incerca sa parcheze in fata blocului si zice: „Ai naibii buzoieni, au ocupat tot locul. Ia uite-l si pe argeseanul ala, era sa intre in mine cand parchez!” Iar eu: „Bravo, Sarik, intr-o fraza mi-ai jignit tot neamul!”

 

* Nota: N-am nimic cu buzoienii si argesenii, ba chiar imi sunt foarte dragi. Pai nu sunt ei bunicutii mei/ strabunicutii Pufoseniei?

 

 

Evolutia bauturii odata cu varsta

Pentru ca timpul trece si ma apropii incet, foarte incet, dar sigur de 30 ani, am inceput sa inteleg rolul bauturii in viata. Sau mai bine zis, cam ce bauturi alege o persoana  (adica eu) pe perioade din viata sa.

20 ani: Cand de abia implinisem 20 de ani si lucram in publicitate, cele mai tari petreceri le dadeam in Club A. Pe atunci fie nu era asa de aglomerat in Club A si de plin de fum ca acum, fie acum am imbatranit 🙂 (sigur tot asa era, numai ca atunci nu imi pasa). Si atunci o dadeam cu vodca, sau daca vroiam sa ma ametesc mai repede, combinam o Absolut cu Tuborg Strong, ce vremuri.

25 ani: Parca incepuse sa imi placa whiskey-ul, numai ca n-aveam deloc gusturi. Adica beam Ballantines…

25+ ani: M-am dat pe Chivas Regal, yo! Doar ca numai in delegatii (care totusi sunt destul de multe). Traiasca decontarile!

Sunt curioasa ce o sa imi faca cu ochiul la 30 ani.

3 chestii despre Ploiesteni

Weekendul trecut am fost la o petrecere foarte draguta la gratar in Ploiesti. In afara ca lumea e foarte de treaba pe acolo am observat despre ploiesteni urmatoarele caracteristici comune si diferite fata de noi, bucurestenii.

1. Toti ploiestenii vorbesc incet. Iar prin „incet” nu ma refer la lent si taraganat, gen ardelenii, ci pur si simplu in surdina. Fata de ploiesteni mi se pare ca bucurestenii urla. Mi se pare ca eu urlam printre ei.

Ce mi s-a parut haios este ca de obicei pe Sarik al meu nu il intelege multa lume din prima, pentru ca si el vorbeste tot incet. Dar printre ploiesteni se facea inteles din prima, la mare arta. Haha, ca sa intelegeti cum vorbesc ploiestenii, inchipuiti-va ca merg niste romani in Italia. Ploiestenii fata de bucuresteni sunt ca romanasii fata de italieni, care stim cu totii ca urla din toti rarunchii cand vorbesc si mai dau si din maini.

2. Ploiestenii au apa calda la apa rece si apa rece la apa calda. Adica apa curge calda in dreapta si rece in stanga, fix pe dos fata de cum montam noi apa in Bucuresti.
(acuma nu sunt sigura ca  asa e prin tot Ploiestiul sau doar la tipul la care a fost petrecerea era apa pe dos…)

3. Barbatilor ploiesteni le place sa poarte borsete. Bai, dar la toti, adica nu era unul fara borseta.

Mi s-a parut destul de haios avand in vedere ca in Bucuresti doar barbatii mai in varsta poarta borsete, cei tineri tinandu-si portofelul si telefonul direct in buzunarul de la pantaloni. Si poate doar metrosexualii sau hipsterii care au ei ”male purses” ale lor.

Cum am devenit Bau Bau

Stiti cum e cand tot te rogi de unii sa iti trimita niste fisiere/documente/informatii pana nu mai poti si ei iti dau din parti? Adica ai deadline si te milogesti: „Va rog, imi trimiteti si mie balantele alea, si daca puteti si niste declaratii 112/300/390? Si stiti, niste solduri ne-ar mai trebui, si niste fise de cont.”  (please, please mult si plecaciune in fata telefonului).

Si aia iti trimit? Trimit pe naiba sau iti trimit in pdf. Acuma sincer, cam ce ati prefera: un mare tabel de sute de randuri pe 12 coloane in excel sau in pdf? Ca astia imi trimit totul numai in pdf, sunt sadici, adica ar trebui sa introduc eu datele in excel ca sa pot face totalurile si alte calcule.

Dar sa inchei cu divagatiile pline de frustrare (cum altfel?) Bre, le-am dat de hac!!! Satula sa le tot cer si sa nu imi trimita sau sa imi trimita in bataie de joc, adica incomplet si in pdf, le-am zis: „Stiti ce, daca nu imi puteti trimite tot ce va cer pana maine sa stiti ca vin eu pana la dvs in oras (adica la mama dracu’) si iau totul in copie si fisele de cont in excel pe stick.” Asta daca nu imi trimit pe mail, na!

Contabila imi raspunde pe tonul acela dulce si bland cu care ii vorbesti unui copil retard ca ei nu au scanner. Pai nu e nici o problema, de aia si merg la ei sa iau in copie. „Pai da”, zice contabila, chiar si mai dulce decat inainte, „dar noi nu avem nici tonner la xerox, asa ca nu puteti copia”.

„Lasa, lasa (io de colo), merg cu tenculetul cu declaratii pana la xeroxul de pe bulevard, asta sper ca e in regula.”

Contabila o da din colt in colt. Eu tare pe pozitie, ca daca nu stau infipta ma asteapta nemurirea la serviciu, ca numai eu stiu cat overtime trebuie sa fac dupa ca sa recuperez timpul in care tipa nu mi-a trimis ce i-am cerut.

„Chiar trebuie sa veniti?”

„Pai da, stiti doar ca predarea raportului se face in 2 saptamani. Dar nu va faceti probleme, doar vin si iau ce imi trebuie.”

Bai, si pana la urma cedeaza. Si zice: „Eee, dar ce atata deranj, doar nu o sa veniti pana la noi doar pentru cateva documente! Pai da’ vi le trimitem noi imediat!” (hmmmmm…)

„Chiar puteti face asta?” intreb eu inocent. „Nu este prea complicat?”

„Cum sa fie complicat, pai doar nu o sa va punem pe drumuri pentru atata lucru.”

Bai, si intr-o ora jumate imi trimit tot, dar tot, adica excel-urile si teancul de declaratii, state de plata (pe unele si in dublu exemplar, doar sa fie siguri ca mi-au trimis tot si ca nu mai vin). Orice doar sa nu vin.

Am devenit si Bau Bau…

Care e diferenta dintre zborul la business class si ala la economy

Culmea, foarte mare nu e diferenta. De fapt e chiar mica.

Pentru ca a trebuit sa luam bilete de pe azi pe maine, iata-ma zburata in minunata delegatie la business class. La economy se vandusera toate bilelete, asa ca fortate de imprejurari, Durasel si Sefa s-au indreptat pe calea aerului spre teritorii virgine inca de audit. Inca…

Ce se intampla la business si nu se intampla la economy? Pai sa o luam in ordine:

1. Ai scaune mai maricele, adica in loc de trei locuri pe fiecare parte, la business ai doar doua.

2. Ai de asemenea mai mult loc la picioare. Eu de exemplu am stat intinsa picior peste picior doar asa, gen „ai vazut ca si in avion se poate?”

3. Ai o masuta hoata care se scoate din manerul scaunului. Eu nu m-am prins de smecherie, asa ca la intrebarea stewardesei „doriti sa luati micul dejun?” in afara ca mi-am belit ochii cat cepele (ca n-am mai prins mancare in avion dinainte de criza, acum dau cel mult un Snickers sau un Rontzy), mi-am si dat seama ca n-am masuta. S-a rezolvat repede, stewardesa, dupa o evaluare profesionista din ochi, s-a prins ca eu habar n-am care-i treaba cu masuta, asa ca mi-a scos-o ea din maner si mi-a pliat-o.

4. Dupa cum zic si la pct 3, ti se da de mancare. Bine, nu va inchipuiti acum un mic dejun copios, cu carnati si oua Benedict (nu stiu exact cum se gatesc dar suna cool), dar am primit niste felii de pui cu un fel de gem si salata de cartofi, plus eterna chifluta cu unt. Acum nu stiu, dar chifluta asta are farmecul ei, si parca m-am bucurat mai mult de ea decat de restul mancarii.

5. Stewardesele sunt mai serviabile. Si pentru ca esti in cap de rand, primesti primul mancarea si atentia.

Aaa, si ce mi s-a parut haios: in timpul zborului stewardesa trage o perdea, chipurile sa te separe pe tine ala de la business de pleava de la economy. Dar parca ar fi perdea de dus.

Oricum, pe langa figuri si alte alea, scaunele late chiar fac diferenta. Mai ales daca ai in fata un zbor lung. Uite, de exemplu, asta vara, cand am zburat la Barcelona, eu m-am pus la geam, Sarik la mijloc, iar la margine, vine frate ditamai femeia. Care, dupa ce se aseaza pe scaun, adica jumate pe Sarik si jumate pe coridor, de trebuia sa se urce pe Sarik 3/4 cand treceau cu carutul cu mancare, cauta in geanta si scoate un sandwich cu snitzel de pui. Privirea lui Sarik in momentul ala: priceless.

Iar mancarea nu e nici ea de lepadat. Pai unde a mai pupat cineva papica pe Tarom, zboruri interne (exclus Ronzi mai sus mentionat)? Si cum regula de aur in audit este : „mananca tot ce prinzi, nu stii daca mai primesti mai incolo”, am savurat deliciosul mic dejun.

Experiente naspa in metrou sau de ce au tupeu aia de la Metrorex sa comenteze despre salarii?

Sunt una dintre multele fiinte care a ales ca mijloc de transport metroul. A ales, cam mult spus, a fost obligata sa aleaga… Asta era varianta A. Varianta B ar fi fost tramvaiul 41, dar care la mine ajunge cu burta deja, dupa ce ii culege pe toti cei din Drumul Taberei (unde nu e metrou, deci va inchipuiti). La mine nici nu te mai poti urca…

Ar trebui sa fiu relativ fericita, am statie de metrou in fata blocului, viitorul suna bine, nu?

Pai cum sa sune bine cand trebuie sa schimb de doua ori si sa merg cu trei metrouri!!! pentru ca nu exista linie pana pe 1 mai). Tramvaiul dupa cum am spus, pica din start. Nu sunt sinucigasa.

In afara ca petrec 40 min la metrou dus, 40 intors, mai sunt si oameni cacalau, care dupa 15 septembrie, respectiv 1 octombrie (uraaa pentru studenti) parca s-au facut de 5 ori mai multi. Adica vara cand pleaca lumea in concediu, si mai ales cand este vacanta studentilor si a elevilor e reveneala. Prin reveneala inteleg ai loc  sa stai in metrou, si  cine stie, poate prinzi chiar si loc pe scaun. Atunci poti citi dupa pofta inimii si drumul nu mai pare atat de lung si de nasol.

Dar ce sa-i faci in restul anotimpurilor?

Uite azi de exemplu. Vazand ca ieri era omorul de pe lume m-am hotarat sa plec cu 10 minute mai devreme de acasa (adica sa ma si scol mai devreme…) ca na, poate prind mai gol metroul inspre Eroilor. Al dracu metrou a venit la 8:14 si nu l-am mai prins, iar urmatorul a venit la si 24 minute!!! Ce tampiti astia de la metrou, isi bat joc de oameni, si mai au pretentii si la nu stiu ce salarii, in conditia in care la ei salariul e minim 500 euro. Mama lor…Pai stiti ce puhoi se formeaza la mine in statie dimineata daca metroul vine la mai mult de 5 minute? Ei bine, puhoiul era dublu, ca a venit dupa 10.
Am reusit sa ma strecor in metrou, „strecor” nu prea e cuvantul potrivit, ca m-au ajutat aia din spate cu impinsul…Da’ ce sa faca saracii, daca Metrorexul nu trimite dracu’ mai multe metrouri. Sa astepte pan’ la primavara sa ajunga la serviciu?

Eram ca sardelele, om in om, si nici nu aveam de ce sa ne tinem, ca in vagoanele astea noi in zonele din dreptul usilor nu sunt bare, cam pe 1,5-2 m patrati. Ei bine, nu stiu ce naiba il apuca pe conductor, si dupa ce isi ia avant, chipurile sa mai recupereze din intarziere, o data pune o frana dobitocu’ de cadem toti ca la domino. Bai, pe bune, nu aveam de ce sa ne tinem, asa ca aia din spate au cazut pe mine, iar eu pe aia din fata. Parca eram in filme americane de actiune, parca eram in „Speed”, asa facea metroul ala cu noi. Da macar aia din „Speed” aveau loc pe scaun. Noi palanca la pamant. Eram om in om, mi s-a taiat respiratia.

Acum nu ca sunt o mare doamna, mai dar toata chestia asta mi se pare degradanta. Si nu se intampla o singura data, e zilnica. Mi se pare degradanta situatia in care suntem pusi noi, platitorii de abonamente si bilete. E pur si simplu penibil sa nu asiguri un flux continuu de metrouri la macar 5 minute in orele de varf.

Si mai e penibil si cate linii de metrou avem intr-un oras cu doua milioane de locuitori – 4 linii!!! Dintre care a 4-a e foarte foarte scurta, uneste Basarab de 1 Mai – 2 statii. Acum pe bune, chiar n-au fost in stare sa mai faca linii de metrou? Sau pe aia inspre Drumul Taberei, ce naiba asteapta sa o termine? Am auzit ca tunelul ar fi sapat de pe vremea lui Ceausescu, de ce naiba nu investesc odata in amenajarea statiilor? Noi ar trebui sa mai avem ca popa vreo 3 linii pentru un trafic fluid. Plus una circulara, cum au si strainii, care sa uneasca razele liniilor care merg din centru spre cartiere. Dar na, lasa-i pe prosti sa se inghesuie, ce atatea investitii…

Maine e tentativa a doua, incerc sa plec si mai devreme de acasa (la naiba, in curand o sa plec de la 5) poate poate. Asta ca sa nu zic ca n-am incercat. Bleah!

 

Pentru iubitorii de mancare sanatoasa

S-a creat de ceva vreme deja un mare hype cu mancarea sanatoasa: salata e buna, cartofii prajiti nu, pestele gatit in abur e bun, cotletul de porc Doamne fereste!, cina dintr-o supa crema si crutoane e cea mai buna alegere, o pizza cu salam no way.

Pana la urma ce e cel mai bine? De ce trebuie sa ii ascultam pe aia care ne dau tot felul de sfaturi din ecranul tembelizorului / din reviste „glossy” (ce cuvant fara lucitor fara nimic), care ne fac sa credem, ba nu, sa fim convinse, ca doar o mancare de linte ne va aduce fericirea? A da, si energia…

Sincera sa fiu, habar n-am daca toata chestia asta cu energia din legume si fructe e adevarata. Imi amintesc perioada din scoala generala si din primul an de liceu cand am incercat sa tin un regim drastic cu ciorba de varza…da, celebrul regim cu ciorba de varza. Pentru cine nu stie, se mananca in orice cantitate si de cate ori pe zi vrei ciorba de varza care nu prea trebuie sa contina altceva decat varza, eventual lamaie si niste patrunjel, habar n-am, dar oricum, saraca vai de ea. Pot sa spun ca dupa vreo trei zile de abia mai aveam energie sa merg la scoala. De atunci nici nu mai mananc ciorba de varza, niciodata n-am mai putut.

Bine, stiu, toata faza asta a fost extrema. Adica am vorbit acum despre o dieta, nu despre un stil de viata.

Dar si asa, ca stil de viata, cum poate cineva sa creada ca poata sa manance doar cereale (de ovaz!!!) dimineata cu lapte de soia (!!!), la pranz un gratar de peste cu legume fierte in abur, iar seara eventual fie un gratar de pui, fie cina de fructe. Cina de fructe?!? wtf? Si totusi aud des polologhia asta, cam asta vor nutritionistii sa papam pentru a ne mentine mai sanatosi si vigurosi si plini de elan tineresc.

Sa nu fiu inteleasa gresit, si salata e buna, chiar foarte buna, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ii fac statuie si sa comand la fiecare iesire cu prietenii doar o salata (fie ea si Caesar, care barem are piept de pui) si niste apa plata cu lamaie.

Acuma na, fiecare zice ce vrea. Totusi, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand mananc numai mancare usoara si nici un strop de carnita cu nitel os si grasime, nimic prajit si nici macar niste M&M’s, dupa o zi – doua, simt cum nu mai am energie nici sa parcurg cele 10 minute de mers pe jos de la metrou la minunatul meu birou. Pur si simplu simt ca nu mai am vlaga. Si am in continuare o senzatie de insatisfactie si mai ales o tzafna, pe care de obicei, cand imbuc niste carnita buna de purcel nu o am.

Sunt o mancacioasa, cand cineva ma intreaba in gluma: „Pai ce, tu mananci ca sa traiesti sau traiesti ca sa mananci?” recunosc mandra: „Traiesc ca sa mananc!”

Si stiti ce? Imi place de mor sa ajung seara acasa si sa ma astepte Sarik cu o pizza de la PHD – (Europeana ar fi perfecta). Si da, prefer sa fac miscare cat  mai multa decat sa ma abtin de la mancare.

In concluzie: inteleg sa se spuna peste tot ca mancarea sanatoasa e buna, pana la urma aduce un aport de vitamine, carbohidrati si proteine foarte necesar organismului, dar sunt satula sa aud sus si tare ca de fapt lumii chiar asa ii place sa manance, ca toti o fac pentru ca mancarea asta e cea mai buna si mai gustoasa. Yeah right, ca sigur nu le-ar placea mai mult o friptura cu cartofi prajiti/niste hamburgeri/inghetata/clatite cu ciocolata/carnati cu bere/pizza…

Si acum un banc tematic:

– Soţia mea susţine că e mai bine să consumi legumele crude.
– Nici soţiei mele nu-i place să gătească.

Cel mai bun liceu din Bucuresti si din Romania

Azi am aflat stirea: Colegiul National „Sfantul Sava” a fost desemnat cel mai bun liceu din Bucuresti si din Romania in 2010.

Topul liceelor a fost facut luand in considerare notele de intrare la liceu, notele de la bacalaureat, rezultatele de la olimpiade.

Sunt foarte bucuroasa pentru ca acum ceva vreme eram si eu o scolarita emerita pe bancile acestui liceu, iar stirea mi-a trezit amintiri frumoase. Bravo, Sava!

Pe locul al doilea pe tara se gaseste Colegiul National „Mircea Cel Batran” din Constanta, urmat de Colegiul National „Vasile Alecsandri” din Galati, iar in clasamentul pe Bucuresti – Colegiul National „Mihai Viteazul” pe doi, si Colegiul National de Informatica „Tudor Vianu” pe trei.

Acum ma duc sa rad de Sarik, el a terminat „Mihai Viteazul”. Mda, old habits die hard.

CFR e jenibil

OK, tocmai m-am intors de la munte. Vorba aia, ce vreme superba, ce racoare e, ce bine se doarme noaptea, ce natura, ce minunat…ce drum nasol cu trenul.

Bre astia de la CFR, cum e posibil sa dai 28,5 lei pe un bilet la accelerat cls II, Bucuresti Nord – Sinaia, 28,5 lei!!! si sa faci 3 ore pe drum?!? E pana la urma penibila distanta de 122 km din Bucu pana la Sinaia? Cum sa faci 3 ore? Sau si mai si, cum sa te lase la intoarcere sa astepti 1 ora trenul care vine de la Satu Mare si dupa aia sa mai si intarzie cu nonsalanta un sfert de ora peste cele DOUA ore cat ar fi trebuit sa dureze drumul?

E fapt bine cunoscut ca de vreo 4 ani cred fac astia de la CFR niste lucrari la linii prin Campina, si trenul merge incet, incet, foaaaaarte incet, cu ochii mortului, se si opreste la un moment dat prin zona aia, si nu intelegi de ce. Bla, bla, bla!

Sa i-o spuna lu’ Mutu pan’ la urma, dar culmea e ca nici un calator nu primeste o parte din bani inapoi. Intarzie trenul si gata. Sarik zice ca cica poti aplica sa iti primesti banii inapoi, nu stiu exact ce petitie trebuie sa faci, dar ca cica de abia prin 2014 pupi ceva.

Aaa, si sa va zic si bancul zilei: Rapidul si Intercity-ul au supliment de viteza, ca de aia e si biletul mai scump, deci platesti supliment de viteza si faci 120 km in 3 ore (3 ore si un sfert chiar). Asta ca sa nu mai zic de asta iarna, cand ma intorceam din Brasov, si am facut cu Rapidul 5 ore pana in Bucuresti, ce mai, scaunul luase de mult forma fundului meu!

Deci gata, daca nu ma decisesem deja, de anul asta ma pun serios pe strans bani de masina. Cum spuneau chihuahua aia din „Beverly Hills Chihuahua”: „NO MAS!”

Pentru cine e interesat de chihuahua astia, uite colea un link! Da,  iubesc „Beverly Hills Chichuahua”, cutest thing evaaaaar!

Cel mai dragut clipulet

Asta-i cel mai dragut clipulet de pe Youtube! Si cel mai bun pentru moral, vorbesc serios, oricat de mult ar ploua in concediul la mare, oricate chestii ai avea de terminat la serviciu, oricate filme gen „Twilight” ar aparea pe piata si oricate clipuri ar scoate Justin Bieber, clipuletul asta ridica moralul instant!