Gata, a inceput „Spartacus Gods of the Arena”

Iupiiiiii, azi m-am uitat la primul episod! L-am asteptat de ceva vreme, mai ales ca „Blood and Sand” a si cam fost singurul serial la care m-am uitat in ultimii ani.

Primele impresii:

– se reiau personajele din prima parte, si ne arata cum erau inainte (bine, unele sunt putin exagerat de dragute, vezi Lucretia, dar n-am de gand sa pun asta la minusuri). Batiatus e un tip plin de aspiratii, care e prieten cu Solonius (!?!), se poarta frumos cu gladiatorii si isi iubeste la disperare nevasta. Lucretia este foarte indragostita de sotul ei, nici prin cap nu i-ar trece sa il insele sau sa urzeasca toate intrigile alea cu care suntem obisnuiti, dar o invata o matracuca la rele. Mde…

– decoruri si costume si coafuri misto, asa cum stiam deja. Imi place la nebunie perioada antica, de aia ma si uit la serial.

– gladiatorul ala nou, starul lui Batiatus, are o fata de prost de te seaca.

– actiunea merge putin incet, dar am rabdare.

– daca v-ati obisnuit cu scene de caft pline de sange si hmmm…nisip, bingo, asta aveti si acum. Cand ii taie lu’ unu capu’ e atat de realist ca i se vede si traheea. Mi-am dat seama ca intre cele doua sezoane am devenit o delicata si parca as fi vrut sa mai fi putut sa taie din scenele astea.

– la fel si cu scenele de sex, acum sunt si mai multe. Sincer, ar mai fi putut sa taie si din ele, ca na, mi-ar placea mai multa actiune si nici nu mai am 14 ani.

Pe scurt, a inceput bine. Sunt si minusuri ce-i drept, dar ce mai sunt cateva chichite in fata entuziasmului de a vedea noul sezon! De abia astept saptamana viitoare si noul episod. Cand ma intorc din Sibiu gata si episodul!

 

 

Spartacus: Gods of the Arena – premiera

Ca o mare fana a serialului „Spartacus: Blood and sand” ce sunt, nu am putut decat sa ma intristez cand au amanat sezonul 2 pentru ca actorul principal Andy Whitfield s-a imbolnavit de cancer. Saracul de el…

Pana gasesc un actor care sa il inlocuiasca (cica ar putea fi Wentworth Miller) s-au pus pe filmat un prequel. O sa fie o mini-serie, un calup de 6 episoade, in care povestea e focusata acum pe Batiatus si pe ascensiunea ludus-ului sau. Iar ca gladiator principal este introdus Gannicus (tipul solid cu fata de prost din poster). El este cel care ii va aduce glorie si renume lui Batiatus, cica…

Asa incepe povestea…inainte ca Spartacus sa ajunga la Roma si sa devina „Spartacus”.

Premiera este in ianuarie 2011. Si adaug cu aceasta ocazie serialul pe lista celor 5 filme must see din 2011. Mai multe despre lista in alt post.

Sunt curioasa totusi cand filmeaza sezonul 2, si prin sezonul 2 spun continuarea povestii primei parti, nu inceputul. Adica dupa ce Spartacus evadeaza cu ceilalti sclavi.

Imi pare bine ca totusi nu stau degeaba si filmeaza, si imi pare bine ca revin personajele Lucretia (Lucy Lawless – am iubit-o in Spartacus, o ador in Xena) Batiatus si Crixus, si o sa vedem printre altele cum devine Crixus „The Champion of Capua”. In rest mai apar si Doctore, Naevia, Usher si Solonius, care in mini-seria asta este prieten cu Batiatus?!?

Bai, dar acuma nu stiu, dar are noul gladiator o fata de prost de bubuie. Vorba aia, „all muscles, no brain”. Pai Spartacus era parfum fata de el. Chiar imi pare rau de actor, sper sa se faca bine.

Mai multe informatii despre prequel aici.

Voi ce parere aveti de noul gladiator si de ideea de prequel?

Se zvoneste ca Wentworth Miller va fi noul Spartacus

Dupa ce filmarile pentru sezonul al doilea al serialului „Spartacus: Blood and sand” au fost sistate deoarece protagonistul Andy Withfield a fost diagnosticat cu cancer, producatorii au inceput cautarea unui actor care sa il inlocuiasca.

Aparent noul Spartacus va fi Wentworth Miller (il stiti din „Prison Break”)…asa umbla vorba.

De abia astept sa se filmeze continuarea seriei, ca tare mi-a mai placut prima parte. Eram abonata in fiecare saptamana.

Habar n-am cum o fi Wentworth asta in rolul lui Spartacus, ramane de vazut. Oricum, este clar ca producatorii vor tot un tip trecut nitel de 30 de ani si cu accent britanic.

 

 

Lume, lume, incepe Animest 2010!

Maine, pe 8 octombrie incepe festivalul de animatie „Animest” care haha, in ciuda numelui, nu are numai anime-uri (desene dintr-alea japoneze). Nuuu, de fapt vine de la „animatie fest”. Stiu, e destul de clar, dar multa lume m-a intrebat daca nu dau numai desene japoneze si mi s-a aprins beculetul intr-un tarziu glorios.

Festivalul e misto rau de tot, cu tot felul de desene care mai de care, nu numai Disney, Pixar sau de Miyazaki (cine stie cunoaste) dar si alte animatii, scurt metraje, pe cat de necunoscute pe atat de patrunzatoare.

Eu am nimerit intr-un an la desenele horror – sau cum se spune acum „creepy” si chiar erau altceva. Habar n-aveam unde merg, am zis hai sa intru si sa vad, si dupa nu prea intelegeam unde sunt caprioarele si iepurasii. Sau ma rog, erau ele, dar sucite si rasucite, si tot felul de idei macabre. Nu ma omor dupa „creepy” desene, dar pana la urma e vorba si despre altceva, si trebuie satisfacut si segmentul asta de public, nu?

Si nu ca nu e chiar draguto-adorabil posterul? M-am intragostit de oita asta, vreau sa imi iau si eu un tricou cu ea.

Festivalul se tine intre 8 si 17 octombrie, in mai multe cinematografe din Bucuresti (Patria, Union, Scala), iar programul exact in gasiti aici, adica pe site-ul oficial al festivalului.

Eu ma duc maine, chiar la deschidere, ca vreau sa prind „Iluzionistul” la Patria. Incepe la 19 si merg in brigada mare, cu pretenarii and stuff. Poate cooptez si cativa colegi, ca vad ca sunt interesati. „Iluzionistul” nu e filmul ala artistic cu Christian Bale si Hugh Jackmann, ci e un desen animat. N-am apucat sa vad decat trailerul, nu stiu foarte multe despre el, decat ca este vorba despre un iluzionist – magician (daaaaaah!) care incepe sa nu mai aiba succes la public si incercarea lui de a se face mai comercial si mai cu priza. Asta zice trailerul. Mai multe n-am citit pentru ca stiti cum e, intri pe imdb, vezi ca are nu stiu ce nota acolo, mai citesti niste comentarii si in functie de asta te duci la un film sau nu. Dar de data asta vreau sa fiu surprinsa.

Si as mai vrea sa merg si la „Despicable me” – „Sunt un mic ticalos” cum e cunoscut el in popor. Si daca mai pot si la alte desene. Cred ca si la cateva scurt metraje, dar nu alea horror, nu stiu, chiar nu sunt acum in dispozitie pentru asta, iar daca nu sunt eu in dispozitie, Sarik n-o sa fie nici in 1000 de ani. Just lovin’ Sarik!

Asa ca „Lume, lume, maine e marea deschidere a Animest 2010 in Bucuresti”! Mergeti si vedeti.

Ce invata italienii despre romani din filmul „Mar Nero”

Vineri am fost sa vad „Mar Nero” la cinema Studio in cadrul „Noptii albe a filmului romanesc”. La „Francesca” n-am mai stat, desi imi propusesem, ca mi se cam facuse foame.

Ce pot sa spun despre film? Mi-a placut in linii mari (lui Sarik deloc, dar asa-i el…) asta pana sa il fasaie in final. Da, m-a enervat finalul abrupt. Adica fix ce era mai interesant de vazut, adica evolutia personajelor, si mai ales a personajului Gemma, dupa ce ajunge in Romania, lipseste.

Ideea filmului este  foarte actuala si din ciclul „hai sa facem filme in care sa aratam cat de nasoala e viata romanilor, eventual hai sa avem si o tema cu ceva comunism” (in „Mar Nero” nu e nimic cu/despre comunism, dar ma mir, ca majoritatea cam asa sunt facute). Tanara romanca Angela (interpretata de Dorotheea Petre care imi place foarte mult)pleaca in Italia sa faca bani si se angajeaza sa aiba grija de o doamna in varsta –  Gemma, careia ii murise sotul si de care nu prea avea chef familia sa se ingrijeasca, in afara de banii platiti Angelei. Asa se si intampla cu multi batrani din pacate. La inceput italianca nu prea o are la inima pe romanca, idei preconcepute and stuff (gen italienii zic despre romani ca sunt tigani, cum este si numita Angela o data in film), dar cu timpul devine cucerita de sufletul bun al Angelei si de purtarea sa aleasa, si ajunge sa o iubeasca si sa o respecte.

Pana aici e in regula. Scenariul nu este prea alert, dar mie mi-a placut. Dar sfarsitul!!!

Angela il iubeste foarte mult pe sotul ei, Adrian, caruia ii trimite bani, haine, pantofi, ce apuca. Si dobitocu’ ce face? O iubeste, o asteapta, o viseaza? Pe dracu’! Se muta la una!!! Dap, cum ati auzit. Acuma ca el o inseala ce sa zic, nu e nici primul nici ultimul, dar faptul ca Angela il iarta imediat dupa ce se intoarce la ea, asta e foarte enervant. Adica astia doi nu aveau nici macar copii, ea este frumoasa, el nu debordeaza, ea face banii, el nici atat.

Sincer, dupa ce vad filmul asta italienii (ca e coproductie romano-italiana) o sa creada despre romani urmatoarele lucruri:

1. Femeile romance sunt toate frumoase si cu suflet bun.

2. Barbatii romani nu prea.

3. Femeile romance muncesc pe branci pentru bani, in timp ce barbatii romani freaca duda si asta li se pare ok.

4. Daca iti inseli femeia romanca nu-i nici o problema, e suficient sa te intorci la ea si esti iertat.

5. Data iti bati sotia romanca nu-i nimic, ea va continua sa iti fie fidela si sa te ierte de nspe mii de ori. (aici fac referire la personajul Maiei Morgenstern care-i maritata cu un tampit care o bate)

6. Toti romanii sunt saraci lipiti, peste tot in Romania sunt numai drumuri desfundate, blocuri care stau sa cada, oameni care au ca unic mijloc de trasport barca, eventual calul si caruta, iar aia mai avuti o masina vai steaua ei.

7. La televizor se da pe heavy rotation Cleopatra Stratan.

Cam asta e.

Aaa, si ce mi s-a mai parut amuzant e ca Maiei Morgenstern i-au dat cam 5 replici in total in film, iar lui Vlad Ivanov zero. Cum zero? Uite asa, nu zice omul nimic nimic tot filmul. Stiu ce o sa spuneti, ca nu mereu e nevoie de replici, ca pot fi roluri de creatie doar din priviri si din trairea personajului. De acord, dar asta sincer nu mi s-a parut genul ala de rol. Asa ca prezenta celor doi in film nu prea mi s-a parut justificata, puteau sa ii puna pe oricare alti doi actori. But hei, e doar parearea mea, sunt convinsa ca aia de la casting nu gandeau asa.

In concluzie, merita vazut filmul? Cu mana pe inima spun „DA”, dar asteptati-va sa nu fie cel mai alert film din viata voastra, o sa aveti parte de cadre lungi si priviri aruncate, asa, in stilul filmelor europene. Dar daca nu ar fi asa, cum ne-am mai da seama ca e film european, nu? Sunt si niste scene foarte induiosatoare, sunt chiar si cateva replici haioase, deci merita. Dar finalul, daca as putea sa il schimb…

Sarbatoarea filmului romanesc se face printr-o noapte alba

„Noaptea e un sfetnic bun” se zice.

Astazi, pe 17 septembrie, dupa cum scrie si pe posterele cu ghiotura din oras, are loc „Noaptea alba a filmului romanesc”. Se desfasoara in mai multe cinematografe din Bucuresti (sau chiar in aer liber) unde vor rula filme mai noi sau mai vechi, cum altfel decat romanesti. O sa fie premiera filmelor „Marti dupa Craciun” si „Nunta in Basarabia”, pe care vreau din tot sufletul sa le vad mai demultisor, plus multe alte productii.

Programul este afisat aici, adica pe site-ul Tiff.

Asa ca diseara singur merg si am ales sa ma duc la Cinema Studio de la 19, ca n-am apucat pana acum spre rusinea mea sa vad „Mar Nero” si „Francesca” (da, trendul italian e pe val :)) . „Marti dupa Craciun” si „Nunta…” le vad in curand, ca de abia s-au lansat (ruleaza in alta parte in seara asta si n-am cum sa ajung la toate…). Dap, mi-am facut un orar deja cinematografic, si sunt foarte entuziasmata. Uraaaaa!

Sper sa mearga cat mai multa lume, pentru ca filmul romanesc si european in general, este mult diferit de productiile americane. OK, poate parea mai plictisitor uneori (gen cadre lungi, fara dialog, actiune lenta, sau chiar nici o actiune, vezi „Politist, adjectiv”) dar un astfel de film iti face o impresie, pur si simplu cand ai iesit din sala continui sa te gandesti la el. Multor filme americane nu prea le iese asta. Plus ca mie imi plac mult filmele de suflet…dap, I’m a sucker for them.

Fara sa ma mai intind la vorba, sunt foarte fericita pentru seara asta!

Cateva chestii care nu se leaga in „Inception”

Am fost aseara sa vad „Inception”, ca la cate citisem despre film, am zis ca mor de curiozitate daca nu il vad. Bine ca l-au adus repede si in Romania!

Filmul e misto, pe bune e misto, nu are neaparat o idee noua, sa patrunzi in visele oamenilor este un subiect abordat de ceva vreme deja (remember „Matrix”?), dar e un film care te prinde. Are multa actiune, un scenariu catchy, efecte speciale dementiale (mi-a placut la nebunie cand nu mai era gravitatie) si mai ales, ca si „Matrix”, acel ceva care te pune pe ganduri. Acel ceva care te face sa reflectezi asupra ideii din film chiar si dupa ce ai iesit din sala. Si acum, cu mana pe inima spun, cate filme mai sunt capabile de asta? De obicei intri, vezi filmul si pleci. Si gata. Si dupa aia mergi la alt film…

Despre ce este vorba? Despre Dom (Leonardo DiCaprio) care este un hot de idei din vise. Se procedeaza in felul urmator: adormi victima (cea de la care vrei sa furi informatiile), patrunzi in visul ei si o faci sa iti divulge un secret (direct sau indirect, e mai complicat de explicat exact cum). Doar ca ultimul sau client, Saito, vrea altceva. Ceva nou pentru echipa lui Dom, dar ceva ce Dom a mai facut o data: nu sa fure o idee, ci sa planteze o idee noua in mintea victimei. Adica dupa ce victima se trezeste din vis, sa actioneze in consecinta noii idei intrate in mintea sa, crezand ca de fapt este de fapt ideea ei, sau ca dintotdeauna a gandit asa. Asta este „inception”.

Acum, pentru cei care au vazut deja filmul, sigur au remarcat cateva discontinuitati in scenariu. Sau cel putin eu sunt nelamurita asupra catorva chestii. Si anume:

1. De ce cand Dom si echipa sunt in cel de-al treilea vis, exista gravitatie? Ca parca tot ce se intampla in primul vis se rasfrangea si asupra urmatoarelor? Adica, atunci cand Yusuf sare cu masina de pe pod, in visul al doilea nu mai exista gravitatie, asa cum era si normal, dar in al treilea (pe munte) nu se intampla nimic? Doar atunci cand masina atinge apa, in al doilea vis se produce explozia liftului si in al treilea avalansa, iar in al patrulea se arunca Ariadne de la etaj. Potrivit nume „Ariadne”, nu? Ha!

2. Daca ziceau ca pe parcursul zborului de 10 ore pana la Los Angeles cat erau adormiti, in vis timpul s-ar fi dilatat in 10 ani, de ce se petrec lucrurile atat de repede in vis? Nu mai stiu in fiecare vis ce perioada trebuiau sa petreaca in fiecare strat, dar asta imi amintesc: in total 10 ore se simteau ca 10 ani. Iar ceea ce vedem noi dureaza maxim cateva ore in fiecare vis. Deci, care-i faza?

3. De ce a trebuit Dom sa-i implanteze sotiei sale, lui Mal ideea ca lumea din vis in care traiau practic decenii intregi (si imbatranisera intre timp) nu este reala, si ca trebuie sa se intoarca la realitate, cand putea pur si simplu sa o impuste, sau sa o arunce de la etaj? Ca asa se trezeau din vis, murind. De ce a trebuit toata munca de convingere, sa se puna abia la sfarsit pe linia trenului si sa moara, pentru a se putea trezi din vis? Mi se pare mult prea complicat sincer. Cu un glont in cap rezolva mult mai usor treaba.

4. De ce apar Dom si Mal tineri in momentul in care se lasa calcati de tren, cand ni se precizeaza clar ca au stat in vis pana cand au imbatranit (ni-i si arata batrani)?

Ei, cam asta ar fi cu „Inception”. Care by the way, seamana cu „Shutter Island”, deci Leo a inceput sa se specializeze pe un gen de filme. Bine asa!

Vine „Inception” in Romania

Dupa tot hype-ul creat in jurul sau, vreau si eu evident sa vad „Inception”. Premiera e pe 30 iulie.

Filmul e regizat de Christopher Nolan, remember „The dark knight”? Super efecte speciale, super scenariu cu aventuri, super actori. Acum in rolul principal e Leo DiCaprio despre care in ultimii ani mi-am creat o imagine foarte buna. Bine, tipu era talentat inca din frageda pruncie cand a jucat intr-o serie de filme (inclusiv cu Robert de Niro si cu Johnny Depp) in care a facut roluri foarte bune. Sau mai tarziu, in „Blood diamond” si „Shutter Island”. Dar pe astea nu le-am vazut decat dupa „Titanic”, unde nu e vorba ca a jucat rau sau nu, dar totusi, filmul a durat 3 ore jumate, daca nu plangeai ca se scufunda vaporul, plangeai ca te durea fundul de la atata stat pe scaun.

Ce ma atrage atat de mult sa vad „Inception”, lasand la o parte promovarea masiva de care are parte? In primul rand faptul ca dupa nici doua saptamani de la lansare se gaseste pe locul 3 in lista imdb a celor mai bune filme din toate timpurile. Bre, asta spune multe! Pe locul 3!!! OK, nu inseamna ca si ramane acolo neaparat, dar oricum. Inaintea lui mai sunt doar „Shawshank Redemption” (iubesc filmul asta) si „Nasul”. All right!

In film e vorba despre un hot de vise ceva, despre o tehnologie care te ajuta sa intri in visele oamenilor si sa le furi ideile, idei care valoreaza milioane de dolari. Mai multe nu stiu, nu am vrut sa citesc prea mult pe imdb, ca sa nu strice surpriza. Vreau sa fiu fermecata de „Inception”. La ce frumos se vorbeste despre el, sper sa nu fiu dezamagita.

Cine se mai uita la „Spartacus: Blood and sand”?

De ce ceva vreme se difuzeaza un super serial – „Spartacus: Blood and sand”. Am devenit fana de la primul episod. Si asta spune multe, avand in vedere ca nu ma prea omor dupa seriale. Daca stau sa ma gandesc, nu m-am mai uitat la un serial de la „Xena printesa razboinica”. Culmea e ca si serialul asta e tot cu Lucy Lawless, adica Xena, dar cu mana pe inima spun ca m-as fi uitat la el si daca nu juca ea.

Imi place in primul rand cum e realizat – muuuuuulte efecte speciale. Daca v-a placut „300” o sa va placa si „Spartacus”. Daca nu, habar n-am.

Are niste scene de caft, mama mama.

Povestea e arhi-cunoscuta – cum a ajuns Spartacus de la un simplu gladiator  sa-si faca armata si sa bage spaima in jumatate de peninsula Italica. Cam toata lumea stie asta, numai aia mici nu, dar filmul nu e pentru copii; daca va ganditi sa-i mai culturalizati pe pici cu serialul asta, nu e o idee buna. Contine cu ghiotura scene violente cu sange improscat, capete aruncate, sabii rupte, si scene de sex. Doar e leit „300”…

Bineinteles, istoria e foarte romantata, cu tot felul de intrigi si personaje nu tocmai cinstite, ba chiar fitiliste, asa ca vrei (cel putin eu vreau) mereu sa vezi si episodul urmator. Ma dau in vand dupa personajele fitiliste!

Lucy Lawless are un rol de aristocrata romana, Lucretia, care alaturi de sotul ei (tipul pampalau din „Mumia”, foarte al dracu aici) e stapana intrigilor pentru putere. Imi place de ea, imi place cum arata, imi place coafura, machiajul. E misto rau!

Biiiiiig fan!

Imi place cum e redata epoca, imi plac decorurile, costumele, machiajul, parul. Aristocratele purtau pe atunci cu multa mandrie peruci blonde sau roscate, aranjate in coafuri pretentioase.

Imi plac scenele de lupta, imi plac gladiatorii. Ehei, gladiatorii… Sunt multi si vanjosi.

Recomand fetelor!

Am ajuns si la „Amintiri din epoca de aur” 1 si 2

Hai ca am reusit sa vad ambele filme din seria „Amintiri din epoca de aur”.

Fiecare dintre ele contine cateva scurt metraje, care ilustreaza cateva „legende” din perioada comunista.

Toate legendele sunt descrise cu umorul de rigoare, personajele fiind puse in tot felul de situatii comice (pentru spectator, de personaje e mai nasol).

Dintre cele 2 filme, primul mi-a placut cel mai mult: scenariul e mult mai spumos decat in al doilea. Adica primul are multe faze super funny, al doilea prezinta mai mult faptele si atat. Umorul daca e, e negru.

Mi-a placut mult ca fiecare bucata, adica fiecare istorioara este de sine statatoare, poti sa le vezi in orice ordine. Nu-i musai sa vezi AdEA1 inainte de AdEA2. Tu alegi.

Filmele sunt produse de Mobra Film, casa de productie infiintata de Cristian Mungiu, si ce e interesant, sunt mai multi regizori. E o colaborare intre Cristian Mungiu, Anca Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu si Constantin Popescu. De asta sunt si mai multe povesti, ca sa se ocupe fiecare de bucata lui. Vorba aia, ajunge la toti.

Asta-i misto, pentru ca ai parte de mai multe viziuni. Bine, abordarea in sine ii apartine lui Mungiu, pentru ca el e autorul tuturor scenariilor, dar si asa, e mai deosebit ca fiecare regizor sa lucreze o portiune dintr-un film. Din cauza asta am impresia ca filmul nu a putut fi propus la Palme d’Or, pentru ca la Cannes se accepta doar filmele cu un regizor de sine statator. Nu o colaborare.

Oricum, anul asta a castigat Corneliu Porumboiu premiul juriului la sectiunea „Une certain regard”, cu „Politist, adjectiv”, ceea ce arata ca romanii se tin inca tare. In ultimii ani ce mai, ploaie de premii pentru romanasi. Foarte bine!

Tare ma bucur ca cinematografia romaneasca a reinceput sa capete atentie (asta dupa ce au inceput ai nostri sa colectioneze premii, nu-i asa?). Oamenii sunt talentati si e pacat sa nu li aloce nici macar minimul de bani pentru un film. Pentru ca la noi filmele se fac la blana, cu bani putini si cu ajutorul multor cunostinte. In mod sigur nu te imbogatesti.

Si e minunat ca romanii merg in numar mare la cinema la filmele romanesti. Miercuri cel putin, la Orange Film, de abia poti sa iti iei seara un bilet la „Amintiri din epoca de aur” la Studio. E coada de te sperii. Asa mi-a povestit Laurita. Zici ca suntem iar in comunism.