Uraaa! Vine H&M in Romania, pe bune!

Ieeeeee! Vine H&M la noi! Uraaa!

Fetelor, in sfarsit, dupa ani si ani de asteptari vine H&M in Romania!!! (cand a fost primul fitil ca cica vine H&M in Romania, prin 2007, nu?)!

De ce sunt asa sigura ca se intampla minunea si la noi si ca nu mai e alarma falsa? Ei bine, o prietena isi cauta job si mi-a zis ca pe ejobs au pus multe posturi pentru H&M Romania, magazioner and stuff. Deci, daca astia cauta deja personal, clar nu mai e mult si planteaza si magazinasul mult sperat.

Am mai citit eu articole cum ca l-ar deschide in AFI Cotroceni, dar acum vreo 1-2 ani era vorba sa il deschida in Baneasa Mall, acum vreo 3 in Unirea, asa ca nu mai plec de multisor urechea la zvonuri. Dar acum sunt sigura! Dadada! Sper sa fie un magazin dintr-ala mare cum am vazut in Viena, poate il fac pe doua etaje, zic. Deja ma imaginez printre rochite multe multe, frumoase si ieftine! Si apoi reducerile…ehei!

Pai atunci sa ii angajeze o data pe aia si sa deschida magazinul, ca deja nu mai pot! Shopping!!!!

P.S. Nu ca tipa din poza are un par superb? Mi se pare ca o face sa arate atat de stilata, si atrage toate privirile, nu blonda spalacita, desi sunt sigura ca Beastia nu ar fi de acord cu mine, ea uraste roscatele, haha!

Ce ne invata Disney / Ce le invata Disney pe fetite

Gen… Cine are farmec are, cine n-are, n-areeeeeeee! Haha! Pai, nu-i asa? Imi place blogul asta.

Ce se intampla cand mananci prea mult

Aoleu, nu mai pot sa respir … aproape. Am mancat la „Chopstix” – fast food-ul ala cu mancare chinezeasca din mall care nu face o mancare stralucita, dar hei, e chiar la botu’ calului, si dupa, am venit acasa, si pentru ca era o ocazie speciala si mama mi-a adus niste mancarica facuta de ea, am papat-o si pe aia…

Sunt o vaca, de abia mai scriu la tastatura… Teoretic postul asta ar fi trebuit sa fie despre ceva makeup, sau macar ceva haios, dar na…

Bine acum, de ce am ajuns sa mananc in halul asta? Ca eram hamesita, am fost azi la banca sa rezolv cica ceva – ce ma enerveaza scortosii astia care nu au program de schimb valutar in weekend, sa ma pici cu ceara daca stiu de ce, si dupa niteala invarteala pe acolo, m-am dus cu Sarik la Mobexpert sa ne luam dulap de pantofi, dintr-ala gen bancuta pe care poti sa si stai. Pentru mine a mers struna, adica m-am plimbat si benoclat prin magazin, am stat la aer conditionat, le-am baut alora apa de la Fantana…Pentru Sarik a fost mai nasol, el a trebuit sa care dulapul! Doamne, ce barbat mi-am gasit, a carat dulapul Sarik singur singurel, fara sa carcoteasca sau sa se vaite mai mult decat necesar si aratand foarte masculin in tot procesul asta!

Eu am un fix cu tenisii (remember Seinfeld), nici pantofi si cizme si sandale la un loc n-am fata de cati tenisi. Ii ador, sunt comozi, sunt colorati, si mai ales, v-am mai zis ca urasc balerinii? Haha, intr-un alt post cred, dar da, urasc balerinii: in primul rand pentru ca imi fac bataturi, si in al doilea rand, pentru ca se imput rau de tot. Si nu prea exista nici o solutie. Adica am mers atat de departe incat sa imi fac urmatorul program: spalat balerinii, aerisit balerinii seara (eventual lasati pe balcon), baita insistenta dimineata, dat cu crema de picioare impotriva transpiratiei, dat un fas viguros de spray pentru miros in balerinii, incaltat balerinii plina de speranta in noua zi…Intors seara de la serviciu…esuat lamentabil. Daca cineva imi poate da un sfat impotriva imputirii balerinilor, as fi recunoscatoare pentru eternitate!

Asa ca pana la balerini imi voi burdusi noul dulap cu tenisi. L-am intrebat pe Sarik daca are vreo preferinta in legatura cu asezarea pantofilor in dulap – ai lui sus, sau in dreapta, sau mai stiu eu unde, mi-a zis sa-i pun unde vreau, ca si asa nu pupa el loc in dulap. Eu de colo: „Cum sa nu iti pui si tu pantofii in dulap?!?”. Eram peste poate de mirata. Sarik cica: „Las’ ca pe ai mei ii pun in debara si gata!” Il iubesc pe barbatul asta!

Dupa ne-am dus sa vedem filmul ala nou cu Adam Sandler si m-am cam plictisit la el; asta plus unele glume care erau mai mult decat dezgustatoare…Mai bine mergeam la „Printesa si broscoiul”.

Apoi am intrat intr-o doara la Motivi, cica sa mai arunc un  ochi…Acum nu stiu daca eu sunt aia sarita sau magazinul in sine, pentru ca o rochita carpoasa-carpoasa, fara mari brizbrizuri, ceva de vara asa,  cam cacanie, era aproape 300 lei! Hac, zic eu, si ma tirez discret.

Si dupa, apoteoza zilei, montatul dulapului de pantofi si facut curat prin casa! O data dupa o curatenie temeinica din punctul meu de vedere, foarte lejera cred din punctul de vedere al bunicii, am facut febra musculara la burta!!! Si a doua zi plecam in delegatie, deci clar mobilitatea mea printre dosare si laptopuri era mult redusa.

Acum stau si eu sa imi mai trag sufletul, unu pentru ca nu ma mai pot misca dupa tot ce am mancat, doi pentru ca mor de cald si sunt obosita. Cica maine se fac 27 de grade, si luni 20, mama, soc termic! Haha, in sfarsit o sa pot sa ma mai imbrac si eu office (venind evident in tenisi la serviciu si schimbandu-ma la birou) fara sa ma imput ca balerinii aia, mama lor…

Hmmm…si mi-e pofta de o vafa, dar mai incolo cred.

CFR e jenibil

OK, tocmai m-am intors de la munte. Vorba aia, ce vreme superba, ce racoare e, ce bine se doarme noaptea, ce natura, ce minunat…ce drum nasol cu trenul.

Bre astia de la CFR, cum e posibil sa dai 28,5 lei pe un bilet la accelerat cls II, Bucuresti Nord – Sinaia, 28,5 lei!!! si sa faci 3 ore pe drum?!? E pana la urma penibila distanta de 122 km din Bucu pana la Sinaia? Cum sa faci 3 ore? Sau si mai si, cum sa te lase la intoarcere sa astepti 1 ora trenul care vine de la Satu Mare si dupa aia sa mai si intarzie cu nonsalanta un sfert de ora peste cele DOUA ore cat ar fi trebuit sa dureze drumul?

E fapt bine cunoscut ca de vreo 4 ani cred fac astia de la CFR niste lucrari la linii prin Campina, si trenul merge incet, incet, foaaaaarte incet, cu ochii mortului, se si opreste la un moment dat prin zona aia, si nu intelegi de ce. Bla, bla, bla!

Sa i-o spuna lu’ Mutu pan’ la urma, dar culmea e ca nici un calator nu primeste o parte din bani inapoi. Intarzie trenul si gata. Sarik zice ca cica poti aplica sa iti primesti banii inapoi, nu stiu exact ce petitie trebuie sa faci, dar ca cica de abia prin 2014 pupi ceva.

Aaa, si sa va zic si bancul zilei: Rapidul si Intercity-ul au supliment de viteza, ca de aia e si biletul mai scump, deci platesti supliment de viteza si faci 120 km in 3 ore (3 ore si un sfert chiar). Asta ca sa nu mai zic de asta iarna, cand ma intorceam din Brasov, si am facut cu Rapidul 5 ore pana in Bucuresti, ce mai, scaunul luase de mult forma fundului meu!

Deci gata, daca nu ma decisesem deja, de anul asta ma pun serios pe strans bani de masina. Cum spuneau chihuahua aia din „Beverly Hills Chihuahua”: „NO MAS!”

Pentru cine e interesat de chihuahua astia, uite colea un link! Da,  iubesc „Beverly Hills Chichuahua”, cutest thing evaaaaar!

Cat de mult iubiti pictura?

Mi-a trimis mama azi un test foarte misto pentru iubitorii de arta. Tu cat de bine stai la capitolul pictura?

Testul este chiar aici!

Premiuuuuuuuuuuu!

Breee, am luat premiu!!! Multam Camelcutzo! Durasel e in extaz!

Bine, Camelcutza mi-a mai dat o data un premiu – Sunshine Award, dar spre rusinea mea n-am apucat sa postez nimic despre asta (era in mijlocul sezonului de audit si nu-mi mai scoteam capul de acolo).  Acum e alta viata, pot si eu sa ma manifest, n’est-ce pas?

Cu mana pe inima spun ca nu petrec foarte mult timp in fata calculatorului, dar imi place sa imi mai  vars impresiile pe blog, asa ca scriu cam despre ce ma taie capul. Blogul meu nu prea are nici o tema, dar da, este evident ca sunt pasionata de machiaj. Am lucrat ca makeup artist vreo trei ani, cand inima batea zglobiu in piept si eram inca in facultate (those were the times, yeah! – niciodata nu m-am distrat atat de bine ca atunci cand faceam filmari pana cadeam lati cu totii; filmarile dureaza in marea majoritate a timpului minim 12 ore, asta ne mai punand la socoteala drumul pana si din locatie, asa ca da, ai timp berechet sa te imprietenesti si sa iti faci gasca, iar pentru o tipa de 20 de ani, e Raiul pe pamant). Am ramas acum cu acest minunat hobby.

Ce bloguri citesc uzual? Cu riscul de a ma repeta, o mai spun o data: Camelcutza are un loc pus deoparte hehe, pentru ca e foarte pasionata de produse cosmetice, si pentru ca este o apriga si patimasa admiratoare Urban Decay. Cred ca am mai scris Urban Decay de vreo enspe mii de ori pe blog, si na, mai scriu o data: Urban Decay. Haha, stiu de produsul asta de ceva vreme deja, si ma amuz de fiecare data cand merg la Sephora la noi cu speranta in suflet, cu o lacrima in coltul ochiului si intreb daca nu au adus din intamplare acest minunat produs. „N-avem”, zice vanzatoarea, si continua: „Aducem doar de Sarbatori, ca Urban Decay creeaza aceste palete special pentru Sephora pentru Craciun”. Say what? Bre, Urban Decay n-a facut nimic pentru Sephora de cand l-a facut mama lui, doar comercializeaza prin lantul lor de magazine. Si ai naibii, colac peste pupaza, intre mirobolanta perioada ianuarie-noiembrie, in care nu mai gasesti picior de produs in Romania (poate doar niste kohl-uri ratacite), ce fac cei de la Urban Decay? Scot pe piata palete peste palete, farduri peste farduri, primer potion peste primer potion. Si cica mai suntem in UE…Hahahahahahahaha!

O mai citesc pe Costina, cu al sau blogulet Din Gand in Gand. Costina este o fata sensibila, imi place ca cineva mai are inclinatia catre suflet si gandire. Costinuto, tu ziceai de „Mananca, roaga-te, iubeste”, ca ti-a placut mult cartea, si ai avut fler, ca uite, deja s-a facut si un film cu Julia Roberts si Javier Bardem. De abia astept sa il vad! Te chiero, bre!

Pe cine mai citesc? A da, imi place mult blogul lui Vitalie Cojocari, un moldovean care are mult umor in post-urile lui. Cand vreau sa ma destind, mai citesc ce a scris. Haha, e mortal de subtil cateodata!

Teoretic ar trebui sa mentionez 15 bloguri pe care le urmaresc frecvent, dar sincer va spun, nu am prea mult timp de blog-uiala, desi as vrea, asa ca ori intru la fix pe blogurile de mai sus, fie intru la intamplare pe tot felul de site-uri in functie de ce-mi trece prin cap la momentul respectiv. De exemplu acum am chef sa aflu cum se face o supa Gazpacho, ca tare mi-a mai placut s-o infulec prin Barcelona, asa ca probabil voi intra pe un site unde sa scrie cum se prepara Gazpacho. Hmmm, da, e atat de simplu.

Multumesc inca o data pentru premiu si ii urez Camelcutzei „La multe truse Urban Decay”!

Poza mea preferata din Barcelona

Haha, asta-i poza mea preferata din Barcelona!

Stiti sentimentul care va cuprinde cand vizitati Parisul si ajungeti sa vedeti pentru prima data Muzeul Louvru si parcul Disneyland, si constatati ca v-a impresionat si fermecat mai mult Disneyland-ul decat Louvru-ul? Ei bine, asa m-am simtit eu cand am fost pe Tibidabo (inaltime din Barcelona) fata de Montjuic. Montjuic are fortareata aia in varf si tunuri and stuff, dar Tibidabo are parcul ala minunat de distractii. Doamne, mi-am amintit de copilarie cand m-am dat in lanturi!!!, in montagne russe si in trenulet. Si stiti ce mi-a placut cel mai mult? Sala oglinzilor haioase, alea care iti deformeaza imaginea si te intind si iarasi te intind, sau care te fac slab sau gras.

Iubesc parcurile de distractie si tare imi mai pare rau ca la noi nu mai sunt balciuri ca pe vremuri. Adica ceea ce a ramas acum in Herastrau cam greu se mai poate numi parc de distractii, sunt doar cateva jucarii, si alea cam instabile la prima vedere. Dar ce mi-a mai placut sa ma dau in Montagne Russe. Chiar, cand eram mica, eram innebunita dupa Montagne Russe, l-am batut pe tata la cap inca de pe la 3 ani (asa mi-a povestit) sa ma lase sa ma dau, dar logic, nu m-a lasat tipa de la bilete, ca eram prea mica. Asa ca doar de pe la 5 ani mi-am inceput periplul prin lumea masinutelor cu viteza, coborasuri abrupte care iti taie respiratia si viraje unde doar forta centrifuga te mai tine.

Vreau si la noi parcuri de distractii, vreau vreau vreau!!! 🙂

Cum a fost in Barcelona si ce minunatii am vazut pe acolo

M-am intors din Barcelona in weekend, dar n-am prea avut timp sa povestesc pana acum. De abia m-am uitat pe poze, si au fost multe, ca am facut si cu aparatul meu, si cu al lui Flori Girl, si cu al lui Mirci. Fara numaaaaar!

Am zburat cu Blue Air pana in Barcelona, cu voia lui Dumnezeu, chiar pana in aeroportul El Prat. Spun „chiar”, pentru ca cica mai e altul, cam la o ora si ceva distanta de mers cu autocarul pana in oras (mi-a spus o colega), si de obicei Blue Air te lasa in aeroporturile alea mai marginase, nu in cele principale. A fost o surpriza placuta ca s-a intamplat asa; cand am zburat la Paris tot cu Blue Air, m-a lasat la mama dracu’ la aeroporul „Paris Beauvais”, la o ora juma’ de oras, de mers pana acolo cu un autocar jegos, chiar foarte jegos. De fapt, nu imi puteam imagina ca francezii pot folosi niste vehicule in stare mult mai proasta decat romanii, dar totul e posibil, nu? Geamurile erau jenibil de murdare, nu mai fusesera spalate cred de prin ’98 toamna, iar inauntru mirosea ca in ratele alea de tara, cu niste scaune antice, si mi se pare ca nu mergea aerul conditionat.

Dar sa ne intoarcem la oile noastre si sa aplaudam Blue Air-ul ca nu ne-a facut-o si de data asta si ca s-a milostivit de noi macar in vacanta in Barcelona. Bravo, Blue Air!

Haha, e haios oricum, de cate ori merg cu avionul, sa observ cum sunt plasati romanii in terminale; niciodata langa englezi, francezi, nemti; mereu langa rusi, bulgari, sarbi etc. Cum ne separa ei pe categorii, cum le protejeaza astora vestici spatiul personal si preadelicatul nascior de izul estic.

Dar ce minunat a fost in Barcelona! Doamne, in orasul asta as putea sa locuiesc, este perfect! Are strazi largi pline de vegetatie, cu locuri de parcare!!!, are mare, are munte (munti mici dar munti), te poti da cu bicicleta in voie, limba e acceptabila – catalana – spaniola cu alte terminatii ale cuvintelor sau alte cuvinte…in fine, daca te straduiesti putin o inveti. E totusi o limba latina. Vremea in Barcelona este superba: in august sunt maxim 30 de grade, pentru ca este pe malul marii si vine briza. Iarna este relativ cald, nu sunt geruri ca pe la noi. Ador climatul mediteranean…cine nu-l adora, de fapt?

Am atatea lucruri de spus si de aratat, ca m-am gandit sa fac mai multe posturi, asta-i primul.

O sa prezint pe larg parcul Guell, piesa mea preferata din opera lui Gaudi, din care am avut sansa sa vad mai multe creatii. Pentru cine nu stie, Gaudi este arhitectul de seama al orasului Barcelona, el a preluat constructia catedralei Sagrada Familia, el a proiectat parcul Guell, el a conceput case extraordinare in inima orasului. Despre case in postul viitor.

De ce imi place atat de mult Gaudi? Aduceti-va aminte cand erati copii; cum va imaginati casutele din povesti? Cum credeti ca arata casuta vrajitoarei din Hansel si Gretel? Era de zahar si turta dulce, cu bomboane si acadele. Ei bine, casutele din parcul Guell arata exact ca din povesti. Eu mai fusesem in Barcelona prin clasa a 11-a, si imi amintesc si de atunci cu placere cat de mult m-a impresionat arhitectura lui Gaudi. Eram ceva de genul: „Uite, cineva a construit casute exact cum imi inchipuiam in copilarie! Nu este extraordinar?”

Si acum, poze din parcul Guell, care nu trebuie ratat din traseul nici unui calator in Barcelona.

La intrarea in parc

Parcul e construit in terase, si pe fiecare dintre ele e o minunatie

Sunt si grote artificiale, fiecare coltisor este atent decorat

Tavanul unei astfel de grote artificiale

Detaliu

Vedere de sus, de pe prima terasa

Alta grota artificiala

Elementul principal al decoratiunilor este mozaicul, gresia sparta si lipita pentru a crea tot felul de imagini

Florile din gresie sunt superbe

Iubesc florile din mozaic

Iar florile naturale din parc sunt o frumusete. Parcul e plin de vegetatie si de flori mari si deschise

Ca sa nu mai vorbim de asta

As putea sa scriu si sa pun poze la infinit, dar parcul Guell trebuie vazut pe viu. Ma simt foarte norocoasa ca am reusit sa ajung acolo. Viata e frumoasa!

Mai multe despre aventura barceloneza aici :  poza preferata din Barcelona.

Maine plec la Barcelona!

Maine plec la Barcelona, iupiiiii! Stau sase zile minunate!

De abia astept sa vad tot pe acolo, sa ma plimb prin parc Guell si sa inot in Mediterana! Si sa descopar toate casele proiectate de Gaudi, visul meu. Uraaaaaaaaa! Grupul Durasel, Sarik, Flori Girl si Mirci saluta Barcelona!

O sa fac multe poze si o sa povestesc cand ma intorc!

Pana atunci, ceva haios: „Cand cineva te enerveaza ai nevoie de 42 de muschi ca sa te incrunti, dar ai nevoie doar de 4 sa intinzi mana si sa-i lipesti una peste ochi!”