Aventurile lui Sarik in Germania – partea I – bagajul

Ok, deci este prima plecare a lui Sarik in afara tarii fara mine. Pleaca la un simpozion ceva, in interes de serviciu. Pana acum toate bune si frumoase (mai putin ca pleaca fara mine!). Stie de plecare de vreo luna, asa ca nu se poate spune ca nu ar avea timp sa se pregateasca. Si totusi… 🙂

De vreo cateva luni imi tot zice ca trebuie sa ii iau un super scaun, dintr-ala directorial de ziua lui, ca de la scaunul nostru de bucatarie pe care il folosim pe post de scaun directorial il doare spatele. Dupa ce imi arata o gramada de poze cu ce scaun ar vrea si dupa ce chiar incep sa ma obisnuiesc cu ideea de a da 800 ron pe un scaun!!! (fie el si directorial…) ieri ma suna si imi zice ca ii trebuie costum.

„Ce costum?” intreb eu contrariata. Nu de alta dar s-a apucat de vreo 3 luni si de catarari (cica sa dea jos burta) si dintr-o clipa intr-alta ma astept sa vrea costum d-ala mulat, de sportiv.

„Costum de haine”, zice Sarik. „Stii ca maine plec in Germania si costumul meu vechi e cam urat. Nu o sa dea prea bine. Hai te rog eu mult, uite, il facem cadou de ziua mea!”

„Whaaaaaaat? Cadou de ziua ta? Pai nu vroiai scaun? Acum vrei scaun plus costum?”

„Nu, vreau doar costum, lasam scaunul pe alta data.”

In fine, discutia a continuat pana am ajuns la concluzia ca pana la urma e ziua omului si ca trebuie sa ii cumpar ce isi doreste, nu? Mai ales ca Sarik mi-a atins o coarda sensibila cand mi-a spus ca vechiul costum e urat. De fapt, urat e putin spus, e odios, il face sa para gras, plus ca e lucios! Grrrrr, urasc din toti rarunchii costumul ala, de care totusi Sarik a fost foarte mandru la vremea lui. Ca a dat pe el cam jumate din cat ar fi costat in oras, pentru ca l-a luat din Dragonul Rosu. Dar e oribil, asta nu mai conteaza? Corolar la toata treaba asta: urasc vechiul costum si il sustin pe Sarik sa isi ia altul.

Asa ca azi de dimineata, dupa ce fac ochi cu chiu cu vai (ca e sambata) ma imbrac si plec cu Sarik in fundu’ Militariului, adica la „Militari Shopping Center”. E la mama dracu’ dar, ca sa il fericesc pe Sarik, imi calc pe inima si ne urnim intr-acolo.

Ne-am fatait ce ne-am fatait si am gasit un super costum, frumos, ptiu ptiu ptiu sa nu-l deochi (pe Sarik vreau sa spun, cand il vad imbracat cu noul costum). Eu cand am vazut costumul am simtit ca „it’s the one”. Cica senzatia asta o mai au miresele cand isi gasesc rochia pentru nunta. Asa ca l-am luat si mi-am zis ca gata pe ziua de azi, de acum Sarik mai are doar de facut bagajul si voila! Poate sa plece maine linistit in Germanica.

Dar na, cum sa fie gata? Pai Sarik a constatat ca pantalonii ii vin nitel cam lungi si ca trebuie scurtati. Asa ca a da o raita pe la mama lui, fuguta fuguta, sa ii mai scurteze putin.

Se intoarce acasa pe la 7 seara, moment in care zic eu ca e bine sa ma apuc de gatit. Gatesc rar, nu ma omor prea tare, dar imi era o pofta nebuna de pui Szechuan. L-am asteptat pe Sarik sa se intoarca si sa taie ceapa. Eu nu pot sa o tai pentru ca port lentile de contact si daca am pus mana pe ceapa ma ustura ochii 10 minute cand imi scot lentilele, chiar daca ma spal pe maini insistent. N-am ce-i face.

Asa deci, ma apuc de puiul ala si Sarik zice ca se duce sa isi calce camasa pentru maine. Oki doki, zic eu, si ma pun si eu pe treaba. Nu apuc sa tai nici puiul fasii, cand apare Sarik in bucatarie si imi zice ca si-a dat seama ca pentru maine nu are nici tricouri curate. Cum sa plece el fara tricouri curate, asa ca se apuca sa bage la masina niste tricouri. E deja 19:30, dar programul masinii este de 30 minute, ca l-am setat pe 30 grade, ca sunt doar niste tricouri purtate o data gen… Zis si facut, Sarik pune la spalat, urmand ca dupa sa isi usuce tricourile pe calorifer, si eu incep sa pun deja puiul cu ceapa in tigaie.

Nu trec 5 minute iarasi si Sarik apare intempestiv in bucatarie. „Trebuie sa plec pana la serviciu!” „Poftim?”zic eu. „Da, ca mi-am uitat cartile de vizita. Alea in engleza!” (pe alea in romana le avea, mama lor)

„Pai acuma? E aproape 8 seara” ma precipit eu.

„Hai ca vin repede” Si il vad cum isi trage geaca de piele pe el si dispare in noapte.

OK, revin la puiul meu, incordata toata, si imi dau seama ca mi-a cam trecut foamea. I’m pissed off!

Termin pana la urma nenorocitul ala de pui Szechuan si o sun pe mama ca sa ma mai calmez. Cochetez si cu ideea de a-mi face o Bloody Mary asa, de nervi.

In fine, pe la 21:15 revine si Sarik. Eu intre timp ii intinsesem tricourile ude pe calorifer si ma apucasem sa ii calc o camasa pentru maine. Nu iese prea misto, pentru ca Sarik e calcatorul de camasi in casa asta. Dar na, am zis sa sar si eu in ajutor. Revine Sarik si termina de calcat camasa, iar eu pun in farfurie. Mancam si Sarik se apuca de bagaj.

Atunci constata ca nu are deodorant pentru luat cu el, pentru ca la bagajul de mana in avion nu poti lua spray-uri mari, spume de ras, etc. Ca au peste 100 ml. La aproape 10 seara ii vine ideea stralucita sa coboare sa isi cumpere repede de la Mega Image. Asta in conditia in care nu isi facuse bagajul pana atunci. Pana la urma se decide sa se dea dimineata cu deodorantul ala mare si dolofan spray, si sa isi ia din Germania unul mic pitic, pentru bagaj. Aleluia!

Acum e 22:22 si inca isi face bagajul. L-a apucat si reciclatul, by the way. Acum sorteaza alea. Ii zic ca trebuia sa ma lase pe mine, dar s-a apucat el.  Mai are doar sa se barbiereasca si sa se spele pe par, o nimica toata pe langa tot ce a fost azi. Maine se scoala la 4 jumate.

Nu stiu el, dar eu am obosit 🙂