Care e diferenta dintre vintage si second hand?

Peste tot numai despre vintage se vorbeste: ca e cool, ca e actual, ca e altfel, ca daca te imbraci vintage tipi de atata stil.

Pana la urma ce e vintage? Sau mai bine zic, unde incepe vintage si unde se termina second hand?

Despre vintage stiu cateva lucruri: unul ar fi ca hainele vintage sunt vechi, adica purtate de mama/bunica si care imbinate cu haine de actualitate denota multa eleganta si bun gust. E acel „je ne sais quoi” care pimps your look.

Totusi, daca stam sa ne gandim, cam de unde poti sa faci rost de haine vintage? Bun, de la mama si bunica, dar de aici incolo?

De pe site-urile cu haine vintage, da, dar aia de unde le au? Doar de la mame si bunici? Ok, si de la second hand… Pai nu? Totusi, diferenta pe care eu o vad e urmatoarea: hainele vintage sunt de la second hand, dar reprezinta…ta daaaaaaaaaam: crema second hand-ului! Adica doar hainele de calitate, bine croite, dupa un tipar din anii ’40 – ’80, banuiesc eu. Nu orice turcism.

La noi in tara sa porti second hand e rau. Sa porti haine noi e bine. Sa iei haine purtate e rau (asta daca nu esti de la tara…). Sa te innoiesti mereu e bine.

Eu personal nu am nimic cu second-hand-ul, e bun daca n-ai mereu bani de haine sau daca vrei ceva inedit – vintage. Ceea ce poate parea demodat e acum cool bre! Ceea ce ma enerveaza sunt fitzele.

Stiu, pot fi si haine vintage care sa nu mai fi fost purtate, sa fie create special pentru a satisface gustul de retro. Imi place retro, sustin oamenii care se imbraca altfel, dar nu imi plac fitele. Daca te imbraci cum simti, si simti ca vrei sa porti si altceva decat ultima colectie Zara e ok. Dar sa te imbraci cu haine doar pentru ca se poarta – vintage deh, mai bine te duci la Unirea.

Si acum ceea ce inteleg eu prin haine vintage, pe care nu am nici o problema sa le numesc second hand.

Am de la bunica mea doua rochii si o curea foarte misto, mostenire de familie, iar de la strabunica mea o pereche de cercei de argint cu care tare ma mai mandresc! Dar nu trebuie sa le numesc neaparat vintage – sau de fapt nu asta e ideea. Imi place cum imi vin si gata!